Arborele de tamaie,un izvor de sanatate

Arborele de tămâie face parte din familia Burseraceae, cu speciile Boswellia carteri, Boswellia serrata, Boswellia sacra, Boswellia thurifera, Boswellia frereana, fiind originar din Africa tropicală şi Arabia. Pe lângă utilizările în ceremonialul religios, tămâia are şi foarte multe proprietăţi terapeutice.

În terapia naturistă sunt utilizate aproape toate organele vegetale ale arborelui. Scoarţa se incizează longitudinal, în lunile noiembrie-aprilie, pentru a secreta o oleorezină, numită tămâie sau esenţă de oliban.
Răşina este un lichid alb-lăptos când este proaspătă, dar se solidifică rapid în contact cu aerul, sub formă de pietricele globuloase, de diferite mărimi şi culori (alb-verzui, galben-pal şi portocalie). În medie, se extrage un kilogram de răşină la fiecare arbore. Răşina este supusă apoi unei extrageri cu benzen, rezultând un rezinoid. În continuare, prin distilare cu vapori de apă, se obţine uleiul eteric, un lichid incolor sau gălbui, cu miros balsamic, uşor citric.
Tămâia are următoarele proprietăţi terapeutice:
- expectorante, antiiflamatoare, diuretice, sedative;
- antiseptice, antimicrobiene, astringente, cicatrizante;
- analgezice, antialergice, antidepresive;
- antitumorale;
- antiastmatice;
- antireumatice;
- imunostimulatoare, tonice.
Rezina olibanum şi uleiul eteric sunt foarte mult folosite în terapeutică, aromaterapie, cosmetică şi parfumerie. Cea mai importantă acţiune a uleiului de tămâie este asupra sistemului nervos, având efecte calmante, înviorătoare, energizante, imprimând o stare de confort, mai ales în cazul persoanelor stresate, anxioase, cu depresie psihică, copleşite de deznădejde sau afectate de scleroza multiplă în plăci.
La nivelul aparatului digestiv, uleiul acţionează benefic în boli inflamatorii ale colonului (boala Crohn), în diaree, dizenterie, calculoză biliară, ulcere gastrice, indigestii, colite ulceroase, hemoragii interne.
În afecţiunile căilor respiratorii cronice, efecte benefice se constată în tratamentul bronşitelor, al astmului bronşic, guturaiului, tusei, sinuzitei, rinitei alergice şi febrei. În aceste tratamente se aplică sub formă de inhalaţii şi comprese.
Alte acţiuni terapeutice se manifestă în cazul infecţiilor genitale şi urinare, în reglarea conţinutului de colesterol din sânge, în corelaţie cu hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică.
Tămâia nu prezintă nici un fel de toxicitate, doar rareori putând să apară tulburări de ordin digestiv. Nu se recomandă însă femeilor gravide sau mamelor care alăptează.
Masajul cu ulei de tămâie pe gât şi pe tenul acneic şi obosit contribuie la înfrumuseţarea pielii, la tratarea arsurilor, psoriazisului, lupusului eritematos, urticariei şi a rănilor greu vindecabile. Efectele pot fi sporite, în amestec cu extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir şi lemn de santal. O baie fierbinte, cu câteva picături de ulei eteric, ajută substanţial la relaxarea organismului. În mod particular se recomandă atleţilor, în caz de traumatisme şi întinderi musculare.

Read More

Ce este tămâia şi de ce o ardem în timpul slujbelor?

Tămâia este o răşină solidificată ce curge din nişte copaci care cresc în India şi Africa. Această răşină se strânge de pe scoarţa copacului şi, pentru a fi şi mai parfumată, se amestecă şi cu alte substanţe aromate. Tămâia este apoi pusă pe cărbuni încinşi, unde arde, degajând fum alb şi miros parfumat.

Tămâia era, pentru evrei, un element important al cultului. Când îi dă lui Moise indicaţii privind cultul de la cortul mărturiei, Dumnezeu îi spune: "Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor şi tămâie curată, din toate aceeaşi măsură, şi fă din ele, cu ajutorul meşteşugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat şi sfânt; pisează-l mărunt şi-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, unde am să Mă arăt ţie. Aceasta va fi pentru voi sfinţenie mare. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceţi pentru voi: sfinţenie să vă fie ea pentru Domnul" (Ieşire 30, 34-37). Templul de la Ierusalim avea afară, în curte, altarul pentru jertfele arderii de tot, iar în interior, în Sfânta, avea altarul tămâierii, pe care preoţii pregăteau cărbuni aprinşi şi puneau apoi tămâie.

Biserica a păstrat din iudaism simbolismul jertfelor, dar jertfa pe Cruce a Mântuitorului Hristos a împlinit scopul jertfelor de animale. Astfel, noi avem în cult doar arderea tămâiei. Când primeşte cădelniţa în care se află tămâie, preotul o binecuvântează şi se roagă, spunând: "Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Duh." Întotdeauna tămâiatul în biserică sau la noi acasă este însoţit de rugăciune. Când preotul cădeşte biserica, după rugăciunea pe care am amintit-o mai sus, el rosteşte în taină Psalmul 50.

Tămâia simbolizează, în general, prezenţa şi sfinţenia lui Dumnezeu, dar fiecare element al tămâiatului are propria semnificaţie. Astfel, fumul care se ridică către Dumnezeu semnifică faptul că jertfa de tămâie este bine primită.

 Rugaciunea tamaierii:"Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

Read More