• joi, 29 septembrie 2011

    Muceniţa Daniela

    Muceniţa Daniela


    Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti
    Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.
    Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.
    A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.
    Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.
    Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.
    Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.
    Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu”.
    Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?
    Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.
    Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:
    Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.
    Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.
    Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica…”. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.
    Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase…”.
    Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.
    Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…
    La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.
    Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).
    Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Muceniţe Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întăreşte-ne şi pe noi pe calea Ortodoxiei şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
    Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

    sâmbătă, 24 septembrie 2011

    DESPRE RUGACIUNE

    Rugaciunea este
    • lucrarea credintei,
    • aratarea celor nadajduite,
    • iubirea realizata,
    • miscarea ingereasca,
    • puterea celor fara trupuri,
    • descoperirea inimii,
    • nadejdea mantuirii,
    • semnul sfintirii,
    • devenirea sfinteniei,
    • cunoasterea lui Dumnezeu,
    • unirea Duhului Sfant,
    • bucuria lui Iisus,
    • veselia sufletului,
    • mila lui Dumnezeu,
    • semnul impacarii,
    • pecetea lui Hristos,
    • steaua de dimineata a inimilor,
    • descoperirea lui Dumnezeu,
    • izvorul tacerii,
    • pecetea lacasului ingeresc.
    (Sfântul Grigorie Sinaitul)

    CUM SA NU TE CAUT!


    Tânjea Adam pe pământ, şi amarnic se tânguia, şi pământul nu îi era drag. El se stingea după Dumnezeu şi zicea:

    «Tânjeşte sufletul meu dupre Domnul, şi cu lacrămi caut pre El.
    Cum să nu-L caut?
    Când eram cu El sufletul meu era vesel şi liniştit, şi vrăjmaşul la mine nu ajungea; dar acum un duh rău a pus stăpânire asupra mea şi îmi clatină şi chinuie sufletul, şi de aceeatânjeşte sufletul meu dupre Domnul până la moarte, şi râvneşte duhul meu către Dumnezeu, şi nimica pre pământ mă veseleşte, şi de nimica voieşte sufletul meu a se mângâia, ci voieşte din nou a vedea pre El şi a se plini întru Dânsul.
    Nu pot a-L uita nici o clipă, şi se stinge sufletul meu dupre Dânsul, şi de multă durere cu suspin plâng: Miluieşte-mă, Dumnezeule, pre căzută zidirea Ta». (..)

    Şi eu am pierdut harul, şi împreună cu Adam strig:

    «Milostiv fii mie, Doamne, dăruieşte-mi duhul smereniei şi al iubirii».

    O, iubire a Domnului! Cine te-a cunoscut, neostoit te caută zi şi noapte, şi strigă:

    «Tânjesc dupre Tine, Doamne, şi cu lacrămi Te caut; cum nu Te voi căuta? 
    Tu mi-ai dat a Te cunoaşte în Duhul Sfânt, şi această cunoaştere a lui Dumnezeu trage sufletul meu cu la crămi a Te căuta».

    -SF.SILUAN ATHONITUL , PRAZNUIT PE 24 SEPTEMBRIE.
    http://monicadaniela84.blogspot.com

    miercuri, 21 septembrie 2011

    „Lumina suferinţei"

    „Îndreptarea prin încercări are o vreme a ei, care e mai lungă sau mai scurtă, după cum prindem minte şi ne statornicim sau nu în calea lui Dumnezeu. Dacă sufletul se statorniceşte în bine şi purtările dinafară de asemenea, amărăciunile încercărilor trec şi vremea iarăşi se întoarce spre bucurie, dimpreună cu toate lucrurile, care nu ne mai stau împotrivă. Vremea de amărăciune ţine de obicei cât ţine aplecarea spre mândrie; căci celui smerit nimic nu-i poate sta împotrivă: nici lucrurile, nici oamenii şi nici dracii. Înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace. Deci, când amărăciunea încercării şi-a împlinit lucrul, iarăşi întoarce Dumnezeu toate spre bucurie. Despre o atare întoarcere a lucrurilor, când într-un fel când într-altul, ne învaţă şi Sfântul Maxim Mărturisitorul*, zicând: „Să iubim pe tot omul, din suflet; dar să nu ne punem nădejdea în niciunul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară mulţime de prieteni şi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul atunci ne părăsesc şi toţi prietenii şi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte, bizuindu-se pe sine, va cădea cu cădere jalnică. Cel ce însă se teme de Domnul iarăşi se va înălţa."

    Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, 
    Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006

    marți, 20 septembrie 2011

    Ascultare pentru ascultare...


    BineCuvantare

    BINECUVÂNTARE de la Chilia Buna Vestire (Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos)
    Am cerut de la Dumnezeu sa-mi dea putere;
    Dar El mi-a dat nenumarate greutati sa le trec.
    I-am cerut intelepciune;
    Dar El mi-a dat situatii grele ca sa le rezolv.
    I-am cerut bunastare;
    Dar El mi-a dat pricepere sa lucrez.
    I-am cerut curaj;
    Dar El mi-a dat primejdii ca sa le infrunt.
    I-am cerut dragoste;
    Dar El mi-a dat persoane cu nenumarate probleme ca sa le ajut.
    I-am cerut inlesnire;
    Dar El mi-a dat prilejuri ca sa le dobandesc.
    Din toate cate le-am cerut, nu am primit nimic din cele pe care le-am dorit;
    Insa le-m primit pe toate cele care imi trebuiau cu adevarat!
    Asadar rugaciunile mele au fost ascultate.
    Iti multumesc Tie Doamne!

    Cel ce înşeală, se înşeală singur

    Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
    - Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
    - Sigur, boierule – a răspuns omul bucuros – ce trebuie să fac?
    - Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.
    Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? “E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!”
    Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.
    Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
    - Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.
    Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.
    În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.
    După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
    Asa e și cu noi: ne construim viețile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o.Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi, așa ca ia aminte – tu ești tâmplarul! În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești. Alegerea pe care o faci azi zidește casa în care vei locui mâine, deci nu uita: ce faci, te face!
    (Sursa: logos.md)

    luni, 19 septembrie 2011

    Ce poate face dragostea


    Femeia crestina

    - Femeia vrednica nu este pasiva, neputincioasa, lipsita de adevaratele responsabilitati ale vietii;
    - Femeia inteleapta nu este timida, suficienta, lenesa ori tematoare. Ea, dimpotriva, e o adevarata regina a cuibului sau, ea stie rostul casei si a casnicilor sai; ea e responsabila de agoniseli si de organizarea acestora nu numai pentru bunastarea actuala a familiei, ci si pentru un start bun acordat in viata copiilor sai. Ea se gandeste nu doar la ai sai, ci si la aproapele sarac; casa femeii intelepte este model in societate.
    - Soţul femeii crestine  are încredere în ea şi ea ii este sprijin autentic; el este cinstit, apreciat de ceilalţi lideri ai vremii lui; o respectă şi o binecuvintează spunând: “Există multe femei bune, dar pentru mine tu eşti cea mai bună dintre ele.”
    - Copiii femeii crestine sunt crescuti in frica de Dumnezeu si devin modele in societate.
    - Casa femeii virtuoase e tinuta in ordine, iar ea este întotdeauna activă; se trezeşte devreme pentru prepararea alimentelor şi pentru a organiza activitatile casnice. Toate le face cu dragoste si jerfelnicie.
    - Femeia virtuoasa nu lucreza fizic doar in casa, chiar daca s-ar putea spune despre ea ca e casnica. Ea investeşte cu înţelepciune banii câştigaţi si ii chiverniseste .
    - Femeia inteleapta îi ajută pe cei aflaţi în diferite nevoi.
    - Femeia virtuoasa iubeste frica de Domnul (intelepciunea) îşi dezvoltă relaţia cu Dumnezeu.
    - Podoabele femeii crestine sunt virtutile, iar frumusetea cu care isi cucereste zilnic sotul este frumusetea inimii.
    - Femeia crestină nu vorbește de rău pe alții, nu cunoaște ambiția de a-și nimicii vrășmașii – ea se roagă pentru potrivnici.
    - Cea mai mare binecuvântare a femeii credincioase este nașterea de prunci. Cand devine mamă, femeia creștină se bucură pentru că Dumnezeu a binecuvântat-o!
     DAȚI-MI  MAME  CREȘTINE  ȘI VOI SCHIMBA FAȚA LUMII. ”(Sf. Vasile cel Mare)
    (Sursa: Schitul Darvari)

    duminică, 18 septembrie 2011

    Sfantul Serafim de Virita - Scrisoare catre un fiu duhovnicesc aflat intr-o inchisoare sovietica

    "Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveste pe tine Mă priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc si să te încerc. Când ispitele si vrăjmasul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să stii că,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Vreau să stii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea si izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când esti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înteleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vietii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăt smerenia? Iar acolo, te-am asezat în atmosfera potrivită, în scoala unde te vor învăta ceea ce ai nevoie. Locul in care trăiesti acum, precum si cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Vreau să stii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine si întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline si inepuizabile si să fii convins că Eu îmi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ti spună când esti în necaz: "Să nu crezi în Domnul si Dumnezeul Tău." Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Esti despărtit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubesti? Am lăsat să ti se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine si în Mine să afli vesnica mângâiere si odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ti-ai deschis inima?
           Aceasta a fost de la Mine.
           Am îngăduit ca această suferintă să te atingă astfel încât să înveti că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfătisează-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeste-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simti sfârsit,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau sa lasi toate în seama Mea, să călăuzesc si să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vietii tale, căci tu esti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznădejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Căci cu această multă oboseală si teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îti e credinta în promisiunile Mele si îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu esti tu cel care si-a încredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu esti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tău,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Pentru că vreau să Mă cunosti mai adânc, prin boala trupului si să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ti le trimit. Nu încerca să întelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire si cu umilintă pleacă-ti capul înaintea bunătătii Mele . Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplinesti asta, ai căzut pe patul de suferintă,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputintă să-ti mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăt cele mai adânci cugetări si învătăturile Mele, ca să-Mi slujesti. Vreau să te învăt să simti cum tu nu esti nimic fară Mine. Câtiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărtit de activitătile vietii, pentru a învăta să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neasteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îti încredintez aceste greutăti si din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iti va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îti va fi învătător si îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilasul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău si critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor si neputintelor tale va fi unsă cu acest untdelemn,
           Aceasta a fost de la Mine.
           Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inteapă va fi tocit, de îndată ce vei învăta, în toate lucrurile tale, să privesti către Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desăvârsirea sufletului tău,
           Toate acestea au fost de la Mine. "

    miercuri, 14 septembrie 2011

    RUGA DE SEARĂ


    Orkut Scraps Refelection


    Astept sa vina Domnul
    Ca ruga sa-mi asculte,
    Sa-mi deie lacrimi multe
    Si-n lacrimile mele
    Pe suflet sa mi-l spele.
    Astept sa vina Domnul
    Ca ruga mea saraca
    Vapaie sa mi-o faca
    Si-n raza lui divina
    Sa vad si eu lumina.
    Astept sa vina Domnul
    Ca multele-mi pacate
    Sa mi le lase toate
    Si-n mila lui cea mare
    Sa-mi dea in veci iertare.
    Astept sa vina Domnul
    Spre mine, mai aproape,
    Sa-nchida-aceste pleoape...
    Si-n cer apoi la Sine,
    Sa intre si cu mine.

    Părintele Ilie Cleopa

    Exista bine dar si rau...

    EXISTĂ BINE, DAR ŞI RĂU
    Exsistă iad, există rai,
    Există bine dar şi vai.
    Există ,,bun'' şi de folos
    Şi veşnicie în Hristos
    Şi bucurie'n suferinţă
    Şi curăţie prin credinţă.
    Există pace şi iubire.
    Există SFÂNTĂ fericire.
    Există milă omenească
    Şi dragoste dumnezeiască.
    Există un divin frumos,
    Dar numai prin Iisus Hristos.
    Există bucurie'n rău,
    Dar numai fără Dumnezeu,
    Fără ruşine şi căinţă,
    Fără respect, fără credinţă.
    Fără de milă şi dreptate
    Şi fără sfântă demnitate.
    Există dragoste drăcească,
    Destrăbălare omenească
    Şi egoism şi dezbinare.
    Există ură şi teroare.
    Există dragoste de sine,
    Ce se trăieşte în ruşine
    Şi spurcă tou'n jurul său
    Dispreţuind pe Dumnezeu,
    Vrând şi plăcere şi putere,
    Lux, cinste'n lume şi avere
    Dar nu prin muncă dobândită,
    -Pe cale dreaptă şi cinstită-
    Ci prin subtil, prin ,,şmecherie''
    Prin înşelare şi hoţie,
    Speculativ şi'n nedreptate,
    Prin fals minciună,...prin păcate.
    Există "râs" şi ironie,
    Batjocură şi silnicie,
    Există groaznic şi hidos,
    Acolo unde nu-i Hristos.
    Există frică, chin şi moarte,
    Şi... miliarde de păcate,
    Ce parcă nu mai au sfârşit
    Și cresc și cresc necontenit.
    Există pace şi lumină.
    Există dragoste divină,
    Frumos, sublim şi bucurie,
    ,,Miresmele'' din veşnicie
    Şi Har şi oameni minunaţi,
    În Duhul Sfânt înveşmântaţi,
    Care trăiesc ce-i mai frumos,
    Prin Duhul Sfânt, prin ortodox.
    Sunt oameni fără Dumnezeu,
    Care vor binele prin rău
    Care doresc tot ce-i mai bine,
    Mai mult, mai lacom, pentru sine.
    Există poftă de păcate,
    Şi-un infinit în nedreptate.
    Există iad, cu ce-i al său
    Cuprins şi exprimat prin rău.
    Există Rai, sfânt şi frumos
    Prin Adevărul lui Hristos.
    Şi toţi le ştim – demult- pe toate,
    Că-s dureros de'adevărate.
    Şi-adevărate or'să fie
    Şi pe pământ şi-n veşnicie.
    Că tot ce Domnul a rostit
    E ADEVĂR DESĂVÂRŞIT.
    Şi viaţa însăşi dovedeşte
    Prin ceia ce omul trăieşte.
    Există bine, dar şi rău,
    Chiar de nu-l vrem pe Dumnezeu
    Şi orice'am spune prin ştiinţă,
    Omul e drept doar prin credinţă.
    Este şi vrednic şi frumos ,
    Dar numai prin Iisus Hristos
    Prin Adevărul lui cel sfânt ,
    Trăit (doar )sincer pe pământ.

    Nicolae Mirean

    Crucea Ta



    „Doamne, armă împotriva diavolului
    Crucea Ta o ai dat nouă,
    Că se îngrozeşte şi se cutremură
    Nesuferind a căuta spre puterea ei
    Că morţi ai sculat şi moartea ai surpat
    Pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.”

    „Îngrădeşte- mă, Doamne Dumnezeule, acoperă-mă şi păzeşte-mă cu puterea cinstitei şi de viaţă purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.”

    “O, Răstignitule Iisuse, o, dragoste fără margini, care pentru mântuirea noastră ai suferit atât de mult! Coboară-Te de pe Cruce şi, cu ranile Tale, tămăduieşte rănile pe care ni le-au lăsat păcatele noastre şi împărăţeşte Tu cu Crucea Ta cea sfântă în sufletele noastre, ca să fim ai Tăi sfinţiţi, curaţi şi luminaţi. Iar tu, Pilate, să dai jos tăbliţa pe care ai scris: "Iisus Nazarineanul, regele iudeilor" şi să scrii aşa:"Iisus Hristos, Împăratul creştinilor. Amin. “

    luni, 12 septembrie 2011

    Imparateasa Cerurilor

    Imparateasa Cerurilor



    Am extras cateva fragmente din viata acestei mare Sfinte contemporane cu noi,Cuvioasa Macaria,mangaietoarea celor suferinzi.
    Aici prin viata Sfintei ,Dumnezeu ne-o descopera putin mai mult pe Maica Domnului,a carei viata pt noi cei muritori ramane o mare Taina.
    Personal ,pentru mine a fost si este o mare bucurie sa aflu atat de multe lucruri despre cea care imparateste peste lumea cea vazuta si nevazuta.
    Fie ca aceste amanunte minunate sa ne fie spre o mai mare nevoie de apropiere de Dumnezeu si de insasi Maica Domnului.

    Icoana facatoare de minuni Ierusalimita(Mormantul Maicii Domnului-Ierusalim)

    "Când intră înăuntru, sau când stă la o depărtare de cinci până la şapte metri, vine de la ea o mireasmă negrăită, cum nu este alta pe pământ. O poţi recunoaşte după mireasmă.”
    "Ea mi-a povestit ce anume purta Maica Domnului când i se arătase ultima oară: „Era într-o mantie foarte lungă, albastru deschis, cu faţa acoperită” (18 ianuarie, 1988).
    Din povestirile ulterioare ale schimonahiei Macaria am înţeles că Apărătoarea Doamnă poate apărea în felurite chipuri. „Dacă voieşte, se arată în toată slava Sa”, spunea Matuşka. „Oh, cât e de elegantă, este de necrezut!...
    E numai floare, de culoarea macului. Este voioasă, bucuroasă, dichisită, plină de flori, cu o cununiţă de flori pe cap. Uneori e îmbrăcată în veşminte felurit colorate.” Acum mi-era limpede de ce culoarea veşmintelor ei e înfăţişată diferit, mai ales în vechile icoane. Altădată am aflat de la Matuşka: „Maica Domnului vine uneori în alb, alteori în negru. Când e o slujbă bisericească de sărbătoare Ea este în roşu. Mântuitorul îi spune ce să poarte, şi ea poartă, iar El îi pune pe cap o coroană. O poţi recunoaşte îndată. Eu sunt obişnuită cu ea şi o pot recunoaşte dintr-o mie.”
    "„Este brună şi cu părul lung şi negru. În ultimii ani e din ce în ce mai rar voioasă – iar inima aproape că-mi sare din piept”, povestea Matuşka despre impresia lăsată de acele întâlniri. Împărăteasa Cerurilor începuse să se i arate tot mai mult schimonahiei Macaria „peste măsură de întristată”.
    „Începe îndată să plângă cu suspine, vărsând mulţime de lacrimi. O, de-aş putea să le adun!”
    "Pricina pentru care vizitele Apărătoarei Doamne sunt atât de scurte era explicată de Matuşka Macaria chiar cu cuvintele Maicii Domnului: „Mântuitorul nu-mi îngăduie să stau prea mult lângă o singură persoană.”
    „Îndeobşte Maica Domnului vorbeşte foarte puţin. După ce se obişnuieşte cu cineva, atunci vorbeşte”, explica Matuşka.
    „Când Ea intră, eu şi încep. «Păi iarăşi te temi de mine», zice Maica Domnului. «Cum să nu mă tem de tine, Împărăteasa Cerurilor? Noi suntem toţi oameni păcătoşi», repeta ea. Iar Ea vorbeşte aşa de încet, că nu totdeauna o înţeleg. Ei vorbesc graiul ceresc, un grai numai al lor.”
    "„Nu vreau să asemuiesc pe Maica Domnului şi pe Iisus Hristos cu nimeni altcineva”, proclama Matuşka. „Îmi sunt mai dragi decât orice pe lume. Am îmbrăţişat-o (pe Maica Domnului) pe după gât şi i-am spus:
    «Eşti numai a mea!» Ea a zâmbit: «De ce mă îmbrăţişezi?» «Du-mă acasă, du-mă la tine», i-am cerut eu. 
    «Încă nu ţi-ai sfârşit lucrarea.» «Şi după aceea?» «După aceea mai vedem.>>

