Vinerea cea Mare(Saptamana Patimilor)

La evrei era obiceiul de Paste sa fie slobozit cate un condamnat la moarte. Era atunci un talhar numit Varava. Pilat intreaba poporul: "Pe cine voiti sa slobozesc: pe Iisus sau pe Varava? Tot poporul a strigat: "Pe Varava, cerand ca Iisus sa fie rastignit. Pilat da sentinta de moarte, mai ales la remarca fariseilor ca daca va elibera pe Iisus nu este prieten al Cezarului, iar el, ca sa nu-si piarda postul, inchide ochii, nu mai vede adevarul.

O, ce judecata nedreapta! O, ce cerinta fara socoteala a poporului. Poporul acesta miluit si vindecat de Iisus a cerut sa fie liberat un talhar care facuse atatea crime in locul Fiului lui Dumnezeu si binefacatorului lor. De atunci, in cursul vremurilor, asa au facut si asa vor face multe popoare si multi judecatori nedrepti; caci dreptatea si dreptii vor fi tinuti in lanturi, adevarul inabusit, iar hotii si criminalii vor triumfa plini de bucurie saturandu-se de libertate.

Dupa o noapte de stat in inchisoare cu picioarele in butuci, de umilinta si biciuiri nemiloase, de stat cu picioarele pe table arse, Iisus este dus inauntrul curtii si imbracat intr-o mantie rosie. Pilat il arata poporului zicand: "Iata Omul! Multimea agitata de farisei si carturari au inceput sa strige ca iesita din minti: "Rastigneste-L, rastigneste-L. Ia-L, ia-L si-L rastigneste!

Ostasii il scot afara legat de maini pe Iisus si ii fac vant pe scara. El cade, lovindu-se foarte greu. O, Parinte ceresc, vezi pe iubit Fiul Tau pe care L-ai nascut mai inainte de veci! In vremea aceasta si Tatal si-a acoperit fericitii Sai ochi cu aripile serafimilor sa nu mai vada patima Fiului Sau. Unde sunteti apostolilor, unde sunteti ucenicilor? Toti acestia L-au lasat si au fugit. Acum El este omul care nu mai are pe nimeni langa El. O, soare, infricoseaza-te si voi, ceruri, suspinati. In aceasta multime de popor nu se gaseste nimeni ca sa aiba mila de El.

Durerile care au sfasiat trupul lui Iisus, bataile de la stalpi cu biciuri cu plumb la varf, cine poate sa le spuna cu de-amanuntul? Era lovit de moarte peste maini si peste spate; cand unii oboseau, altii luau bicele si-L bateau. Sangele curgea siroaie, de la cap pana la picioare, iar usturimile ii sfasiau inima de durere. Au venit apoi unii cu o coroana de spini si i-au pus-o pe cap. Coroana o puneau si o luau in mod repetat ca sa-I faca cat mai multe rani. Asa s-au implantat spinii in capul lui Iisus si unii au ramas acolo pana la ziua judecatii. Atunci ii va scoate si-i va arata lumii zicand: "Am stat cu ghimpii in cap si v-am asteptat sa va intoarceti la Mine.

De acolo L-au dus la un zid unde I-au pus o trestie in mana si ingenunchind inaintea Lui ii ziceau: "Bucura-Te, imparatul iudeilor! Unii ii smulgeau parul si barba, iar altii il scuipau in fata. S-a infiorat pamantul vazand Crucea rezemata de un zid, pregatita spre a-L primi pe Domnul. Miez de zi si arde soarele ca niciodata.

Soare, arsita si Crucea se implanta adanc in umar. Este greu pacatul lumii. Te cutremuri. Tras de funii printre loviri, cu Crucea-n spate, Dumnezeu poarta azi osanda inimilor vinovate. Ioan zice: "Doamne, cum putut-a oare tradatorul sa te vanda? / Cum l-a biruit pe Iuda pofta de arginti flamanda? / Cine-o sa ne mai invete, cine plansul sa ne-aline? / Unde ni Te duci, Iisus, ia-ne si pe noi cu Tine!

Sfarsit de suferinta, Iisus cade din cand in cand sub greutatea Crucii. O, suflete, suflete, daca L-ai vedea, ai plange intr-una si ai suspina. Inima, inima, daca L-ai simti, ai plange intr-una si L-ai preaslavi. La o cotitura a drumului ce duce spre Golgota, niste femei cu copiii in brate plangeau. Domnul se intoarce spre ele si le zice: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si pe copiii vostri ca vor veni zile grele peste voi si veti zice: muntilor, cadeti peste noi, dealuri, acoperiti-ne ca nu mai putem suferi groaza si mania aceasta!

