Rugaciunea Sfantului Filaret

Rugăciunea Sfântului Filaret către Mântuitorul nostru Iisus Hristos :

,,Doamne, nu știu ce să cer de la Tine. Tu unul știi de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine mai mult decât pot să te iubesc eu pe Tine: Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu știe a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai să stau înaintea Ta. Inima  mea e deschisă Ție; Tu vezi trebuințele mele pe care nu le știu eu. Vezi și fă după mila Ta. Lovește-mă și mă tămăduiește, doboară-mă și mă ridică. Mă cutremur și tac cu evlavie înaintea voinței Tale sfinte și a căilor Tale cele nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ție jertfă, nu am altă dorință decât numai să fac voia Ta; învață-mă să mă rog singur, roagă-Te în mine !Amin

Sursa: internet

Read More

Rugaciune catre Maica Domnului

O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! 

   Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.

Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.

       O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul durerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinurile şi răstignirea Fiului Tău.

Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Amin!

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

sursa:https://www.facebook.com/groups/3472098596412663/permalink/3519197201702802/

Read More

Ce am fost înainte de a ne naște? – Pr. Efrem de la Schitul Sf. Andrei

Ce am fost înainte de a ne naște? – Pr. Efrem de la Schitul Sf. Andrei

Read More

Sfat duhovnicesc

„Dacă vrei să birui întristarea, nu te necăji. Şi chiar dacă eşti lovit, ocărât, sau prigonit, nu te supăra, ci mai mult bucură-te! Şi numai atunci să-ţi pară rău, când greşeşti. Însă şi atunci cu măsură, pentru ca să nu cazi în deznădejde.”

(Sfântul Efrem Sirul)

Read More

Rugaciune la aprinderea candelei.De ce se aprinde candelă înaintea icoanelor?

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin!

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956) 

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.

În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.

În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.

În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.

În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.

În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.

În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate Să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Read More

Când obţii vindecare de vreo boală, adu mulţumire Domnului

 

Când obţii vindecare de vreo boală, adu mulţumire Domnului cu această scurtă rugăciune doxologică:

„Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Născut din Tatăl Cel fără de început, Cel ce Tu singur vindeci toată neputinţa şi toată boala în oameni şi Care m-ai miluit şi pe mi­ne păcătosul, izbăvindu-mă de boala mea, neîngăduindu-i să se înrăutăţească şi să mă dea morţii pentru păcatele mele.

Dăruieşte-mi, Stăpâne, de-acum înainte puterea de a face cu tărie voia Ta, pentru mântuirea blestematului meu suflet şi întru slava Ta, cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Cel de o fiinţă cu Tine Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Read More

De ce este necesara Spovedania

Spovedania este necesară pentru următoarele motive:

1) pentru că este poruncă de la Dumnezeu;

2) pentru că aduce şi restabileşte pacea dintre Dumnezeu şi om; şi

3) pentru că-i foloseşte omului atât moraliceşte cât şi duhovniceşte [engl. morally and spiritually].

Cunoaştem din Sfintele Scripturi – din Noul şi Vechiul Testament – că spovedania este o poruncă a lui Dumnezeu. Vorbind în numele lui Dumnezeu, Moise le spune fiilor lui Israel următoarele: Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat faţă de un om, şi prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit. (Num. 5: 6-7). Şi iarăşi: dacă un suflet păcătuişte… să-şi mărturisească păcatul pe care l-a săvârşit… şi să-l plătească pe de-a întregul; pentru ceea ce a păcătuit el cu privire la lucrul cel sfânt, va plăti preţul acestuia şi va mai adăuga a cincea parte din preţ;… Iar pentru greaşeala sa va duce din turmă un berbec fără meteahnă, preţuit după măsura păcatului (Lev: 6). În Pildele lui Solomon se spune astfel: Cel ce-şi acoperă propria răutate nu va propăşi, dar cel ce cu grai se învinuie pe sine va fi iubit (Pilde 28: 13) Toţi proorocii, David în mod deosebit, poruncesc mărturisirea.

Spovedania a fost întotdeauna o consecinţă/urmare a pocăinţei. Cei ce au venit la propovăduitorul pocăinţei, Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, îşi mărturiseau păcatele înainte de a fi botezaţi. Iată cuvintele Evanghelistului: Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele (Mt. 3: 5-6). Vedem astfel că spovedania este o poruncă dumnezeiască şi, ca atare, este necesar să fie săvârşită cu exactitate pentru mântuirea cel ce se pocăiesc.

În Noul Testament, porunca a dobândit un nou înţeles. Spovedania este uşa de intrare în Creştinism, aşa cum bine s-a arătat la mărturisirea celor ce erau botezaţi În Iordan de către Sfântul Ioan. Acest Botez a fost o anticipare a Creştinismului; iată ce spunea el: Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după Mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Mt. 3: 11).

Avem de asemenea mărturii în Faptele Apostolilor. Apostolul Luca relatează cum au trecut efesenii la Creştinism; el notează că aceştia veneau să-şi mărturisească păcatele chiar şi în faţa altora. Iată cuvintele Apostolului: Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor (Fapte 19: 18).Rugăciunea „Tatăl nostru” este o spovedanie zilnică şi continuă: cererea de iertare a păcatelor este o mărturisire a păcatelor.

Apostlul Iacov, fratele Domnului, îndeamnă şi el la spovednie spunând: Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului (Iac. 5: 16). Sfântul Ioan Evanghelistul spune că: Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea (1 In. 1: 9). Spovedania, ca o veche taină a Bisericii, este menţionată de Irineu, de Tertullian, de Clement Alexandrinul, de Origen, şi de Ciprian şi de alţii.

Vechii greci priveau mărturisirea ca pe ceva necesar şi folositor; ca unii care erau iniţiaţi în misteriile eleusine şi samotraciene, ei îşi mărturiseau în prealabil păcatele (Plutarh, Despre Sparta: Zicale). Socrate considera că mărturisirea este mântuitoare: „Dacă greşeşti, tu însuţi sau altcineva căruia îi porţi de grijă, de bună voie să te duci acolo unde se plăteşte cel mai repede vina, la judecător, întocmai ca la medic, grăbindu-te ca nu cumva învechirea bolii să facă sufletul cangrenos şi incurabil” (Platon, Gorgias) .

Pitagora spunea şi el: „nu încerca să-ţi acoperi păcatele cu cuvinte, ci tratează-le cu reproş.” Iar Aristotel afirmă: „omul care-şi mărturiseşte sincer păcatul pe care l-a făcut, nu e departe de curăţie”.

Spovedania este într-adevăr o poruncă dumnezeiască pentru că este o poruncă/dispoziţie/îndemn [injunction] a inimii. Omul care a păcătuit îşi simte inima împovărată şi nu-şi află liniştea/şi nu se uşurează decât dacă-şi mărturiseşte păcatul înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Sciptură mărturiseşte – ca pe cel mai vechi exemplu – mărturisirea lui Lameh, care cu tristeţe a mărturisit soţiilor sale faptul că omorâse un om (Fac. 4: 23-24).

În urma păcatelor săvârşite, cele mai vechi civilizaţii ofereau divinităţii sacrficii de pace. Oferind aceste sacrificii, ei îşi mărturiseau păcatele. Aceste rugăciuni adresate de pe tot cuprinsul pământului unui zeu, reprezintă un fel anume de mărturisire simultană către divinitate a rasei umane. Sacrficiile de pace sunt un fel anume de mărturisire lucrătoare a păcatului şi a vinei acelora care care le oferă. Omul care nu-şi mărturiseşte păcatele nu-şi va găsi niciodată pacea deoarece refuză să se apropie vreodată de Dumnezeu. Cel ce nu-şi va mărturisi păcatul său se va afla permanent sub greutatea vinei şi a depărtării de Dumnezeu. Sufletul caută să se mărturisească fiindcă conştientizează dumnezeiasca poruncă. El îşi dă seama că este singurul mijloc de realizare a armoniei şi împăcării cu Dumnezeu, pe Care Îl simte mâniat de păcatele lui pe care caută să şi le răscumpere/pentru care caută să dea satisfacţie, şi pentru ca Dumnezeu să nu-l părăsească, ci să Se facă milostiv şi iertător faţă de păcatele lui.

La fel cum dorinţa de mărturisire este un imbold imanent sau firesc, tot astfel, dorinţa de a-L mulţumi/a-L împăca pe/a-I da satisfacţie lui/ împăcare cu Dumnezeu este o sugestie lăuntrică care-l îndeamnă pe om spre spovedanie. Sufletul este conştient că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, simţindu-se obligat să satisfacă Dreptatea Dumnezeiască, astfel că, în acest fel, el va afla tratament şi vindecare. Numai Biserica a primit autoriatea de a a-l împăca pe om cu Dumnezeu şi de a-i da vindecare. Iată de ce persoana care a păcătuit se simte obligată să alerge la Biserică; numai Ea îl poate împăca pe om cu Dumnezeu.

Sfântul Nectarie, Episcop de Pentapole († 1920), Pocăință și Spovedanie, partea a II – a, 2. Despre Spovedanie, Tradusă şi publicată de Mănăstirea greco-ortodoxă Sfântul Nectarie

Read More

Va veni prigoana- este randul nostru sa marturisim Credinta

Va veni prigoana. Este rândul nostru să mărturisim credința Este rândul nostru să mărturisim credința. Au fost zorii, iar acum am ajuns la apus. Lavra Peșterilor de la Kiev este astăzi un loc-cheie pe pământ. Căci acolo unde a fost începutul, acolo va fi începutul sfârşitului. Muntele Peșterilor, pe care se înalță Grădina Maicii Domnului, a fost ales de Dumnezeu de la început, ca muntele Sinai și Ierusalimul. Aici se află centrul duhovnicesc al Ortodoxiei din Rusia. Preacuviosul Antonie a fost adus aici de Duhul Sfânt. Aici, în pământul din peșteri, este pusă prima sămânță a celei mai bogate recolte din grânarul lui Dumnezeu. Prin urmare, toate forțele iadului s-au ridicat acum împotriva Lavrei, asupra simbolului credinței în Hristos pe pământul nostru. Dacă rădăcina va fi tăiată, lumea se va rostogoli cu vuiet în prăpastie, iar în Apocalipsă se spune că la sfârşitul timpului „fiara… va ieşi din abis” (Apocalipsa, 17:8). Dumnezeu ne-a descoperit viitoarele încercări prin ultimul preacuvios și mărturisitor al Lavrei Peșterilor de la Kiev, prin arhimandritul Avramie (Kuyava, în schimă Agapit). Cu trei săptămâni înainte de adormirea sa în Domnul, părintele Avramie a stat de vorbă cu un fiu duhovnicesc apropiat din obștea Lavrei. Cu binecuvântarea lui, aducem la cunoștința cititorilor cuvintele cuviosului duhovnic, care sunt importante pentru fiecare credincios. – Este o bucurie să trăiești în mănăstire, dar inevitabil vor veni suferințe și persecuții! Trebuie să rămânem până la moarte! Ei vor să calce în picioare credința și să întemeieze o lume fără Dumnezeu. Ne așteaptă inevitabil mărturisirea! A venit vremea! Zorii au trecut, iar acum a venit apusul. Diavolul s-a mâniat rău pe creștini. Suntem deja în pragul vremii când nu oamenii, ci satana va conduce statul. Doamne, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine, dă-mi putere să nu pier! Au venit vremuri cumplite. Aș dori ca acestea să nu se întâmple cu noi și să treacă pe alături. „Suntem păcătoși, luați-ne trupul, dar să ne ferească Dumnezeu să ne pierdem sufletul”, aceasta trebuie să fie atitudinea noastră. Vom cere: „Doamne, ajută-ne”, „Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine nu avem”. Nu putem să avem nicio nădejde în lucruri bune. Va exista presiune pentru a smulge oamenii din Biserică și a-i forța să creadă așa cum învață Occidentul. Trebuie să rămânem fermi: principalul lucru este să nu ne pierdem credința! Există multe credințe strâmbe, dar nu toate sunt mântuitoare. Pierderea adevăratei credințe în suflet este un lucru groaznic: harul va pleca și cu nimic nu îl vei putea întoarce. Aceasta este moartea. Viața este scurtă, dar ne așteaptă Împărăția cea veșnică a cerurilor. A venit timpul: este rândul nostru să mărturisim credința. Ajută-ne, Doamne, să nu fie numai cu cuvântul, ci și prin fapte. Ultimul creștinism. De aceea, vrăjmașul se străduiește atât de mult să ne smulgă credința. Este scris că nu trebuie să ne fie frică. Aceasta ne așteaptă. Trebuie să ne rugăm. Dacă vom suferi răul de la cineva, să-i iertăm pe toți. Să credem cu tărie: Dumnezeu a înviat, El este biruitorul morții! Judecata de Apoi va arăta totul: unde sunt forțele lui Dumnezeu și unde sunt forțele vrăjmașului. Au fost și mai demult exiluri, foamete, muncă silnică, dar poporul lui Dumnezeu era ca sub un Omofor, chiar simțea și bucurie. Doar că nu trebuie să ne bazăm pe noi înșine. Fără Dumnezeu să nu ieșim nici măcar în prag. Dacă răbdăm, atunci ne vom sfinți cu ajutorul lui Dumnezeu. Vor fi multe înșelăciuni, se vor răspândi zvonuri mincinoase pentru a întina autoritatea spirituală a celor pe care oamenii îi cinstesc și în care se încred. Aceștia vor fi alungați din mănăstire, dar Dumnezeu îi va mântui pe cei care se tem de El. Ne vor bate, dar durerea se va micșora. Am trecut ​​și eu prin asta (preotul a arătat pe deget ceva de genul cum se bagă un ac sub un unghie). Dumnezeu îi va ajuta și nu-i va părăsi pe slujitorii Săi credincioși. Nu trebuie să vă temeți de durere, căci Dumnezeu o va potoli, iar Puterile Îngerești vă vor ajuta. Dumnezeu să ne dea har, să ne ajute pe noi și pe aproapele nostru. Odată te-ai născut și cu o moarte ești dator. Mulți fac trucuri pentru a-l intimida pe om, pentru a-l smulge de la Dumnezeu. Diavolul vrea să distrugă cât mai mulți oameni. Cât ne-a mai rămas? Poate încă un an, doi, cinci ani… (a fost spus în 2020) Dar va fi. Nu este nevoie să vă aprovizionați cu case, bogăție – acest lucru nu ne va ajuta, nu ne va mântui. Vor fi minciuni, înșelăciune. Toată lumea va fi încercată. În frunte stau străinii – americanii. Întreaga lume a acceptat codul numeric personal, s-a semnat… Acum miza va fi pe vaccinuri, vor fi forţați preoții și călugării. Dar dacă se va scufunda Biserica, oamenii nu se vor mântui. Am crezut că după ce Biserica a primit libertate, va fi prosperitate pentru mulți ani, dar au trecut douăzeci de ani și totul s-a întors pe dos… Nu ne așteaptă bucuria, ci întristarea. Fiți atenți. Nu trebuie să vă supărați pe asupritori și prigonitori. Iertați-i pe toți. Fiecare om greșește în felul său, dar uneori, după ce a căzut, se ridică. Nu spuneți nimic despre autorități. Să ne facem datoria, iar Dumnezeu nu va rămâne dator. Principalul lucru pentru noi este credința. Trebuie să ne ferim de rău. Nu trebuie să ținem în minte răul față de aproapele nostru. Dumnezeu va cere răspuns de la păstori, de la arhipăstori, pentru fiecare om pe care li l-a trimis, pentru fiecare fiu duhovnicesc, dacă i-a dat suficientă îndrumare pentru mântuire. Dar dacă cineva nu primește îndrumarea necesară de la duhovnicul său, dar cere sincer sfat bun de la Dumnezeu, dorește să fie mântuit, Dumnezeu îl va ajuta întotdeauna. În vremea noastră, există posibilitatea de a te spovedi mai des, de a te împărtăși mai des, ca nicio ispită să nu te ia prin surprindere. Este necesar doar să nu comitem păcate de moarte și să fim permanent în duhul pocăinței. Este important să înțelegem în ce mediu trăim, în ce împrejurări. Până când Dumnezeu nu ne va chema pe calea mărturisirii deschise, trebuie să-ți păstrezi starea duhovnicească în taină. Diavolul încearcă să ne calomnieze. Persecuția deschisă va izbucni în orice moment. A venit timpul mărturisirii. Lumea se apropie de sfârșit. Toată natura strigă – timpul este foarte scurt… https://www.aparatorul.md/

Read More

Sfantul Ioan Iacob

Sfântul Ioan Iacob, românul nostru cu moaștele întregi la Hozeva, iese adeseori din raclă și călătoarește în chip nevăzut pentru a ajuta pe cei ce-l cheamă în rugăciune.

Ieri a plouat la Hozeva. Iată cum are încălțămintea.

Read More

Ganduri duhovnicesti

Ce gând frumos! De citit și de încercat...

"Vă dau o idee bună pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-o zi

Dragilor vreau să vă dau o idee buna pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-o zi pe când plecam la școala cu fetițele noastre. Se întâmplă uneori dimineața să nu mai avem vreme să facem rugăciunea și atunci încerc să compenesez această lipsă, rugându-ne pe drum în mașină până la grădiniță și școală.

Uneori cântăm, alteori zicem rugăciuni scurte, dar alte ori parcă mai degrabă aș discuta cu Sofia și Ilinca pe un gând despre Dumnezeu.

Într-o zi mi-a venit ideea ca fiecare din noi să-și aleagă acum o persoană dragă și până seară să se roage pentru ea, de câte ori își aduce aminte. Fetele au fost foarte încântate și în fiecare dimineață îmi amintesc că e momentul să le dau un gând bun despre Dumnezeu și să ne alegem pentru cine ne vom ruga.

Am luat această mică provocare în serios și de câte ori mi-aduceam aminte, mă rugăm pentru cel ales în ziua aceea. Dar nu mă rugam doar simplu: „Doamne ajută-l pe Bogdan” ci îmi aduceam aminte de detalii din viața lui și faceam tot felul de cereri lui Dumnezeu: de binecuvântare, de ajutor în diferite lucruri pe care le face, de iertare de păcate, și în felul acesta puteam pune mai mult suflet în rugăciune.

Mare mi-a fost bucuria când rugându-mă pentru un prieten el m-a sunat și a doua zi când ne-am întâlnit l-am simțit mai aproape sufletului meu, mi-era mai drag decât de obicei.

Într-o altă zi, m-am întâlnit seara întâmplător, într-un loc în care era foarte puțin probabil ca el să apară, cu prietenul pentru care mă rugasem de dimineață. M-am bucurat mult, și mi-am dat seama atunci că e bineplăcut lui Dumnezeu gândul acesta, de a alege pe cineva și de a ne ruga pentru el toată ziua.

Aș vrea să încerc într-o zi să mă rog și pentru o persoană care nu mi-e dragă, sau pentru persoanele care-mi sunt indiferente, sau în altă zi pentru o pesoană publică, pentru unul din conducătorii țării sau a Bisericii. Sunt modalități prin care putem să ne dezghețăm sufletul, dacă e împietrit în ne-iubire și egoism.

Roagă-te pentru șeful tău o zi întreagă ! Roagă-te pentru unul din profesorii tăi! Roagă-te pentru un vecin ! Roagă-te pentru un coleg de muncă pe care-l vezi întristat! Roagă-te pentru săracul de la colțul străzii pe care tocmai l-ai miluit! Roagă-te pentru cel ce știi că ține supărare pe tine! Roagă-te pentru soția ta / soțul tău o zi întreagă! Roagă-te pentru mama ta, tatăl tău, pentru sora sau fratele!

Ne putem ruga și pentru cei adormiți, că mare nevoie au și ei de dragostea noastră, care izvorăște tot din dragostea Mântuitorului Hristos.

Să cerem ajutor sfinților zilei și Maicii Domnului ca să mijlocească la Dumnezeu, să ne dea putere să ne rugăm pentru aproapele nostru. Nu e lucru puțin să te rogi pentru o persoană de dimineața până seara. Încercați acest lucru și veți trăi minuni!

Deprinzându-ne zilnic cu rugăciunea, ne vom apropia de Dumnezeu, și unii de alții."

(Claudiu Balan) – ortodoxiatinerilor.ro

Read More

Rugăciuni către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Rugăciunea întâi către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, Cuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup viețuind te-ai făcut lăcaș Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toți sfinții și cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea Sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraților, a domnilor, a supușilor, a preoților, a călugărilor și pentru sănătatea și mântuirea tuturor drept-credincioșilor creștini. Cu umilință cădem la racla cu sfintele tale moaște și le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întărește și păzește acest sfânt lăcaș, pe care ți l-ai ales sălaș, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum și toate orașele și satele și pe toți locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaște, care cu credință căzând se închină și le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate și izbăvire de supărarea duhurilor necurate și de alte boli nenumărate, care dobândindu-și dorita izbăvire și sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-I înălțăm slavă, iar ție pentru datornica mulțumire îți aducem icoasele acestea, întru care mărim și lăudăm nevoințele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile și toate ale tale fapte bune; pentru care toți zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, preaînțelepte Grigorie!

Rugăciunea a doua către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui și părăsind toate deșertăciunile lumii ca pe niște gunoaie, lăsând și pe părinții tăi, ai urmat cu toată dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătățile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ți-se ochii sufletului tău, cu toată curăția I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viață și după moarte, că așa mărește Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude și osteneli, ai aflat har și milă, că sfințindu-te privești cu cetele îngerești la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primește aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogățit cu sfintele tale moaște, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună și încuviințată celor credincioși. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ție această puțină a noastră rugăciune, și fii folositor și rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apărați de luptătorii noștri vrăjmași văzuți și nevăzuți, izbăvindu-ne și de toată ispita și necazul cel negândit și neașteptat și de chinurile cele veșnice ce va să fie și să aflăm mila în ziua Judecății a ne învrednici și noi cu tine de nespusele bunătăți, privind lumina cea preadulce și desfătată a feței lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-leaChip te-ai făcut înfrânării și prin Dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Condac - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-lea

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim Dumnezeiasca pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Preafericite Părinte, Înțelepte Grigorie.

Read More

Sfantul GHERASIM DIN KEFALONIA

​Troparul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul

Glasul al 4-lea

Viețuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocșilor și înger în trup, vindecător și de Dumnezeu purtător te-ai arătat nouă. Pentru aceasta noi, credincioșii, te lăudăm pe tine, dumnezeiescule Gherasim, că în chip vrednic ai dobândit de la Dumnezeu tămăduiri și harul veșnic, și îi vindeci pe cei bolnavi, pe demoni îi alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorăști tămăduiri. Vlăstar dumnezeiesc al Peloponesului și comoară neprădată a Kefaloniei, lauda cea mare a întregii Elade, Sfinte Gherasim de Dumnezeu purtătorule, ocrotește pe robii tăi!

Read More

Sfântul Abanoub

„Nu este alt Dumnezeu decât Domnul Sfântului Abanoub!“

Mulţi dintre noi simţim tot mai acut nevoia unor modele. A unor repere. Valori, cum le spunem cel mai adesea, care să ne convingă suficient încât să le oferim ca exemplu şi copiilor noştri. Privim în jur şi astfel de cazuri sunt prea puţine. Privim în urmă - să zicem, secolul al III-lea -, undeva în Egipt. Viaţa lui Abanoub, sfântul copil de 12 ani, merită să fie cunoscută atât de cei mari, cât şi de cei mici. Sfinţii creştini sunt modele de viaţă pentru copii, sipete ale valorilor esenţiale ale umanităţii.
Sfântul Abanoub s-a născut în satul Nehesa din Egipt, ca unic descendent al părinţilor săi. A început să meargă la biserică de la 12 ani. În sfântul lăcaş a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre credinţa creştină. Cuvintele preotului care îi încuraja pe creştini să reziste în faţa persecuţiei (283) împăratului roman Diocleţian l-au marcat profund. Într-una din zile, după ce s-a împărtăşit, copilul a părăsit biserica şi a oferit toate bunurile sale săracilor. Iubirea şi dorul pentru Veşnicie îl ardeau atât de intens, încât Abanoub a fost pe deplin convins că îşi va da viaţa, ca jertfă, în numele Domnului. Astfel, a luat drumul Samanudului, locul în care i-a apărut Arhanghelul Mihail. Îngerul i s-a înfăţişat în timpul rugăciunii, moment în care l-a înştiinţat pe băiat că va fi torturat peste trei zile. De precizat că localitatea Samanud se afla în vechime, ca şi astăzi, în Delta Nilului, în prezent asanată şi utilizată în scopuri agricole. Un aspect ce merită reţinut este acela că biserica creştină din această localitate a fost construită pe locul prin care Sfânta familie a trecut în timpul fugii sale în Egipt. Potrivit tradiţiei Bisericii Copte, Sfânta familie a locuit aici 17 zile şi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor. „Noi suntem creştini!“ Copilul de doar 12 ani a avut curajul să meargă până la conducătorul Samanudului, căruia i-a declarat credinţa creştină. Gestul său a fost interpretat ca o ofensă adusă zeităţilor păgâne, venerate de conducătorii Imperiului Roman, dar şi de majoritatea poporului. Urmările gestului lui Abanoub se pot lesne deduce. Mânia guvernatorului asupra copilului a fost atât de puternică, încât acesta a îndurat chinuri groaznice, provocate de tăierea burţii, în timp ce toate măruntaiele îi atârnau afară. În aceste clipe de grea încercare, Arhanghelul Mihail i-a fost alături lui Abanoub şi l-a vindecat pe loc. Uluit şi fără o soluţie de moment, guvernatorul l-a aruncat într-o temniţă, alături de alţi 8000 de creştini. Prezenţa sfântului cel mic în mijlocul acelor oameni, aparent nenorociţi, dar, în esenţă, atât de fericiţi, i-a încurajat şi mai mult şi i-a determinat să primească bucuroşi martiriul pentru Hristos. Cele întâmplate nu au făcut decât să-l învenineze şi mai mult pe năprasnicul guvernator. Ura împotriva băiatului era atât de mare, încât l-a atârnat, în timpul unei călătorii pe Nil, cu capul în jos, în barcă. A fost momentul pentru o nouă minune. În timp ce sărbătorea momentul, conducătorul s-a rănit într-un pahar, care i s-a spart în mână, ceea ce l-a adus în imposibilitatea de a mai mişca membrul superior. Mai mult, toţi soldaţii din barcă au orbit. Doar tiranului i-a fost lăsată lumina ochilor: să-l poată vedea pe Abanoud, căruia îi curgea sângele din gură şi din nas. Şi de această dată Arhanghelul Mihail i-a venit în ajutor, i-a şters sângele de pe faţă, i-a oblojit rănile. „O, băiete, cred într-adevăr în Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor! Acum, roagă-te Domnului tău să ne facă bine, pe mine şi pe soldaţii mei, şi noi ne vom încreştina, pentru că am văzut minunea!“, a implorat guvernatorul. Iar sfântul a răspuns: „Dumnezeu este viu şi toate acestea se vor întâmpla, dar nu aici, ci la Itreep (n.r., locul de destinaţie al bărcii), ca tot poporul să ştie că nu este alt Dumnezeu decât Isus Hristos!“ Atunci soldaţii au izbucnit în plâns şi au zis: „Noi suntem creştini!“ Şi aşa s-a întâmplat. Când au ajuns la Itreep, soldaţii şi-au predat armele, s-au încreştinat şi au fost martirizaţi până la ultimul. Tortura. Martiriul. Izbăvirea Spre deosebire de aceştia, îndată ce s-a văzut pe ţărm, guvernatorul a revenit la vechile metehne. Fără nici o remuşcare sau urmă de conştiinţă, a dispus imediat torturarea lui Abanoub. Această a doua schingiuire a fost cu mult mai dură decât cea dintâi. Băiatul a fost legat pe un pat de fier, sub care a fost încins un foc mare, după care trupul i-a fost presat între două roţi de lemn, mari, ca de moară. Şi asta nu a fost tot. I s-au băgat mai apoi două beţe de fier, încinse, în ochi. Puterea cerească nu l-a părăsit pe Abanoub şi l-a salvat, ca de fiecare dată. Acele miracole i-au adus pe calea cea bună pe foarte mulţi păgâni. Descumpănit, guvernatorul a vrut cu orice chip să-l vadă mort. Însă dorinţa nu i s-a îndeplinit nici măcar atunci când a ordonat să-i taie mâinile şi picioarele cu un topor. Un înger a venit şi l-a vindecat din nou. A fost momentul în care Abanoub s-a ridicat, a păşit în faţa poporului, care asista la tortură, şi i-a strigat: „Nu este alt Dumnezeu, în cer şi pe pământ, decât Domnul Sfântului Abanoub!“ Sfârşitul lui Abanoub a fost pecetluit de guvernatorul Alexandriei, Armanius, care, după ce l-a torturat îndelung, i-a tăiat capul. Astăzi, sfintele sale moaşte se află în biserica din Samanud. În interiorul aşezământului de cult, cunoscut ca „Biserica Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Abanoub din Samanud“, mai există şi părticele din moaştele a 8000 de martiri creştini din primele secole. De asemenea, în curtea sfântului lăcaş se găseşte o fântână, din care se spune că au băut membrii Sfintei familii, în timpul şederii lor în localitatea din Delta Nilului. Creştinii din toată lumea îngenunchează la moaştele sfântului Abanoub şi mai apoi beau din apa vechii fântâni, iar cei cu o credinţă puternică trăiesc minuni vindecătoare.( sursa :  www.Ziarul Lumina.ro)

Read More

DE APELAT...

Postez pentru voi lista cu numerele de urgenta, păstrează aceste numere, nu se știe cind vei avea nevoie..

DUMNEZEU SA VA AJUTE+

☎📞🙏Cand esti intristat suna Ioan 14
☎📞🙏Cand iti greseste aproapele suna Psalmul 27
☎📞🙏Cand ai pacatuit suna la Psalmul 51
☎📞🙏Cand esti preocupat suna la  Matei 6: 19-34
☎📞🙏Cand esti in pericol suna la  Psalmul 91
☎📞🙏Cand ti se pare ca Dumnezeu nu te asculta, suna la Psalmul 139
☎📞 🙏Cand credinta ta e incercata, suna la Fapte A. 11
☎📞🙏Cand te simti singur si speriat , sună la  Psalmul 23

🌼 Te rog , trimite aceste numere de urgenta, pentru ca nu stii cine ar putea fi imbarbatat prin ele...🙏🙏😇

Read More

Șiragul de metanii: mitralieră împotriva diavolului, Sfantul Paisie Aghioritul

Să ții șiragul de metanii în mână ca să nu uiți rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric, în inimă. Atunci când ieși din chilie, să nu uiți că vrăjmașul este gata de atac. De aceea, să fii ca un brav ostaș care, ieșind din adăpost, are totdeauna în mână mitraliera. Șiragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanțele care „tum-tum-tum” îi seceră pe demoni.

– Gheronda, ce însemnătate are șiragul de metanii?

– Șiragul de metanii este o moștenire, o binecuvântare, pe care ne-au lăsat-o Sfinții noștri Părinți. Chiar și numai pentru faptul că este moștenire de la Sfinții Părinți, îi dă o mare valoare. Vezi, unuia i-a lăsat bunicul său moștenire un lucru neînsemnat, pe care îl păstrează ca pe un talisman. Cu cât mai mult șiragul de metanii, pe care ni l-au lăsat moștenire Sfinții Părinți!

Mai demult, când nu existau ceasuri, monahii măsurau vremea de rugăciune cu șiragul de metanii, dar nodurile șiragului erau simple. Odată, un pustnic, care făcea multă nevoință, multe metanii etc., a fost necăjit de diavolul, care îi desfăcea nodurile de la șiragul de metanii. A făcut, sărmanul, metanii într-una, până ce a căzut frânt, deoarece nu putea să le numere, de vreme ce diavolul îi desfăcea mereu nodurile. Atunci i s-a arătat Îngerul Domnului și l-a învățat cum să împletească nodurile, astfel încât fiecare nod să închipuiască nouă cruci. După aceea diavolul, care se cutremură de Cruce, nu a mai putut să le desfacă. Astfel, fiecare nod al șiragului de metanii are nouă cruci, care simbolizează nouă cete îngerești.

– Gheronda, ce înseamnă treizeci și trei, cincizeci, o sută și trei sute de noduri pe care le au șiragurile de metanii?

– Numai numărul de treizeci și trei este simbolic. El simbolizează cei treizeci și trei de ani pe care i-a trăit Hristos pe pământ. Celelalte numere ne ajută numai să numărăm metaniile pe care le facem sau de câte ori rostim rugăciunea.

Există mașini care au o sfoară cu un mâner la capăt și, atunci când vrei s-o pornești, tragi de câteva ori sfoara cu putere, până ce i se dezgheață uleiurile. La fel este șiragul de metanii. Este sfoara cu care tragem o dată, de două ori, de trei, de zece ori, până ce se dezgheață uleiurile duhovnicești și pornește mașina duhovnicească a rugăciunii neîncetate. Iar după aceasta inima lucrează singură rugăciunea. Dar și atunci când inima a pornit în lucrarea rugăciunii, nu trebuie să lăsăm șiragul de metanii, pentru ca să nu fie și alții îndemnați să-l lase, când încă nu a pornit inima lor să lucreze rugăciunea.

– Gheronda, atunci când țin șiragul de metanii în mână și rostesc Rugăciunea mecanic, nu cumva există primejdia de a plăcea oamenilor?

– Dacă rostești Rugăciunea la exterior, pentru a plăcea oamenilor, chiar dacă ai face bătături la mâini, la nimic nu-ți va folosi. Îți va aduce numai oboseală, și simțământul fals că, chipurile, te îndeletnicești cu Rugăciunea minții.

– Gheronda, eu nu m-am obișnuit să țin șiragul de metanii în mână.

– Să ții șiragul de metanii în mână ca să nu uiți rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric, în inimă. Atunci când ieși din chilie, să nu uiți că vrăjmașul este gata de atac. De aceea, să fii ca un brav ostaș care, ieșind din adăpost, are totdeauna în mână mitraliera. Șiragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanțele care „tum-tum-tum” îi seceră pe demoni.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, „Cuvinte Duhovnicești 6 – Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 63-64. Traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu

Read More

O ruga altfel..

Cu mâna întinsă a rugă spre cer,
Cu ochii închişi şi capul plecat,
Cu gândul la Tine încă mai sper,
Speranţa, o, Doamne, nu-i un păcat.
Umilă Îţi cer să-mi dai sănătate
Şi pâine pe masă,
În viaţă dreptate,
O rază de soare,
O floare de crin,
O toamnă frumoasă
Cu cerul senin,
Un strop de iubire
Şi-o cupă de miere,
Că ştiu ce-i durerea
Şi gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poţi de voieşti.
Te rog în genunchi
Ruga mea să primeşti

 poezie de Silvia Holotiuc (1996)

Read More

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuta

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuţă. Mi-am coborât sufletul în iad pentru că pământul din mine nu a ştiut să asculte de Tine. Greşesc în tot locul şi la tot pasul, judec, mă mândresc în sinea mea, îmi doresc ce e mai bun material. Am uitat de sufletul meu, Maicuţă şi acum zac în patul meu plin de păcate şi încerc să mă ridic să fiu un om nou, să mă laşi să te iubesc şi să am parte de mila Ta spre iertarea mea.

Mă simt neputincios şi şters, speriat de dreapta Ta judecată, mă simt pierdut în lumea asta şi nu găsesc altă scăpare decât la Tine. Mi-e teamă că nu sunt tare în credinţă, mi-e ruşine că nu ştiu să mă rog cu sufletul Ţie. Mă simt scârbit de toate gândurile mele, mi-e urât de mirosul ucigaş ce zace în păcatele mele. Am întristat fiinţa Ta, Doamne şi acum strig din rărunchii inimii mele:

Nu mă lăsa Maicuţa mea şi Mântuitorul meu, niciodată!Am greşit şi simt că nu mai am scăpare,iartă-mă Bunule pentru toate păcatele mele, iartă-mă că nu ştiu să iubesc şi să tac, să fiu smerit.

Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine.....Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu cate te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată.

Mie frică de mine însumi, pentru că firea mea e tot un mucegai şi nu merit toate câte am. Nu ştiu să apreciez, nu ştiu să-mi cinstesc părinţii şi iubirea lor pentru mine. Pentru ce mă chinuiesc vrăjmaşii mei?Apără-mă Maicuţă cu Preasfânt Acoperământul Tău, şi dă-mi liniştea de care am nevoie. Nu mă lăsa, ajută-mă să mă ridic, pune în graiul duhovnicului meu toată învăţătura cea bună. Dă-mi o haină albă ca s-o port cu cinste, ochi deşchişi ca să văd Binele, dă-mi tăcere ca să nu am răspuns în faţa vrăjmaşlor care mă chinuiesc şi vor să mă ispitească. Dă-mi mie bucuria de a iubi din nou, dă-mi mie minte trează ca să mă rog neîncetat. Te rog, să mă îmbrăţişezi pe mine, marele păcătos, pentru că sufletul meu e însetat de iertare, de iubire, te rog să mă laşi să plâng la picioarele Tale, Doamne că mult am greşit. Te rog să primeşti rugăciunile noastre şi să fii alături de noi mereu. Îmbrăţisează-mă Maica mea că sunt singur, neputincos şi păcătos

sursa: http://sfantulnectarieeghina.blogspot.it

Read More

Rugaciunea Parintelui Calciu pentru bolnavii de cancer.

Sunt parintele Calciu de la Biserica Sfanta Cruce

Putine lucruri as putea spune eu, un om ca si tine, neputincios si pacatos, chiar daca slujesc lui Dumnezeu asa cum pot cu credinta pe care o am, dar si cu nedesavarsirea omeneasca. Asa cum spunem noi in rugaciunile de la Vecernie, nu este om care sa vietuiasca si sa nu fi facut pacate. Ceea ce pot sa-ti spun fara frica de a fi gresit este faptul ca necazurile si bolile ne vin din cauza pacatelor noastre si ca doctorul sufletelor si al trupurior oamenilor este numai Iisus Hristos. Interventia lui minunata se face in mod direct (Spune, Doamne, numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea), sau El Insusi se atinge de un bolnav si acesta se tamaduieste indata. Sfanta Scriptura ne de multe situatii de vindecari minunate, dar si experienta omeneasca ne adevereste acelasi lucru: oamenii bolnavi aud o voce care le spune ceva in sensul vindecarii, sau Mantuitorul, sau Maica Domnului la apare in vis sau in vedenie si le spune ca se vor vindeca. De asemenea, Dumnezeu Isi arata puterea Sa in sfintii sai, in sfintele icoane si in sfintele moaste, de care, atingandu-se cineva, se vindeca. Sfatul meu este sa te rogi cu putere si cu nadejdea nezdruncinata ca Dumnezeu te va asculta. Spovedeste-te, impartaseste-te si roaga-te Domnului sa te vindece. Poti spune asa: Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul meu, stiu ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul sufletului meu, pentru ca n'am facut nimic bun care sa-mi aduca aceasta bucurie, dar sunt si eu zidirea Ta, desi nu am urmat poruncile tale. Iarta-ma, Stapane, intoarce-Ti fata spre mine si nu lua in seama rautatile mele pe care in toata ziua, cu nesocotinta le-am facut. Vindeca-mi boala, alunga neputinta trupeasca si sufleteasca ce m'au coplesit, alunga-mi fierbinteala inimii si a mintii, lungeste-mi zilele, mai da-mi o vreme de pocainta si ma voi intoarce cu toata inima spre Tine, Facatorule al meu si Dumnezeu. Stiu ca toate sunt cu putinta la Tine si daca nu m'am vindecat pana acum este pentru ca nu Te-am cautat cu toata fiinta mea. Ca inca mai sunt cutreierat de indoieli si de razvratiri. Stiu, Doamne, ca nu ma voi putea ruga daca Tu nu-mi vei trimite duhul rugaciunii, duhul pocaintei, duhul parerii de rau pentru tot ce am gresit. Nu lua in seama pacatele tineretii mele, nici ale parintilor mei, ci primeste numai strigatul meu de durere si ma ocroteste impotriva desnadejdii. Aprinde-mi rugaciunea mea ca pe flacara care sa-mi curete pacatele; asculta cuvantul meu de iertare care sa intre in urechile Tale Sfinte si sa ma primesti ca pe Fiul Risipitor, caci in desfatari pacatoase am cheltuit viata mea. Ajuta-ma sa-mi recastig viata, iarta-ma, iubeste-ma cum Tatal si-a iubit Fiul Risipitor cand s'a reintors la el; cauta-ma ca pe o oaie pierduta, adu-ma inapoi la staulul Tau - Sfanta Biserica - si spune-mi ca slabanogului de la Scaldatoarea Vitesda: Ridica-te, ia-ti patul si umbla. Si ma voi ridica din patul durerii mele, voi pune la picioarele tale viata mea si sanatatea pe care Tu mi-o redai si fara incetare voi lauda numele Tau cel sfant, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Fa aceasta si vei fi viu. Cu dragoste parinteasca, Preot Gheoghe

Read More

Rugaciune la ziua de nastere sau ziua numelui

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ti multumi cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale. Tu, care m-ai pazit pana acum, ma sprijineste în necazuri si întampina trebuintele mele. Tu esti cela ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei în calea binelui si ma aperi de ispite. Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale; cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de multe sunt indatoririle mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si îngrijire. Plin dar de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca în tot timpul vietii mele si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile Sfantului (al carui nume il porti) si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Read More

Fie voia Ta...

Un părinte spunea: ,,De multe ori nu ni se răspunde la rugăciuni din cauza noastră. Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu; noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea El. Iar, dacă ne rugăm cu smerenie, El va depărta de la noi ispita. Şi, trebuie să ştim, că ori de câte ori Dumnezeu ne lasă să trecem printr-o ispită, o face spre folosul nostru, şi noi nu ar trebui să nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de acea greutate, ci doar să Îi cerem ajutor să le putem birui. Iar El îndată ne va trimite al Său ajutor, căci de cele mai multe ori, nouă, voia lui Dumnezeu ne este cu totul necunoscută. Sursa: Patericul atonit, Arhim. Ioanikios

Read More