    Odată, istovită de chinuri, Matuşka s-a plâns Apărătoarei Doamne: „Am fost aleasă dintre toţi oamenii din lume, dar nu am puterea să îndur povara bolnavilor, beţivanilor, a tuturor celor ce dau năvală.” Iată cuvintele Ei de răspuns pe care le-a auzit: „Rabdă încă puţin. Cât eşti de chinuită! 
    Dar încă nu ţi-ai împlinit datoria, şi de aceea nu te-am luat încă la mine”, i-a spus Ea încă o dată, în septembrie 1988. 
    În ce priveşte o altă arătare a Maicii Domnului, spunea: „M-a bătut uşor pe cap şi mi-a zis: Rabdă.”
    Îndată Matuşka a explicat: „La urma urmei nici Ea nu este oricine. Dacă Împărăteasa Cerurilor zice să rabzi, trebuie să rabzi!
    Maica Domnului îmi dă răbdare.” Într-o zi schimonahia se plângea Apărătoarei Doamne: „«Maica Domnului, nu am destulă răbdare.» Maica Domnului s-a uitat la mine”, a urmat ea, „şi a zis: «Gândeşte-te ce ai fost şi ce eşti acum». Iar eu am zis:
    «Ce vrei? Nu poţi face tânără dintr-o bătrână...» «Trecând pe la tine», a urmat Maica Domnului, «vin la Temkino mai mult decât în alte sate. Altfel nu aş veni aici, căci nu-mi place când femeile se ceartă.»”sursa:http://www-ria.blogspot.com 

    Icoana care se curata singura

    Icoana care se curata singura


    „Icoana care se curata singura”
    Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi?
    O astfel de reprezentare rara este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere.
    Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812.
    Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte.
    Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele 
     Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii:

    In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana.
    Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana , zicandu-i:
    "Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.”

    Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.

    Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea
    .
    Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste.sursa:http://www-ria.blogspot.com

    Rugaciunea pentru duhovnic


    Rugaciune pentru Duhovnic


    "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ,care pe desfranata si pe talharul i-ai primit ,primeste si rugaciunea mea pentru duhovnicul meu(........) ales de Tine sa ia povara pacatelor mele in fata Ta. Asa cum Tu porti povara lumii in fata Tatalui Ceresc.Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare ca sa punem inceput bun de pocainta ,vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si de toata slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti ,de tot raul si ispitele care i-au venit.
    Sporeste-i intelepciunea ,indelunga rabdarea ,linistea,pacea si multumirea sufleteasca,inmulteste-i puterea,sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.
    Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine Imparatul Luminilor.Daruieste-l sanatos, indelung in zile ,drept invatand Cuvantul Adevarului.Amin( o metanie)
    Imparate Ceresc,Mangaietorule deschide stavilele cerului si ploua peste duhovnicul meu (.....), ales de Tine,belsug de har,revarsa peste el multimea indurarilor Tale.Amin (.....)
    Maica Domnului, acopera cu Sfant Acoperamantul Tau pe duhovnicul meu (.....) roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l mantuiasca de rautatea draceasca si omeneasca pentru rugaciunile Tale.Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca,curateste-l ,tamaduieste-l ,sanatate deplina daruindu-i. Amin( o metanie)
    Sfinte Pahomie cel Mare,Sfinte Ioan Botezatorule,Sfinte Mucenic Gheorghe,Sfinte Mucenic Dimitrie ,Sfinte Matronusca, Sfinta Filofteia,Sfinte Ioan Rusul rugati-va lui Dumnezeu ca pentru rugaciunile Voastre sa-l mantuiasca pe parintele meu duhovnic (......).Amin ( o metanie)
    Cele Noua Puteri Ceresti,Sfintilor Arhangheli Mihail ,Gavriil si Rafail,Sfinti Parinti romani,cuviosi si cuvioase,muceniti si mucenite,Sfinti ai caror pomenire se savarseste astazi,Parinte Argatu,Parinte Arsenie rugati - va lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca pe parintele meu duhovnic(......).Amin (o metanie)


    duminică, 11 septembrie 2011

    MULTUMESC,DOAMNE!

