• miercuri, 27 aprilie 2011

    Intalnirea

    Fugar, pe drumul vieţii ,
    Nemulţumit, mereu neliniştit ,
    Pierdut în căutări vremelnice şi fără rost,
    Într-un sfârşit de toamnă, spre asfinţit ,
    Te-am cunoscut cu adevărat, IIsus iubit.
    Trecea-i prin dreptul uşii
    Sufletului meu întunecat.
    Ferestrele pe unde pătrunde
    Lumina cea dumnezeească
    Erau ferecate de păcat.
    Şi uşa zăvorâtă cu lacăt greu
    De fărădelegi, de rele.
    Şi întunericul plăcerii,
    Pusese straşnic stăpânire,
    Pe toate simţurile mele.
    Dar Tu, cu pasul tău uşor
    Ce pluteşte în zări
    Transparente şi senine,
    Ai coborât din slava Ta cea mare
    Şi ai venit la mine.
    Cu glasul blând ce străbate-n veacuri,
    Mai chemat pe nume.
    Cu privirea plină
    De dragostea cea nesfârşită,
    Mi-ai mângâiat inima rănită.
    Eu ţi-am deschis
    C-am auzit chemarea.
    Şi te-am primit,
    Că Tu, cu pacea Ta ,
    Umpleai totul in jur şi zarea.
    Într-un sfârşit de toamnă ,
    Te-am întâlnit IIsus iubit.
    Şi inima s-a umplut de mângâiere,
    Sufletul se lumineză în tăcere,
    C-am fost pierdut şi m-ai gasit. (Silvia M)

    0 comments:

    Trimiteți un comentariu

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More