FERICIŢI CEI CURAJOŞI CU INIMA

 Ne rugãm adeseori cu cuvintele din Psalmul 50, printre care sunt şi acestea: „Inimã curatã zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlãuntru ale mele”. Cuvintele acestea constituie o rugãciune când într-adevãr cerem ceva prin ele, şi nu sunt cuvinte de rugãciune, când le rostim ca pe o formulã, fãrã sã cerem ceva. Ca sã fie într-adevãr o rugãciune, curãţirea inimii trebuie sã fie o preocupare de toatã vremea a fiecãruia dintre noi. Dacã nu avem preocuparea aceasta, nu vom ajunge niciodatã la o inimã curatã, iar dacã suntem preocupaţi în toatã vremea de curãţirea inimii, vom avea fericirea pe care o spune Domnul Hristos în Predica de pe munte: „Fericiţi cei curaţi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).

          Prin inimã se înţelege partea cea mai lãuntricã a fiinţei omeneşti, nefiind vorba de inima de carne, ci de locul cel mai adânc al fiinţei noastre. Când cerem de la Dumnezeu sã ne dea „inimã curatã”, dorim de fapt sã se curãţeascã inima noastrã, fiinţa noastrã, în deplinãtate şi în adâncime.

          „Învãţaţi-vã de la Mine – a zis Domnul Hristos – cã sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi avea odihnã sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Sfântul Ioan Scãrarul, referindu-se la acest cuvânt al Domnului Hristos, atrage atenţia cã Domnul Hristos a zis „Învãţaţi-vã de la Mine”, deci nu de la lume, nu de la om şi nu din carte, ci „de la Mine”, de la lucrarea Mea cea din voi, „cã sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi avea odihnã sufletelor voastre” de patimile care vã rãzboiesc. Câtã vreme avem nemul-ţumiri, câtã vreme avem zbucium sufletesc, câtã vreme avem întinãciuni ale gândurilor, inima noastrã încã nu este curatã. Încã nu s-a împlinit rugãciunea „Inimã curatã zideşte întru mine, Dumnezeule”, încã nu suntem în situaţia de fi fericiţi de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, încã nu avem în simţirea noastrã conştiinţa legãturii cu Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu înseamnã a avea conştiinţa existenţei lui Dumnezeu, a avea conştiinţa legãturii cu Dumnezeu, a simţi prezenţa lui Dumnezeu în sufletul nostru şi a simţi prezenţa lui Dumnezeu în jurul nostru, în naturã, în oamenii cu care venim în legãturã. Or, aşa ceva se întâmplã numai cu aceia care au inimã curatã.

          Fiecare Sfântã Spovedanie are rostul de a ne curãţi prin eforturile pe care le facem de a ne recunoaşte pãcatele (şi nu numai pãcatele, ci şi deficienţele, greşelile şi tot ce ţine de nega-tivul fiinţei omeneşti) şi de a le ocoli. Rostul Sfintei Spovedanii este sã ne curãţeascã de pãcatele din trecut şi sã ne pregãteascã pentru a fi curaţi în viitor. Or, lucrul acesta se întâmplã cu adevãrat numai dacã suntem cu destulã seriozitate şi dacã ne silim sã nu repetãm cele pe care le-am fãcut în viaţa noastrã, iar dacã se întâmplã sã ajungem iarãşi la întinãciuni, sã cãutãm curãţirea sufletului.

          Ca ajutor pentru curãţirea inimii avem rugãciunea şi privegherea: „Privegheaţi şi vã rugaţi, ca sã nu intraţi în ispitã” (Matei 26, 41). Privegherea are înţeles de luare aminte, iar rugãciunea are înţeles de angajare în faţa lui Dumnezeu într-o strãdanie de a avea inimã curatã: „Inimã curatã zideşte întru mine, Dumnezeule” spunem noi în rugãciune şi, spunând cuvântul acesta, avem încredinţarea cã inima curatã este un dar de la Dumnezeu. Ne învrednicim de acest dar în mãsura în care ne rugãm şi ne silim, în mãsura în care avem priveghere, în mãsura în care cãutãm sã înlãturãm din sufletul nostru orice chip al rãutãţii, orice chip al întinãrii.

          Dacã, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşim sã ajungem la aceasta, ajungem la linişte sufleteascã, ajungem la conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu în noi şi în jurul nostru, în naturã şi în oameni, şi atunci avem fericirea pe care ne spune Domnul Hristos cã o au cei care au inimã curatã, care Îl vãd pe Dumnezeu.

          Dumnezeu sã ne ajute ca prin inima curatã sã avem condiţia vederii Lui, amin.

sursa:http://www.manastireabrancoveanu.ro/downloads/cartit/t106.html

Read More

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt. 

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica. 

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca. 

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza. 

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false. 

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune. 

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos. 

8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai. 

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita. 

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda. 

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca. 

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor. 

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca. 

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag. 

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca. 

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre. 

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”. 

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte. 

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac. 

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Read More