Translate

marți, 21 octombrie 2014

Banutul dragostei


Într-o zi îngerul lui Dumnezeu întrebă bănuțul milei: -Cine ești tu, bănuțule, că te văd așezat între lucrurile cele iubite de Dumnezeu? -Eu sunt bănuțul pe care Bunul Dumnezeu l-a făcut pentru a fi dat de pomană, zise smerit, micul bănuț. -Dar de unde vii tu, bănuțule? -Vin din pușculița copiilor buni, din mâna albă a domnișoarelor smerite, din mâna muncită și plânsă a văduvelor, din portmoneul vechi și subțire al bătrânilor, din mâna binecuvântată a preoților. -Și unde te duci acum, bănuțule? -Mă duc să cumpăr suflete pentru Dumnezeu, ulei pentru candelele fecioarelor înțelepte, să aprind candela credinței ce se stinge la unii, să zidesc biserica cea vie a lui Dumnezeu, căci, pe cât mă vezi de mic eu stau totdeauna la temelia bisericii. -Spune-mi bănuțule, care-i taina ta: de ce ești așa iubit de Dumnezeu? -Îngerașule, eu deschid porțile raiului, celui ce mă dăruiește în numele lui Hristos cu dragoste și cu inimă senină. -Drum bun, bănuțule, și să cumperi, cu spor, cât mai multe suflete lui Dumnezeu! „Pilde și povestiri” – Ed. Credința Strămoșească sursa:http://ortodox.md

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu