• duminică, 17 aprilie 2011

    Doua urme

    Eram la margine de lume
    Şi într-un timp nemăsurat,
    O, Doamne Bun, doar TU cu mine
    Eram departe de păcat.

    Din stele ne făceam cununa,
    Din curcubeie-cingători,
    Iar viforul ţineam în mână
    Şi-n suflet aveam numai flori.

    Şi ne-am jurat sfântă iubire
    Atunci, la margine de lume,
    Iar pe nisip se adânciră,
    De paşii noştri, două urme.

    Ne-am despărţit, anii s-au dus...
    Şi-au curs amaruri şi dureri,
    TE-am căutat în jos şi-n sus
    Şi TE-am strigat – TU nicăieri.

    A nimănui şi-ndurerată,
    M-am dus la margine de lume
    Să-mi bucur inima-necată,
    Privind aceste sfinte urme.

    Dar n-am găsit decât pe una,
    Un singur pas....O, Doamne Bun!
    M-ai părăsit pe totdeauna?
    De-acum amarul cui îl spun?

    Nevrednică şi disperată,
    Îmbraţişam pamântul mut,
    Când, din înalt, o raza caldă
    Şi glasul sfânt să Ţi-l aud:

    - Copilă, acesta-i pasul Meu,
    Îţi ştiu adâncul plin de chin,
    Atunci când ţi-era cel mai greu,
    Eu te purtam în braţe lin..

    Sofia Vicoveanca

    0 comments:

    Trimiteți un comentariu

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More