• luni, 28 martie 2011

    Vremea pocaintei noastre

    Si au iesit primele raze ale neascultarii din noi. Am invatat sa mintim, sa furam, sa numai ascultam de cei mari, sa ne ascundem faptele cele rele, sa nu mai avem dragoste intre noi. A aparut ura…
    A crescut trupul dar sufletul a ramas si mai mic decat acel copil, pipernicit de acum. Neascultarea ne-a facut robi altor preocupari mai “interesante” decat rugaciunea, mersul la Biserica, postul, invatura Parintelui, cuvantul de folos al mamei. Au aparut pacatele pe care acum le-am lasat sa murdareasca haina sufletului nostru. Si am murdarit-o cu atatea pacate ca neagra de acum este si ca un giulgiu acopera sufletul ingropat in pacate .
    Doamne, cat am pierdut din copilaria sufletului meu prin pervertirea simturilor. Suflete al meu in ce uitare ai fost dus, legat in lanturi te-ai dat celui rau si te-ai culcat in patul nepasarii.

    Suflete al meu cui te-am dat
    Cazut in al meu greu pacat
    Cum prada celui rau te-am dus
    Cum singur te-am lasat fara Iisus

    Suflete al meu sa plangi
    Sa cureti haina innegrita
    Lumina cu inima sa atingi
    Inceput sa fie viata cea curata

    Plangi suflete amarul despartirii
    Plangi suflete ticalosia-ti toata
    Plangi inima ce de-i pacat robita
    Plangi inima departul neunirii

    Din inima sa plangi al meu suflet
    Caci ce-i mai greu de despartirea
    Sa plangi in inima si-n cuget
    Pacatul care mortii el te vrea
    Cu rugaciune cad la tine Doamne
    Primeste saraca pocainta
    Si nu cer daruri multe ori desarte
    Ci lacrimi si cainta Doamne                                                          sursa:  http://umilenia.blogspot.com

    0 comments:

    Trimiteți un comentariu

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More