Translate

vineri, 11 mai 2012

La picioarele Crucii (Jurnalul unui preot ortodox)


Noi toţi suferim adeseori. Se întâmplă că acela suferă cel mai mult care recunoaşte aceasta cel mai puţin. Unele su­ferinţe îi sunt cunoscute doar unicului Dumnezeu. Numai în Sfânta Scriptură găsim cuvinte de mângâiere, în afară de Dumnezeu nimic nu ne poate linişti (odihni). La picioarele Crucii orice suferinţă îşi schimbă înfăţişa­rea, se luminează, parcă se transfigurează potrivit cu credin­ţa noastră. În Cruce sunt concentrate toate suferinţele şi în ea îşi găsesc explicaţia şi sensul. Suferinţa noastră îşi pierde amărăciunea la gândul că ne apropie de Hristos şi în acest fel într-un anume fel ne aseamănă cu El. În clipa celei mai arzătoare dureri, a deznădejdii celei mai întunecate putem să fim mângâiaţi doar de un lucru: su­ferinţele nu l-au ocolit nici pe Hristos însuşi. El a luat cru­cea noastră asupra Sa, mai înainte de noi. Şi prin această cruce ne cheamă la Sine. Din "Jurnalul unui preot ortodox"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu