Translate

sâmbătă, 8 septembrie 2012

POMENIREA ÎNAINTE-PRĂZNUIRII NAŞTERII PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU


Astăzi, mai înainte de naşterea Crinului cuvântător al fecioriei să-I aducem în dar florile laudelor, ca să ne învrednicim de mijlocirea Ei când vom păşi dincolo de pragul acestei vieţi. Astăzi, cu ceata îngerilor să ne adunăm şi să aducem cântări Celei Ce răsare pe pământ din Stâlpii dreptăţii, ca să poarte în pântecele Său pe Raza Tatălui, Care Se va arăta lumii ca Soare al dreptăţii. Astăzi, să ne întoarcem de pe căile nedreptăţii şi să aducem celei Ce se arată ca Pruncă cuvintele noastre neputincioase, ca ale unor copii străini de tainele înţelepciunii, şi Cea Care a purtat în pântece pe Înţelepciunea neajunsă va da nouă pricepere ca să O lăudăm după vrednicie. TROPAR Veniţi cu flori de cântări să întâmpinăm pe Sfeşnicul mântuirii, Pe Cea Care Se găteşte astăzi spre a fi Sălaş sfinţit Luminii, Din pântece neroditor va răsări Trandafirul Cel îngeresc, să ne grăbim a sădi în grădina inimilor noastre cuvântul ceresc. **** Astăzi să ne gătim inimile spre primirea bucuriei dumnezeieşti, Astăzi să împletim flori de cântări Celei slăvite de glasuri îngereşti, Astăzi Prunca binecuvântată se pregăteşte să vadă lumina simţitoare, Ca mai apoi să poarte în pântecele pe Soarele Cel mai înainte de soare. Suspinurile inimii Sfântului Ioachim au ajuns în auzul dumnezeiesc, Şi tânguirea Anei n-a rămas ascunsă, fiind primită ca prinos, Din rugăciune plină de întristare s-a zămislit Bucuria lumii, Cea fără prihană prin Care am câştigat darul mântuirii. Se veseleşte Arhanghelul Gavriil aducând vestea naşterii binecuvântate, Şi toată zidirea suspină, văzând începutul lucrării celei luminate, Glasurile proorocilor se odihnesc astăzi văzând plinirea dreptăţii, Şi Cea Plină de har se naşte ca să poarte Comoara Vieţii. Cea neroditoare mai înainte naşte pe Purtătoarea Mântuirii tuturor, Care ca o Făclie strălucind gândurile noastre, ne îndreptează spre Adevăr, Să întâmpinăm cu florile bucuriei pe Cea Care se va naşte din cea stearpă, Pe Maica Vieţii, prin Care s-a ridicat blestemul nerodirii şi prin Care lumea înviază. Din pântece neroditor răsare Cea în Care S-a odihnit Cel Neîncăput în ceruri, Şi începutul mântuirii se pune, iar mintea noastră se suie la cereştile adevăruri, Se deschise lumii Cartea Ce poartă gândurile dumnezeieşti, Se arată în lumina Duhului Cea împobită cu străluciri îngereşti, Preacurata Fecioară Se naşte spre ridicarea lumii din osânda morţii, Se bucură şi Ioachim şi Ana şi dănţuiesc, aşteptând Rodul dreptăţii. Dreptul Ioachim întinde masă duhovnicească pentru al său Rod minunat, Pe care cuvioasa Ana Îl poartă în pântece ca pe un dar cu totul curat, Cea peste Care S-au revărsat izvoarele Duhului iese din pântece omenesc, Ca să poarte pe Cel Neîncăput, pe Cel înfricoşător gândului îngeresc. Îngerii se gătesc să întâmpine cu cântări pe Deschizătoarea uşilor mântuirii, Şi oamenii cu bucurie se adună în jurul Anei, aşteptând Rodul iubirii, Noi, cu gânduri neputincioase, puţin putem sălta la vederea tainei minunate, Dar urcând pe aripile rugăciunii, ajungem cu mintea întru cele înalte. Pământul să se bucure primimd în braţele sale pe Cea Care ne va sui la cer, Şi îngerii cu trâmbiţe să vestească apropierea Celei Ce va ascunde al vieţii Adevăr, Scară eşti Fecioară nenuntită, prin Care ajungem la hotarele Împărăţiei, Pe Tine Te cinstim cu laude ca pe O Comoară tainică a veşniciei. Veseliţi-vă împreună cu mine, căci eu, cea mai înainte neroditoare, Am zămislit în pântecele meu pe Maica Neapusului Soare, Dezlegat-a Domnul Dumnezeu osânda mea, dăruindu-i Bucuria lumii, Care ca o ramură luându-se din mine, va dărui tuturor Floarea mântuirii. Cu astfel de gânduri se veselea Ana în aşteptarea Celei binecuvântate, Şi privind spre Ioachim se îndulcea de închipuirea celor luminate. Dreptul Ioachim saltă văzând plinirea nădejdii sale mult dorite, Şi toate se cutremură de străina minune a celor tăinuite, Auzit-a Domnul rugăciunea mea şi a ridicat blestemul meu, ca Un Îndurat, Căci m-a învrednicit a mă numi părinte al Rodului Celui luminat, Îngeri, bucuraţi-vă împreună cu mine şi oameni, lepădaţi vălul tânguirii, Căci Cea răsărită din coapsele mele va aduce lumii darul mântuirii. Din cămara pântecelui Anei va ieşi Cea vestită de glasurile prooroceşti, Cea neispitită de nuntă este întâmpinată de florile glasurilor îngereşti, Se naşte Bucuria lumii prin care întristarea se goneşte afară, Şi toate se umplu de veselie, văzând lumina nădejdii iară. Maica Cuvântului Se naşte şi prin Ea se şterg cuvintele osândirii, Întristarea Anei a născut bucurie prin aşteptarea Rodului mântuirii, Născătoarea Vieţii noastre Se arată lumii, strălucind în inimi nădejde, Şi toate cele de sub cer se bucură primind mântuitoarea veste. Nu se pricepe mintea a lăuda minunile Tale mai presus de cuvânt, Dar Te rugăm să răsari şi în inimile noastre ceresc legământ, Acoperă inima noastră neroditoare cu vălul rugăciunii Tale, Ca Ceea Ce Te-ai născut din cea stearpă spre a tuturor luminare. Să ne curăţim ochii inimii în lacrimile pocăinţei adevărate, Ca să vedem strălucind Lumina lumii cu raze curate, Se veseleşte cerurile Curată, aşteptând naşterea ta pe pământ, Şi oamenii saltă, văzând ţesut al trupului Tău acoperământ. Învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii Tale celei mai presus de cuvânt, Ca la prăznuirea Naşterii Tale să-Ţi cântăm sub al Duhului acoperământ, Primeşte-ne întru bucuria Ta cea minunată, ca o Stăpână milostivă, Căci prin Tine s-a dezlegat blestemul şi ne-a răsărit mângâiere sfântă. Din pământ neroditor se naşte Floarea fecioriei cu adevărat, Din care va răsări mireasma Cuvântului Celui întrupat, Pe Aceasta să O întâmpinăm cu glasuri de cântări, Căci prin Ea lumea vede razele dumnezeieştii mângâieri. Veniţi să lăudăm pe Cea Care aduce darul mântuirii, Veniţi să săltăm cu duhul, fericind pe Comoara Luminii, Veniţi să ne împreunăm cu cetele îngerilor întru gânduri înalte, Şi să slăvim frumuseţea Celei împodobite cu adâncă dreptate. Bucură-Te, Vas primitor de Mir sfinţitor, Liman binecuvântat al mântuirii tuturor, Cartea Cea deschisă a Luminatului Adevăr, Povăţuitoarea noastră spre lăcaş mângâietor, Hrănitoarea Luminii Celei negrăite, Comoară a tainelor prea mărite, Toiagul sprijinitor al mântuirii, Muntele cel umbrit de darul nepătimirii, Zidul cel nebiruit al pocăinţei, Turnul cel neclintit al credinţei. http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.it/2012/09/pomenirea-inainte-praznuirii-nasterii.html