Translate

joi, 23 mai 2013

Icoana izvorâtoare de mir


Icoana izvorâtoare de mir

Cuvânt înainte la carteaMINUNILE SFÂNTULUI EFREM CEL NOUPRIN ICOANA SA IZVORÂTOARE DE MIR, Editura Areopag, 2013
  
Mari sunt minunile lui Dumnezeu, Cel ce a făcut din nimic lumea aceasta, univer­sul şi toate cele văzute şi nevăzute! Îngerii şi toţi sfinţii laudă minunile Lui cele negrăite, consfinţind prezenţa cerului aici pe pământ prin sfintele moaşte care iz­vo­­răsc minuni mari şi prin sfintele icoane făcă­­toare de minuni, care împânzesc unele biserici, catedrale şi mănăstiri. Aşa am văzut curgând mir de bună mireasmă duhovnicească şi la icoana făcă­toa­re de minuni a Sfântului Marelui Muce­nic Efrem cel Nou, marele făcător de mi­nuni, care aduce alinare durerilor, sufe­rin­ţelor pământeşti şi bucurie vieţii în lumea aceasta. Aduce mângâiere şi tot binele prin ru­gă­­ciu­nile celor ce i se roagă cu credinţă şi‑i solicită ajutorul. Şi eu ‑ fiind bătrân, înaintat în vârstă, şi su­fe­rind din tinereţile mele ‑ am cunoscut pu­te­rea lui Dumnezeu, ajutorul Lui şi iubi­rea Lui cerească faţă de zidirea Lui. Tot aşa, dă­ruind mântuirea tuturor, a dă­ruit sfinţe­nia şi puterea Sa şi sfinţilor, ca­re I s‑au dăruit şi s‑au jertfit pentru dra­gostea Lui.
Tot aşa se cunoaşte şi se primeşte aju­to­rul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile şi mijlocirile Sfântului Efrem cel Nou, marele făcător de minuni.
Cel mai mic între preoţi,arhimandritul Ioan Ilarion,de la Mănăstirea Sihăstria Rarăului.

***

Din mila Lui, Dumnezeu a rânduit să văd aceste minuni foarte mari şi cu o im­por­­tan­­tă lucrare de vindecare a celor care s‑au închinat icoanei Sfântului Efrem. De fiecare dată când oamenii mă întrea­bă ce să facă, le spun aşa: „Vorbiţi cu sfân­tul din i­coa­nă, căci sfinţii nu mor nicio­dată. Ei sunt mij­­lo­citori către Dumnezeu”. Toţi care au venit cu credinţă, închinân­du‑se sfintei icoane, prin ea s‑au închinat sfân­tului şi sfâ­n­tul a vorbit cu ei. Sfântul este viu şi lu­crător. Mie viaţa mi‑a dăruit o încercare. Du­pă o meningită cronică, purtam zi şi noap­­te ochelari fumurii, de ‑3,5. Mergând în­tr‑o zi la control, acolo unde îl fac de obi­cei, mi s‑a spus pe loc că nu mai am nimic şi nu‑mi trebuie nici măcar 0,5 pentru îndrep­tarea vederii. Credeţi în Hristos, în minu­nile Maicii Sale şi ale sfinţilor rânduiţi de Biserica noas­tră Ortodoxă, printre care se numără şi Sfân­tul Efrem cel Nou, marele fă­că­tor de minuni! Dumnezeu este viu pentru cei curaţi cu inima.
Părintele Onufrie Căruntu
***

