Cuvânt înainte la carteaMINUNILE SFÂNTULUI EFREM CEL NOUPRIN ICOANA SA IZVORÂTOARE DE MIR, Editura Areopag, 2013
Mari sunt minunile lui Dumnezeu, Cel ce a făcut din nimic lumea aceasta, universul şi toate cele văzute şi nevăzute! Îngerii şi toţi sfinţii laudă minunile Lui cele negrăite, consfinţind prezenţa cerului aici pe pământ prin sfintele moaşte care izvorăsc minuni mari şi prin sfintele icoane făcătoare de minuni, care împânzesc unele biserici, catedrale şi mănăstiri. Aşa am văzut curgând mir de bună mireasmă duhovnicească şi la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou, marele făcător de minuni, care aduce alinare durerilor, suferinţelor pământeşti şi bucurie vieţii în lumea aceasta. Aduce mângâiere şi tot binele prin rugăciunile celor ce i se roagă cu credinţă şi‑i solicită ajutorul. Şi eu ‑ fiind bătrân, înaintat în vârstă, şi suferind din tinereţile mele ‑ am cunoscut puterea lui Dumnezeu, ajutorul Lui şi iubirea Lui cerească faţă de zidirea Lui. Tot aşa, dăruind mântuirea tuturor, a dăruit sfinţenia şi puterea Sa şi sfinţilor, care I s‑au dăruit şi s‑au jertfit pentru dragostea Lui.
Tot aşa se cunoaşte şi se primeşte ajutorul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile şi mijlocirile Sfântului Efrem cel Nou, marele făcător de minuni.
Cel mai mic între preoţi,arhimandritul Ioan Ilarion,de la Mănăstirea Sihăstria Rarăului.
***
Din mila Lui, Dumnezeu a rânduit să văd aceste minuni foarte mari şi cu o importantă lucrare de vindecare a celor care s‑au închinat icoanei Sfântului Efrem. De fiecare dată când oamenii mă întreabă ce să facă, le spun aşa: „Vorbiţi cu sfântul din icoană, căci sfinţii nu mor niciodată. Ei sunt mijlocitori către Dumnezeu”. Toţi care au venit cu credinţă, închinându‑se sfintei icoane, prin ea s‑au închinat sfântului şi sfântul a vorbit cu ei. Sfântul este viu şi lucrător. Mie viaţa mi‑a dăruit o încercare. După o meningită cronică, purtam zi şi noapte ochelari fumurii, de ‑3,5. Mergând într‑o zi la control, acolo unde îl fac de obicei, mi s‑a spus pe loc că nu mai am nimic şi nu‑mi trebuie nici măcar 0,5 pentru îndreptarea vederii. Credeţi în Hristos, în minunile Maicii Sale şi ale sfinţilor rânduiţi de Biserica noastră Ortodoxă, printre care se numără şi Sfântul Efrem cel Nou, marele făcător de minuni! Dumnezeu este viu pentru cei curaţi cu inima.
Părintele Onufrie Căruntu
***
Mergând pentru prima dată în Grecia, în anul 2010, am auzit despre Sfântul Efrem pentru prima oară. Nu ştiam nimic despre el până atunci. La un moment dat, ghidul ne spune: „Să mergem la Sfântul Efrem!”
Dar nu ştia autocarul unde să meargă. A început în autocar o discuţie: „Dar ce, vreţi să ne omorâţi, pe aici? Cum să mergem la ora asta, aşa?” A venit o maşină, la un moment dat, şi a zis: „Pe aici e cărarea”, şi am ajuns imediat. Am intrat înăuntru, am văzut sfintele moaşte, ne‑am închinat toţi, în genunchi, frumos, şi la pangar am văzut că erau preţuri foarte mari la icoană ‑ şi nu aveam bani. Am plecat aşa. Când am ieşit pe poarta mănăstirii, văd icoana respectivă, dar avea nişte defecte, nu avea nici de prins nimic, şi era pusă în spatele cortului. Şi eu dau să zic: „Vreau şi eu icoana asta”, dar m‑a ajutat cineva care ştia greacă: „Vreau şi eu icoana asta!” Se uită vânzătorul, nici nu ştia ce să‑mi zică, cât să‑mi ceară, că o avea acolo pusă. Şi a zis: „Nu ştiu cum să cer, cât să cer”. Şi a cerut 15 euro. I‑a dat omul respectiv, mi‑a luat‑o el, şi am pus icoana aşa, strâns la piept, ţin minte, şi mergeam spre autocar, şi am spus: „Unde‑o punem? Asta‑i preţioasă! Unde‑o punem?”
Am venit în România, şi am ţinut icoana o perioadă la un domn, Avram îl cheamă, că eu n‑aveam unde să o ţin. La un moment dat, domnul Avram spune: „Părinte, la icoană se simte un miros, nu ştiu…” Eu îi zic: „Ei, te‑ai miruit matale. Eu ştiu de la ce simţi mirosul?” A adus‑o în casă, am pus‑o pe perete. Icoana era pusă acolo unde e acum cea cu sfinţii închisorilor de la Aiud, de la toate închisorile.
Şi, fiind acolo, în prima zi de Înviere, în seara de Înviere din 2010, eu eram pe Rarău şi am rugat pe două doamne care aveau cheia să vină să aducă sfânta lumină de Paşti în casă. Când au venit să aducă sfânta lumină în casă, s‑au înspăimântat: de la Sfântul Efrem curgea mir, şi se vede şi acuma locul, se văd dârele, cum a curs… Şi mă sună şi‑mi zic. Dar eu zic: „Măi, aţi pătat voi cu ulei sau cine ştie cum…” „Nu, părinte, că n‑avem acolo candelă!” Zic: „Staţi, măi, cuminte, măi, că nu‑i nimic!”
Când am venit acasă, când am vrut mă odihnesc, m‑am întins pe pat şi, în momentul acela, am văzut şiroaie! Am înmărmurit! Îl sun repede pe părintele stareţ de la Rarău: „Părinte, curge mir…” „Măi, sigur nu‑i de la candelă?” „Părinte, nu‑i, că nu‑i încă nicio candelă la sfântul!”
Un an de zile, n‑am spus altora nimic. După care, părintele stareţ a zis: „De‑acum e vorba de o minune!” Şi au început oamenii să vină să se închine. Am pus acel jgheab de cupru, să curgă mirul în sticlă. După aia, după ce am venit acasă, am văzut şi eu. După un an de zile, a venit părintele stareţ să se închine, a văzut minunea. A venit lume, miercurea şi vinerea a venit lume care se închina, şi au început minunile: enorme!
Una – s‑o luăm de la început cu minunile – vine o bătrânică cu feciorul ei, pe la aproape 32 de ani, cred, care avea patima băutului, dar nu aşa… şi spirtul îl bea! N‑avea serviciu, stătea pe pensia ei, fuma. El n‑a crezut, el nu credea sub nicio formă, venea că‑l ruga mama lui; inclusiv mie mi‑a băut din spirtul pe care‑l aveam în casă. Inclusiv! Şi a venit a doua oară, a treia oară… Prima dată i‑am zis aşa: „Eu cred cu adevărat că, dacă te uiţi la Sfântul Efrem şi crezi şi tu, ai să fii bine!”
De fiecare dată, eu nu le‑am dat multe sfaturi. Atât îi îndemn pe toţi: „Du‑te, vorbeşte cu sfântul, promite‑i ceva, dacă poţi, sau roagă‑l să te ajute. Dar, dacă ai promis, să nu uiţi ce ai promis!” A treia oară când a venit, băiatul şi‑a găsit serviciu, s‑a lăsat de vicii, a început să vorbească cu o fată, a început să devină om.
După care, o femeie care mergea în baston, de‑abia se târâia, trebuia să meargă la operaţie, infiltraţii, câte şi mai câte; a venit primele zile, primele săptămâni, în baston. După aia, lăsa bastonul la uşă; acuma l‑a lăsat de tot. Urcă scări, merge, totul este bine – slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi!
Mai este un caz al unui copil care trebuie să fie operat şi, de fiecare dată când trebuie să intre în operaţie, răceşte sau se întâmplă vreo problemă. A venit la Sfântul Efrem de câteva ori şi eu nădăjduiesc şi cred cu adevărat că sfântul o să‑l ajute. Atât cere sfântul ăsta: să crezi! De atâtea ori – aici poate am greşit, i‑am zis şi părintelui Ioan de la Rarău – nu ştiu, mi‑e drag sfântul, dar de multe ori îndrăznesc mult aici, îl consider ca un frate.
Părintele Onufrie Căruntu
.jpg)
Postări