Suie in tacere dealul, golindu-si singur paharul ce I-a fost dat sa-l bea. La o raspantie de drum, se intalneste cu Maica Sa, care nu-L mai vazuse de joi, de cand s-au despartit in Betania. Vazandu-L cu Crucea in spate, a strigat din adancul sufletului: "Fiul meu cel prea iubit! A cazut apoi lesinata in bratele sfintelor femei. E cald si Crucea este grea, sudori se scurg din fruntea Sa, iar spinii il dor amar. Convoiul il urmeaza. Vazand-o pe Maica Lui, multe femei o compatimesc, zicand: "Sarmana femeie, e mama Lui.

Altele o insulta cu vorbe urate zicand, ca daca ar fi stiut sa-L creasca nu s-ar fi ajuns aici. Cate n-a auzit Prea Curata Fecioara din gurile spurcate ale hulitorilor! Ea insa mergea cu suspinuri in urma Fiului ei zicand: "Fiul meu, unde te duci, Fiul meu! Oare mai este o nunta ca aceea din Cana Galilei sa le prefaci apa in vin? Unde mergi asa grabit Fiul meu? Sa-i saturi cu paine si peste ori sa le vindeci bolile? O, Fiul meu cel prea dulce, unde mergi asa grabit?

Impovarat de greutatea Crucii, Iisus ajunge iarasi la o raspantie, unde i se infatiseaza o fecioara numita Veronica cu o mahrama pe care I-o da Domnului sa se stearga de sudorile amestecate cu sange de pe fata Sa. Atunci S-a imprimat fata Domnului pe acea mahrama, pe care Veronica a primit-o ca rasplata si care exista si astazi in Biserica crestinilor. Fiind cald si nemancat, iar Crucea foarte grea Iisus a cazut iar sub greutatea ei. Atunci ostasii au silit pe un om, anume Simion Cirineanul, sa-I duca Crucea. Simion duce Crucea in varful Golgotei, iar Domnul arata lumii si noua umarul Sau jupuit de greutatea Crucii.

Ajunsi in varful Golgotei, Domnul zice: "Poporul Meu, ce vreti sa-Mi faceti poporul Meu, de ce voiti sa Ma rastigniti? Pentru ce, poporul Meu, pentru ca am daruit viata la cei morti in pacate, la cei batuti de soarta am impartit dreptate, pentru ca am potolit durerea in inima straina si am alinat amarul la cei care suspina? Fiindca la morti am dat viata, la orbi am dat lumina? Poporul Meu, pentru ce? Poporule indaratnic, imi dezbraci camasa de pe Mine! Cu asta imi platesti Mie, popor aprins de patimi, de ura si manie!

Domnul plange mult. Fiind intrebat, raspunde: "Cum sa nu plang, cand vad ca sufar durerile amare si vad cum astazi satana va poarta-n gheare, poporul Meu. Miez de zi. Golgota geme azi sub cea mai grea povara. Racnet ragusit de ura si doua cruci se ridica. Cuie, funii, scari si tot mai greu ciocanul pica si intre doua cruci pe culme, o alta Cruce se ridica. Piroanele reci, groase si ruginite, I-au strapuns mainile si picioarele. La ridicarea Crucii trupul se lasa greu, iar ranile de la maini si picioare se largesc. Se rupe carnea si sangele curge siroaie pe Cruce.

Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost rastignit in varful Golgotei intre doi talhari, unde a fost adapat cu fiere si otet, unde a fagaduit talharului raiul, unde a incredintat pe Maica Sa ucenicului Ioan, zicand apoi: "Savarsitu-s-a, adica s-a implinit scriptura. Si-a plecat apoi capul zicand: "Tata, in mainile Tale imi dau Duhul Meu! Ca raspuns din partea Tatalui ceresc, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si in intunericul acela umblau cei morti care inviasera printre cei vii, iar acestia din urma strigau ingroziti ca sa plece dintre ei.

Aceste semne infricosate le-au vazut si le-au trait cu totii in acele clipe de groaza. Se innoptase dintr-odata si soarele si-a stins lumina. Jos, sub Cruce, Mama Lui plange cu Maria Magdalena. Cerul se imbraca in noapte, totul prinde sa se-nfioare. Ucenicul si cu Mama Lui plang de jale. Vantul vajaie puternic; Ioan striga printre suspine: "Unde ni Te duci, Iisuse? Ia-ne si pe noi cu Tine!

