• luni, 3 martie 2014

    Despre Denii

    Deniile din Saptamana Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine. Deniile au aparut odata cu crestinismul si se tin in Postul Mare al Pastilor, post care dureaza sase saptamani.

    Deniile din Saptamana Mare atrag insa o multime de credinciosi; se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta si Prohodul Domnului. Anul acesta deniile vor incepe LUNI 14 APRILIE si se vor termina sambata 19 APRILIE

    Deniile sunt slujbe care se tin dupa orele 18-19. Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.

    De luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeti etc.), numite paremii. Cat despre Evanghelii, ele sunt randuite astfel ca in fiecare zi din Saptamana Patimilor sa se citeasca o anumita Evanghelie.

    Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, si inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

    Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, in aceasta zi, in orice biserica crestina din lume, nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.

    In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul DeniaDomnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii, strana si credinciosii canta Prohodul Domnului.

    Deniile nu sunt doar slujbe de dimineata savarsite seara, pana tarziu in noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugaciune si cantare, prin citirea Sfintei Scripturi si meditatie, prin pocainta si post, sa alungam din suflet intunericul pacatelor si sa ne umplem de lumina cea tainica si nevazuta a prezentei iubitoare a lui Hristos in noi.

    In Bucovina, Deniile sunt intampinate cu emotie si cu protocol. Pana la inceperea lor, in saptamana a cincea din Postul Pastilor, satele trebuie curatate si primenite, incepand cu casele si ograzile. Toata lumea foieste, aeriseste si scutura.

    Copiii dupa ce varuiesc pomii din livezi si gradini, se imbraca in haine de sarbatoare si se duc la biserica. La fel mamele, bunicile si surorile lor, care in Saptamana cea Mare intra in biserica cu capul acoperit de-o naframa neagra.

    Deniile primenesc sufletul prin curatare interioara, reculegere si concentrare in rugaciune, pentru a putea trai deplin si profund taina si bucuria Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

    duminică, 2 martie 2014

    Cum să începem Postul Paştelui Duminica Izgonirii lui Adam din Rai este ziua care precede începutul Postului Mare (Postul Paştelui).

    Faptul că în această zi se aminteşte de izgonirea protopărinţilor noştri Adam şi Eva din Rai este strâns legat de poftele oamenilor. Din nestăpânire, omul a călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul aşezat în mijlocul Raiului (Facerea 3; 3).

    Pe de altă parte, postul reprezintă perioada chinuitoare a omului care vrea să se apropie de Dumnezeu, iar Învierea Domnului nu înseamnă altceva decât răscumpărarea omului căzut. Prin Adam cel vechi - am fost sortiţi morţii, dar prin Adam cel nou - am primit nu doar viaţa veşnică, dar şi darul înfierii, devenind toţi fii ai lui Dumnezeu după har.


     Sfântul Vasile cel Mare spunea că aşa se şi cuvine. Dacă omul a căzut prin neascultare, lemnul pomului şi femeie (Eva), să fie mântuit prin ascultare, lemnul crucii şi femeie (Maica Domnului). Iar mâncarea care i-a adus moartea să fie înlocuită cu sfânta împărtăşanie – cu Trupul şi Sângele Mântuitorului care să îi aducă viaţa veşnică.

    Din aceste cuvinte înţelegem că pomenim în această duminică izgonirea lui Adam din Rai ca să obţinem putere şi învăţătură pentru Postul cel Mare. Postul înseamnă, în această ordine de idei, ascultare şi înfrânarea poftelor, rememorarea Raiului pierdut, pocăinţa pentru propriile greşeli şi pregătire pentru a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.

    Aşa cum deja ştiţi, postul adevărat nu e un simplu regim alimentar. Ci trebuie să îmbinăm înfrânarea de la mâncare cu milostenia şi rugăciunea. Din acest motiv, Evanghelia care se citeşte în această duminică (Matei 6; 14-21) ne învaţă nu doar cum să postim, dar şi să iertăm, iar bogăţia adevărată să fie în cer. Să nu adunăm comori pe pământ „unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură”.

    „De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6; 15), ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. E foarte important să ţinem minte acest fapt. Fiindcă cei ce se roagă, dar nu pot ierta, se condamnă singuri. În rugăciunea „Tatăl nostru” spunem „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

    Iar despre post aflăm: „Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”(Matei 6; 17-18). Acest îndemn este şi o învăţătură despre greşitul obicei de a-i judeca pe cei de lângă noi. Dacă cineva îşi aranjează chipul şi se arată vesel în faţa oamenilor, nu înseamnă că el nu posteşte sau că nu e smerit înaintea lui Dumnezeu.

    Voi încheia cu un minunat cuvânt din Patericul Egiptean: „Nu îl judeca pe fratele tău după faptele lui, că poate faptele i le vezi, dar pocăinţa lui doar Dumnezeu o vede”.

    Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More