    Multumesc, Doamne!


    Visam că scriu şi ce frumos ! Un vis plin de candoare ...
    Dormeam pe-o stea ce m-a plimbat în drumul ei, spre soare.
    Şi tot speram că am să scriu destul pentru o carte
    Punând în fiecare vers - din mine - câte-o parte

    Când luna a citit ce-am scris m-a întrebat şi ea :
    De ce-n cuvântul tău ascunzi mereu câte ceva ?
    De ce în versuri ochii-ţi trişti au lacrimi cristaline ?
    Nu i-am răspuns , oricum ştia mai bine decât mine .

    Când cerul întrebări mi-a pus, doar lui i-am cerut scuze
    Spunându-i că n-ascund nimic, dar mi-a citit pe buze
    Şi m-a lăsat să înţeleg că ştie de ce-l mint .
    Mi-a fost prea teamă uneori de tot ceea ce simt

    Am scris depre iubire, viaţă, prin versuri am zburat
    Acolo unde n-aş putea s-ajung cu-adevărat
    Pe multe foi am scris demult ce aş fi vrut să fiu
    Mereu ceva mă tot oprea spunându-mi că-i târziu

    Şi m-am trezit în zori. Zâmbeam, dormind cu cartea-n mână .
    Mai mult decât un vis ai vrut azi, Doamne, să rămână ...
    Mi-ai dat puterea de acum prin versuri să trăiesc,
    Cuvântul meu e prea sărac ... din suflet, MULŢUMESC deMariana Eftimie Kabbout

    Nu mi lua iubirea

    De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin
    De dragoste, de dor si de credinta?
    Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin
    Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!

    Mi-ai dat iubire si speranta in destin,
    Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.
    Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?
    Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.

    Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,
    Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
    Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,
    Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.

    Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti
    Tot sprijinul, tot reazemul din viata;
    De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti
    Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

    Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,
    Da-mi linistea de care am nevoie,
    Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie
    Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

    Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,
    Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant
    Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,
    Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.(valeria Pintea)

    Nu sunt...

    luni, 14 martie 2011 la 01:28

    Nu sunt aşa cum par că sunt –
    Un chip de sfântă înrămată
    Cu fir de-argint în păr cărunt,
    De lumea-ntreagă admirată.
    Nu sunt aşa cum mă vedeţi...
    Un ,,eu” ascuns îmi poartă chipul.
    Eu ştiu că sfântă mă credeţi,
    Dar relele mi-s cât nisipul.
    Nu sunt aşa cum aţi crezut –
    O stea în noaptea fără stele...
    Sunt ca luceafărul căzut;
    Doar voi mă puneţi între ele.
    Nu sunt aşa cum aţi visat –
    Un dor ce-şi leagănă iubirea...
    Sunt un suspin care-a lăsat
    În urma lui neprihănirea.

    Nu sunt aşa cum mă doreaţi –
    Surâs de-albastru în privire...
    N-aveţi acum ce s-admiraţi,
    Sunt doar o umbră de iubire.
    Nu sunt aşa cum vreţi să fiu –
    Un zâmbet sfânt de paşnic înger...
    Sunt plâns de umbre...sidefiu,
    Întors spre rana-n care sânger...
    ... Nici cum ai vrea Tu, Doamne, nu-s –
    Copil ce-aşteaptă joc de îngeri
    Visând doar flori şi fluturi Sus
    Uitând de of-uri şi de plângeri...
    Fă o minune, Domnul meu!
    Întoarce-mă-n sfântă pruncie...
    ‘Noieşte-mi chipul dup-al Tău
    Ca să-l păstrez şi-n Veşnicie.

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More