Ucenicii inchisi in casa de cand L-au prins pe Invatatorul lor, stau si asteapta. N-au gustat din seara aceea nici odihna si nici somnul. Se caiau cu totii ca au parasit pe Domnul. Petru nu mai putea de-atunci sa-si stapaneasca plansul, caci de-atatea ori pe fata el s-a lepadat de Dansul.
parintele Visarion Iugulescu

Read More

Joia cea Mare(Saptamana Patimilor)

In dimineata acestei zile, Iisus trimite pe Petru si pe Ioan sa pregateasca locul unde spre seara avea sa manance Pastele cu ucenicii Sai. Aceasta zi a petrecut-o tot in Betania, langa prea-iubita Sa Maica, pe care cauta s-o linisteasca cu cele mai dulci cuvinte, fiindca presimtea ca prin inima ei de mama va trece sabia cea proorocita de batranul Simeon.

Ochii ei cei sfinti si frumosi varsau necontenit lacrimi amare si ruga pe Fiul ei sa nu se duca in Ierusalim de sarbatoarea Pastelui, fiindca stia ca evreii sunt invrajbiti si cauta sa-L omoare. Cazand in genunchi in fata Fiului ei, il ruga zicandu-i cu durere: "Fiul meu cel prea dulce, nu te duce in Ierusalim, asculte pe Maica Ta, ca evreii Te vor prinde si te vor omori. Atat era de sigura de suferintele Fiului sau in aceste zile, ca de multa intristare cadea jos coplesita si daca n-ar fi fost sfintele femei ca s-o mangaie si sa o retina, s-ar fi desfigurat smulgandu-si parul si zgaraindu-si fata de multa durere.

Domnul nostru Iisus Hristos a ridicat-o, a mangaiat-o, spunandu-i ca a venit vremea si trebuie sa mearga la Ierusalim. Si-a luat ramas bun de la ea, a lasat-o in grija sfintelor femei si a plecat intristat si ingandurat de durerea cea amara pe care o lasa in urma.

Mergea incet, trist, domol si linistit, gandindu-se la toata viata Lui pamanteasca, la pestera cea saraca unde S-a nascut, la drumul Egiptului cu suferintele indurate in pribegie, la munca cea mantuitoare a propovaduirii, la calea spre apele Iordanului ca sa primeasca botezul de la Ioan. Se gandea la toate minunile si invatatura raspandita in timpul celor trei ani si jumatate prin localitatile Iudeii, chemand la viata noua, la pace si dreptate.

Dupa atatea binefaceri pe care le facuse poporului suferind, vedea cu Duhul Sau uneltirile celor mari, ticalosia celor rai, tradarea ucenicului, vedea urcusul Golgotei si simtea pe umerii Sai povara Crucii infiorandu-se de strabaterea piroanelor prin maini si picioare. Odata cu venirea serii, se apropia si ceasul patimilor, cu pas domol se indreapta spre locul unde va cina cu ucenicii Sai pentru cea din urma oara. Inainte de a se aseza la masa spala picioarele ucenicilor, pilda de adanca smerenie, spala picioarele celui ce avea sa-L vanda, iar Iuda nu se Impotriveste, nu se rusineaza.

Asezandu-se la masa a binecuvantat painea si a dat-o ucenicilor zicand: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu! Luand apoi paharul cu vin, binecuvantandu-l a zis: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu a legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor. A spus apoi ucenicilor Sai planul ticalos al vanzarii, zicandu-le: "Adevar zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde!

Dupa ce au cinat cu totii, au mers impreuna pe muntele Maslinilor si lasandu-si ucenicii sa vegheze, Iisus se departeaza si intra in gradina Ghetsimani. Ingenuncheaza si intinde mainile catre cer in linistea noptii, intre maslinii salbateci, rugandu-se cu lacrimi de sange si zicand: "Tata, sa treaca paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti!

Pe cand se ruga cu cele mai fierbinti lacrimi, ce cadeau pe pamant amestecate cu sudorile de sange, deodata gradina Ghetsimani se umplu de ostasi cu faclii aprinse in mana. In fruntea lor mergea Iuda. Se apropie de invatatorul sau si-l saruta, aratand astfel pe Cel vandut pe 30 de arginti. Ostasii il leaga pe Hristos ca pe un raufacator, ucenicii se risipesc, fug si se ascund, vazand cele intamplate. Iisus este dus inaintea lui Pilat si a arhiereilor Anna si Caiafa. Pilat L-a intrebat: "De ce esti Tu vinovat? Domnul nu-i raspundea, numai ochi-i lacramau. Fariseii, soldatii, toata gloata ii cer moartea-n gura mare: "Rastigneste-L, o, Pilate! Pilat intreaba pe Domnul, zicandu-I: "Neamul Tau si tot poporul Te-au adus la mine, ce-ai facut?

O, Pilate, de ce intrebi ce-a facut, tu, care ai auzit de multele Lui minuni, de invatatura Lui cea sfanta. Deschide ochii, o, Pilate, si intelege ca Acesta a facut cerul si pamantul, soarele si luna, stelele si lumina, marea si izvoarele apelor, pasarile si animalele, plantele si toate cele ce se vad si nu se vad, precum si dulceata pamantului si parfumul florilor.

Un singur lucru nu a facut: pacatul. Daca nu vrei sa crezi, intreaba multimea pe care a saturat-o cu cele cinci paini si doi pesti, intreaba pe Maria Magdalena din care a scos sapte diavoli, intreaba pe Zaheu vamesul si pe Lazar cel mort de patru zile; intreaba pruncii Ierusalimului. Toate acestea Pilat le cunoaste, stie bine ca nu are nici o vina, si totusi il osandeste la moarte, la moarte pe Cruce.
parintele Visarion Iugulescu

Read More

Lunea cea Mare(Patimile Domnului)

Suntem in Saptamana Patimilor. Este luni dimineata. Glasurile puternice care ieri

strigau "Osana!, s-au potolit. Ierusalimul intreg pare ca doarme. Sub mantia soarelui primavaratec ce poleieste cu aur si argint ulitele si casele cetatii, incet, incet, orasul se trezeste. Ici si colo se strang cete de preoti care soptesc in taina cu chipuri incruntate.

Acestia se aduna si soptesc intre ei privind plini de ura spre norodul sarman care intampinase ieri pe Nazarineanul ca pe un imparat. Cei mai infierbantati sunt carturarii, fariseii si bogatii, dregatorii cetatii, impotriva carora Iisus rostise deseori cuvinte grele de osanda pentru faradelegile lor, pentru inima lor impietrita fata de suferintele celor saraci. Ei pun astazi la cale razbunarea. Se pregatesc de lupta. Daca ieri a fost biruinta lui Hristos, maine trebuie sa fie biruinta lor.

Framantarea creste, ulitele se umplu de lume, cetatea e plina de freamat, multime mare se indreapta spre templu ca sa auda cuvantul talcuitorilor legii. In departare, pe drumul prafuit se coboara dinspre Betania sarbatoritul de ieri, Iisus. Inconjurat de ceata ucenicilor Sai paseste incet, linistit, spre orasul revoltat.
La margine de drum un smochin isi intinde ramurile pline de frunze. Iisus se simte flamand si isi ridica privirile spre ramuri. Cauta in copac, si in soapta zice: "Numai frunze, multime de frunze si nici un rod! Ochii Lui se pleaca intristati si buzele Lui soptesc cu amaraciune: "De acum in veac sa nu mai fie rod in tine! Deodata se usuca pe loc, toate frunzele cazand invartindu-se. Ucenicii inmarmuresc plini de mirare. Domnul le talcuieste minunatul fapt, aratandu-le cum trebuie dat pierzarii cel ce vietuieste pe pamant fara sa aduca roada faptelor bune.

Ceata intreaga porneste mai departe. Se apropie de Ierusalim, intra in cetate, se indreapta spre templu; Iisus urca scarile de piatra. Iata-L la usa. Privirile pline de ura ale preotilor il intampinara. Din toate colturile, ochii se indreapta spre El. Capeteniile preotilor incearca sa-I intinda curse ispitindu-L cu intrebari viclene si mestesugite. Domnul insa ii rusineaza cu raspunsurile Lui, descoperindu-i ca pe niste nestiutori ai scripturilor si mustrandu-i pentru rautatea lor.

Smochinul cel din marginea drumului, care era plin numai de frunze, inchipuia Biserica evreiasca dimpreuna cu toti arhiereii si preotii Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fara faptele adevaratei credinte, fara duh de viata si fara roadele bogate pe care le cauta Iisus si pe care le cauta si la noi crestinii si ucenicii Bisericii Lui pana la sfarsitul veacurilor.

Asa cum unui om nu-i trebuie numai umbra si frunza copacului, nici Lui Iisus nu-i trebuie crestinul care are doar formele credintei, dar e lipsit de roadele dreptatii, milei si iertarii. Dupa ce Domnul ii mustra fara putinta de raspuns, incepu sa vesteasca celorlalti credinciosi ai Sai cuvantul adevarului. El vesti daramarea Ierusalimului si dreapta Sa judecata, apoi iesi din templu invaluit de umbrele inserarii si urca domol spre muntele Maslinilor.
Citez:Pr. Visarion Iugulescu(Taica Parinte)

Read More