Mergând pentru prima dată în Grecia, în anul 2010, am auzit despre Sfântul Efrem pentru prima oară. Nu ştiam nimic despre el până atunci. La un moment dat, ghidul ne spune: „Să mergem la Sfântul Efrem!”
Dar nu ştia autocarul unde să meargă. A început în autocar o discuţie: „Dar ce, vreţi să ne omorâţi, pe aici? Cum să mer­gem la ora asta, aşa?” A venit o maşină, la un moment dat, şi a zis: „Pe aici e cărarea”, şi am ajuns imediat. Am intrat înăuntru, am văzut sfintele moaşte, ne‑am închinat toţi, în genunchi, frumos, şi la pangar am văzut că erau preţuri foarte mari la icoană ‑ şi nu aveam bani. Am plecat aşa. Când am ieşit pe poarta mănăstirii, văd icoana respectivă, dar avea nişte defecte, nu avea nici de prins nimic, şi era pusă în spatele cortului. Şi eu dau să zic: „Vreau şi eu icoana asta”, dar m‑a ajutat cineva care ştia greacă: „Vreau şi eu icoana asta!” Se uită vânzătorul, nici nu ştia ce să‑mi zică, cât să‑mi ceară, că o avea acolo pusă. Şi a zis: „Nu ştiu cum să cer, cât să cer”. Şi a cerut 15 euro. I‑a dat omul res­pectiv, mi‑a luat‑o el, şi am pus icoana aşa, strâns la piept, ţin minte, şi mergeam spre autocar, şi am spus: „Unde‑o punem? Asta‑i preţioasă! Unde‑o punem?”
Am venit în România, şi am ţinut icoa­na o perioadă la un domn, Avram îl cheamă, că eu n‑aveam unde să o ţin. La un moment dat, domnul Avram spune: „Pă­rinte, la icoa­nă se simte un miros, nu ştiu…” Eu îi zic: „Ei, te‑ai miruit matale. Eu ştiu de la ce simţi mirosul?” A adus‑o în casă, am pus‑o pe perete. Icoana era pusă acolo unde e acum cea cu sfinţii închisorilor de la Aiud, de la toate închisorile.
Şi, fiind acolo, în prima zi de Înviere, în seara de Înviere din 2010, eu eram pe Ra­rău şi am rugat pe două doamne care aveau cheia să vină să aducă sfânta lumină de Paşti în casă. Când au venit să aducă sfân­­ta lu­mină în casă, s‑au înspăimântat: de la Sfân­tul Efrem curgea mir, şi se vede şi acu­ma locul, se văd dârele, cum a curs… Şi mă sună şi‑mi zic. Dar eu zic: „Măi, aţi pătat voi cu ulei sau cine ştie cum…” „Nu, părinte, că n‑avem acolo candelă!” Zic: „Staţi, măi, cuminte, măi, că nu‑i nimic!”
Când am venit acasă, când am vrut mă odih­nesc, m‑am întins pe pat şi, în mo­men­tul acela, am văzut şiroaie! Am înmăr­mu­rit! Îl sun repede pe părintele stareţ de la Ra­rău: „Părinte, curge mir…” „Măi, sigur nu‑i de la candelă?” „Părinte, nu‑i, că nu‑i încă nicio candelă la sfântul!”
Un an de zile, n‑am spus altora nimic. După care, părintele stareţ a zis: „De‑acum e vorba de o minune!” Şi au început oame­nii să vină să se închine. Am pus acel jgheab de cupru, să curgă mirul în sticlă. După aia, după ce am venit acasă, am văzut şi eu. După un an de zile, a venit părintele stareţ să se închine, a văzut minunea. A venit lu­me, miercurea şi vine­rea a venit lume care se închina, şi au început minunile: enorme!
Una – s‑o luăm de la început cu minu­nile – vine o bătrânică cu feciorul ei, pe la aproa­pe 32 de ani, cred, care avea patima bău­­­tului, dar nu aşa… şi spirtul îl bea! N‑avea serviciu, stătea pe pensia ei, fuma. El n‑a crezut, el nu credea sub nicio formă, venea că‑l ruga mama lui; inclusiv mie mi‑a bă­ut din spirtul pe care‑l aveam în casă. In­clu­siv! Şi a venit a doua oară, a treia oară… Prima dată i‑am zis aşa: „Eu cred cu ade­vărat că, dacă te uiţi la Sfântul Efrem şi crezi şi tu, ai să fii bine!”
De fiecare dată, eu nu le‑am dat multe sfaturi. Atât îi îndemn pe toţi: „Du‑te, vor­beşte cu sfântul, promite‑i ceva, dacă poţi, sau roagă‑l să te ajute. Dar, dacă ai promis, să nu uiţi ce ai promis!” A treia oară când a venit, băiatul şi‑a găsit serviciu, s‑a lăsat de vicii, a început să vorbească cu o fată, a în­ce­put să devină om.
După care, o femeie care mergea în bas­ton, de‑abia se târâia, trebuia să meargă la operaţie, infiltraţii, câte şi mai câte; a venit primele zile, primele săptămâni, în baston. După aia, lăsa bastonul la uşă; acuma l‑a lă­sat de tot. Urcă scări, merge, totul este bine – slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi!
Mai este un caz al unui copil care trebu­ie să fie operat şi, de fiecare dată când tre­buie să intre în operaţie, răceşte sau se în­tâm­plă vreo problemă. A venit la Sfântul Efrem de câteva ori şi eu nădăjduiesc şi cred cu adevărat că sfântul o să‑l ajute. Atât cere sfântul ăsta: să crezi! De atâtea ori – aici poa­te am greşit, i‑am zis şi părintelui Ioan de la Rarău – nu ştiu, mi‑e drag sfântul, dar de multe ori îndrăznesc mult aici, îl consi­der ca un frate.
Părintele Onufrie Căruntu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu