O ruga altfel..

Cu mâna întinsă a rugă spre cer,
Cu ochii închişi şi capul plecat,
Cu gândul la Tine încă mai sper,
Speranţa, o, Doamne, nu-i un păcat.
Umilă Îţi cer să-mi dai sănătate
Şi pâine pe masă,
În viaţă dreptate,
O rază de soare,
O floare de crin,
O toamnă frumoasă
Cu cerul senin,
Un strop de iubire
Şi-o cupă de miere,
Că ştiu ce-i durerea
Şi gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poţi de voieşti.
Te rog în genunchi
Ruga mea să primeşti

 poezie de Silvia Holotiuc (1996)

Read More

Tacerea si cuvintele mele

Doresc cu atâta nerăbdare orice întâlnire cu Tine,
încât, cu mult înainte de sosirea ceasului fericit, inima îmi tremură, înfiorată la vântişorul oricărui gând care vin dinspre Tine.
Şi în vederea întâlnirii,
îmi caut veşmintele cele mai sărbătoreşti şi îmi împodobesc toate intrările cu roade.
Îmi umplu toate cămările cu miresme alese,
îmi aşez cele mai frumoase feţe pe toate mesele mele,
cele mai frumoase aşternuturi pe toate paturile,
cele mai preţioase podoabe pe toţi pereţii casei.
Îţi presar în toate curţile mele, de la toate intrările, pe toate căile
şi pentru toţi paşii Tăi,
cele mai frumoase flori ale aşteptării, cu toată fiinţa mea frământată de bucurie,
cu toată inima înfiorată de dragoste şi cu toată lumina ochilor umezită
de fericirea revederii Tale.
Dar din atâtea câte aveam să-Ţi spun, atunci nu mai pot şti nimic.
Aplec ochii în jos, căci, parcă de prea mult soare pe lume,
se face dintr-o dată întuneric în jurul meu,
de prea multă dragoste, parcă, mi s-a vărsat tot mirul meu pe aer,
de prea multă cântare năvălită în ea, mi s-au rupt dintr-o dată toate corzile harfei mele
şi de prea multă sărbătoare şi primăvară şi înviere nu mai ştiu ce-i cu mine.
Iartă-mi cuvintele pe care, atunci, în nebunie, le spun
şi greşelile mele pe care, în pierderea măsurii, le săvârşesc.
Iartă-mi tăcerea care Îţi spune atât de mult din inma mea.
Şi iartă-mi cuvintele care Îţi spun atât de puţin.
Ştiu că Tu, singurul Care ştii ce rară şi ce dumnezeiască este nebunia dragostei,
mi-o înţelegi şi mi-o cauţi.
Când ai întâlnit întâia dată lumea, ai spus doar trei cuvinte:
Să fie lumină!
Şi lumină a fost. Şi ea, apoi, n-a mai apus niciodată. Şi în ea ai făcut lumii totul.
Când m-ai întâlnit întâia dată pe mine, mi-ai spus doar trei cuvinte:
Să fie iubirea! Şi a fost...
Şi ea n-a mai murit apoi niciodată. Prin ea mi-ai devenit mie totul.
Cea dintâi zi a luminii în inima mea şi cea dintâi zi a iubirii în inima mea
au fost de aceeşi mărime şi frumuseţe şi minune.
Pe amândouă le-ai făcut într-o clipă, Tu, Cuvânt cald şi luminos al Lui Dumnezeu.
Până atunci existasem. De atunci trăiesc.
Până atunci timpul meu era veşnicia Ta.
De atunci veşnicia mea este Timpul Tău.
Raza mea şi-a găsit soarele ei,
dorinţa , împlinire,
şi tinereţea mea, Prietenul dulce cu care am umblat în atâtea infernuri şi „purgatorii”, simţindu-mă neîncetat în acelaşi Paradis.
O, Dragostea mea eternă şi întreagă, IISUSE!!!"Traian Dorz

Read More

Au si cuvintele o durere

Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor
Când sunt silite să ascundă ca să arate ce nu vor,
Când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem
Atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem.

Ce dar divin este cuvântul, cu ce etern şi unic rost
Şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel dintai Cuvânt a fost!
N-ar trebui rostit Cuvântul decât cucernic şi pios 
Din Adevăr şi din Iubire – aşa cum l-a rostit Hristos.

Dar ce mult suferă Cuvantul când îl împingem în noroi,
Când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi. 
Cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt,
Dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ.

Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit 
În contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit!
Cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ
Cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedreptate şi dispreţ!

Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti
Căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti
Şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos ori la cel călau,
După osânda sau cu răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău! 

de Traian Dorz

Read More

De ce nu esti cinstit?

De ce nu eşti cinstit, – de ce
n-ai da cu da şi nu cu nu,

de ce spui tu, când altul e,
de ce spui altul, când eşti tu!

De ce nu zici cum şi gândești
sau, dacă zici, gândeşte-aşa,
de ce faci da, când nu – grăieşti,
de ce faci nu, când tu spui da!

Nelegiuit e-n veci acel
ce face da, când zice nu,
acesta-i un satanic fel
– vezi, nu cumva să-l ai şi tu!


Acesta-i omul fariseu,
făţarnic în umblarea sa,
cel mai urât lui Dumnezeu,
când spune nu – şi face da.

„Să zici ca ei, – gândeşte el
apoi, ce-ţi pasă, fă ca tu”,
– dar blestemat e-n veci acel
ce spune da, când face nu.

…Tu, frate, umblă credincios,
cu nu şi nu – cu da şi da,
căci Viu şi Sfânt este Hristos
şi El îţi va plăti aşa!… 

de Traian Dorz

Read More

Urme n neaua inimii

Cad din cer fulgi de zăpadă
Peste sufletu-mi sărman,
Ce-şi doreşte iar să vadă
Tineri adunaţi grămadă
Ca în fiecare an.

Ţurţuri agăţaţi de grindă,
Braţul lor în gol se-ntind...
Azi nu-i nimenea în tindă
Inima să mi-o aprindă
Cu un minunat colind.

Nu mai e ca altă dată…
Totul parcă ni-e vrăjmaş.
Iar colinda-ndătinată
A început a fi uitată
Şi la sat şi la oraş

Rezemat stă de-o ulucă
Un Străin cu ochi de cer.
Zgribulit, zici că-i nălucă
N-are unde să se ducă
Plânge-n noapte, plânge-n ger...

Dragostea dintâia oară
I-a deschis inima mea...
Şi-aud paşii cum coboară,
Paşii Lui de-odinioară,
Lăsând urme-n fulgi de nea.
sursa:http://soaptededor.blogspot.it

Read More

Victor Socaciu - Oameni de zapada

Ninge fără milă cu vinovăţie 
Ca o inculpare, ca un martor mut 
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie 
Se fărâmiţează ultimul salut. 

Vai de noi, femeie, ninge-a despărţire 
Vom pleca departe unde avem de mers 
Ninge să despartă gheaţă şi iubire 
Oarbe felinare trec spre univers‌ 

Ninge sfânt şi păgân 
Numai ochii mai ramân 
Despărţirea s-o mai vadă 
Ca în rest, noi ne-am stins 
Şi-am ajuns de-atâta nins 
Nişte oameni de zapadă. 

Ninge peste buze, ninge peste pleoape 
Ninge peste îngeri, ninge peste văi 
Ninge peste clopot, ninge peste ape 
Ninge incredibil peste ochii tăi. 

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă 
Ninge fantomatic şi bacovian 
Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă 
Ninge ca la moartea ultimului an.  
Adrian Paunescu

Read More

E ceru-n sarbatoare

E ceru-n sãrbãtoare cand înc-un pãcãtos
ascultã si-mplineste dorinta Lui Hristos
si-ntoarce de la felul si drumul lui pierdut
si Tatãl îl sfinteste cu dulcele-I sãrut.

Dar cand pierdutu-acesta în loc sã stea smerit
si-ascultãtor sub Crucea prin care-a fost primit
se-ngamfã cu trufie cãlcand Cuvantul Sfant
– întregul cer l-îngroapã sub cel mai greu mormant.

O, cît de multi odatã cu lacrimi s-au predat
si corul cel de îngeri cu drag s-a bucurat
apoi curand, cand primul pãcat l-a prãbusit
cu ce durere cerul în doliu l-a jelit!

Cand doar pentru un suflet e-atata jale-n cer
ce trebuie sã fie cand mii si sute pier?
Dacã-i atîta cantec cand vine-un pãcãtos
si-apoi cand iarãsi cade – cat sufere Hristos!

…O, fericiti voi care pe îngeri bucurati
rãmaneti pînã-n ceruri statornici si curati
cãci vai de cel ce cade
– al lui pãcat spre Har
nu-l va plãti nici chinul cel vesnic si amar.    - Traian Dorz -Eternele poeme vol 11

Read More

Decembre

http://www.romanianvoice.com/sounds/alifantis/Nicu_Alifantis-Decembre-GB.mp3

"Decembre"(Bacovia)
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.(George Bacovia)

Read More

Pescarus pe marea vietii

Sunt pescăruş pe marea-nvolburată-a vieţii   

Şi port pe aripi albe doruri ancestrale,   

Cu-amărăciune mă întâmpină scaieţii   

Când mă opresc pe ţărmul mângâierii Tale,   

  

Să-mi oblojeşti nevindecate răni din suflet   

Şi să mă luminezi cu binecuvântare,   

Un sâmbure de-ncredere să-mi pui în umblet   

Şi mir divin din sfintele-Ţi mărgăritare.   

  

În zborul meu pe culmile răbdării sfinte   

Voi înşira mătănii în lumina lunii,   

La Tine voi veni, să-mi dăruieşti, Părinte,   

Credinţă, să îngenunchez precum străbunii.   

  

În aripi să-mi strecori o pace infinită,   

Să pot zbura spre înălţimea rugăciunii,   

Iar mintea, rogu-Te, să-mi fie-mpărtăşită   

Cu pâinea şi cu vinul dulce-al sfiiciunii!   

sursa:http://confluente.ro/Poezie--Meditatie

Read More

Inima

"Ce-ai dori tu oare inimă-ntristată
suflete sărmane după ce suspini?
- bunurile lumii? – ceaţă-mprăştiată
astăzi par de-a pururi, mâine sunt ruini!

Inimi frământate, suflete sărmane
după ce-alergaţi voi, oare ce-aţi dori?
- frumuseţea lumii? – lacrime şi rane
ce încântă astăzi mâine va-ngrozi!

Suflet singuratec, inimă-ntristată
oare ce doreşti tu, după ce suspini?
- ai văzut o floare? – vine toamna-ndată
şi s-a dus parfumul şi-i rămân doar spini!

Inimă-nsetată, suflet fără pace
după ce te zbaţi tu, oare ce doreşti?
- fericirea lumii? – nor ce se desface
piere-n clipa-n care crezi c-o dobândeşti!

Ce doreşti sărmane, ce aştepţi tu oare
slavă, prietenie, zbor ne-mpiedicat?
- n-aştepta zadarnic, lumea nu le are
şi-ai să vezi odată cât te-ai înşelat.

Cauţi tu IUBIREA? – Ea e, numai ea e
singura comoară suflete sărac!
De-o adapi cu lacrimi, de-o porţi în văpaie
şi-o hrăneşti cu sânge, vei avea-o-n veac!"

Read More

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați, atotputernici
Ce însa tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost…

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinți ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!

Virgil Carianopol

Read More

Copil frumos

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.

Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.

Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.

Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.

Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.

SURSA: Blogul cu poezele: Copil frumos!

Read More

Cat pacatul m a purtat

Cât păcatul m-a purtat cincisprezece toamne, toţi mereu m-au lăudat nimeni nu s-a supărat, nimeni Doamne! Cât la cel rău i-am slujit cincisprezece toamne, toată lumea m-a iubit nimeni nu m-a prigonit nimeni Doamne! Cât de lume mi-a plăcut cincisprezece toamne, orice rele-aş fi făcut nimeni nu m-ar fi-abătut, nimeni Doamne! Cât trecură ca un fum cincisprezece toamne, nimeni nu mi-a stat în drum să mă strige ca acum nimeni Doamne! Dar de când mă port să-Ţi plac (trei ori patru toamne) bine caut mereu să fac şi tot nu mă are-n plac nimeni Doamne!... - O, mereu de-aş fi-un pribeag toate-a vieţii toamne, ura tuturor o trag, mi-e de-ajuns că mă ai drag azi Tu Doamne!...

Read More

Dor de Soare...

Am auzit odată-un cânt
Ca murmurele de vecernii...
Desprins cu totul de pământ,
Pluteam ca fulgul alb al iernii.

Cândva un chip am admirat,
Mai luminos ca orice soare!...
Am plâns atunci înfiorat,
În cea mai sfântă sărbătoare.

Odată fruntea mi-ai atins
Cu roua caldă din privire,
De-atunci mi-e dorul meu nestins
De-ntâia, sfânta mea Iubire.

De când Te-am întâlnit, Iisus,
Ai pus în mine dor de Mire...
Tânjesc să fiu cu Tine Sus
Purtat în braţe de Iubire.

Dar, cât mai am aici de plâns,
Mai fă s-aud acea cântare...
Şi cu iubirile ce-am strâns
Fă să mă-nalţ în alba zare.

Să fiu mereu cu ele-n zbor
Atraşi de chipul Tău de Soare,
Plângând pe aripa de dor
Poeme albe de ninsoare.

Iar fruntea când ni-i săruta
Cu roua dorului din Tine,
Iisus, cu şoapte-Ţi vom cânta
Răpiţi, în armonii divine...
sursa:http://cuvantdedor.blogspot.it

Read More

Doamne,eu iti multumesc!

Imi stii toate colturile inimii mele si ma auzi cand te strig

Suferi langa mine, te bucuri alaturi de mine, zambesti cu mine

Ca un copil caut sa te imbratisez, sa te ating usor de mana

Raul il preschimbi in bine, si faci din lucruri simple, minuni

Fiind iubirea lumii intregi, iubeste-ma asa cum sunt

Cand merit cel mai putin, cand ma intristez si razvratesc

Iubeste-ma asa si precum voiesti vindeca-mi neputintele

Iubeste-ma ca un parinte bland, arata-mi calea spre care voi merge

Cand omul sufera, Tu suferi cu el

Il ajuti sa-si duca crucea,

In brate il porti spre rai si cu bunatate ii stergi lacrimile

Bunule, in sufletul meu eu vreau sa te pastrez

Iertand sa pot iubi, cazand sa ma pot ridica

Eu te iubesc, asa cum sunt!
amin.......(Nicolae Veselin)

Read More

RUGA DE SEARĂ

Astept sa vina Domnul
Ca ruga sa-mi asculte,
Sa-mi deie lacrimi multe
Si-n lacrimile mele
Pe suflet sa mi-l spele.
Astept sa vina Domnul
Ca ruga mea saraca
Vapaie sa mi-o faca
Si-n raza lui divina
Sa vad si eu lumina.
Astept sa vina Domnul
Ca multele-mi pacate
Sa mi le lase toate
Si-n mila lui cea mare
Sa-mi dea in veci iertare.
Astept sa vina Domnul
Spre mine, mai aproape,
Sa-nchida-aceste pleoape...
Si-n cer apoi la Sine,
Sa intre si cu mine.

Părintele Ilie Cleopa

Read More

Exista bine dar si rau...

EXISTĂ BINE, DAR ŞI RĂU
Exsistă iad, există rai,
Există bine dar şi vai.
Există ,,bun'' şi de folos
Şi veşnicie în Hristos
Şi bucurie'n suferinţă
Şi curăţie prin credinţă.
Există pace şi iubire.
Există SFÂNTĂ fericire.
Există milă omenească
Şi dragoste dumnezeiască.
Există un divin frumos,
Dar numai prin Iisus Hristos.
Există bucurie'n rău,
Dar numai fără Dumnezeu,
Fără ruşine şi căinţă,
Fără respect, fără credinţă.
Fără de milă şi dreptate
Şi fără sfântă demnitate.
Există dragoste drăcească,
Destrăbălare omenească
Şi egoism şi dezbinare.
Există ură şi teroare.
Există dragoste de sine,
Ce se trăieşte în ruşine
Şi spurcă tou'n jurul său
Dispreţuind pe Dumnezeu,
Vrând şi plăcere şi putere,
Lux, cinste'n lume şi avere
Dar nu prin muncă dobândită,
-Pe cale dreaptă şi cinstită-
Ci prin subtil, prin ,,şmecherie''
Prin înşelare şi hoţie,
Speculativ şi'n nedreptate,
Prin fals minciună,...prin păcate.
Există "râs" şi ironie,
Batjocură şi silnicie,
Există groaznic şi hidos,
Acolo unde nu-i Hristos.
Există frică, chin şi moarte,
Şi... miliarde de păcate,
Ce parcă nu mai au sfârşit
Și cresc și cresc necontenit.
Există pace şi lumină.
Există dragoste divină,
Frumos, sublim şi bucurie,
,,Miresmele'' din veşnicie
Şi Har şi oameni minunaţi,
În Duhul Sfânt înveşmântaţi,
Care trăiesc ce-i mai frumos,
Prin Duhul Sfânt, prin ortodox.
Sunt oameni fără Dumnezeu,
Care vor binele prin rău
Care doresc tot ce-i mai bine,
Mai mult, mai lacom, pentru sine.
Există poftă de păcate,
Şi-un infinit în nedreptate.
Există iad, cu ce-i al său
Cuprins şi exprimat prin rău.
Există Rai, sfânt şi frumos
Prin Adevărul lui Hristos.
Şi toţi le ştim – demult- pe toate,
Că-s dureros de'adevărate.
Şi-adevărate or'să fie
Şi pe pământ şi-n veşnicie.
Că tot ce Domnul a rostit
E ADEVĂR DESĂVÂRŞIT.
Şi viaţa însăşi dovedeşte
Prin ceia ce omul trăieşte.
Există bine, dar şi rău,
Chiar de nu-l vrem pe Dumnezeu
Şi orice'am spune prin ştiinţă,
Omul e drept doar prin credinţă.
Este şi vrednic şi frumos ,
Dar numai prin Iisus Hristos
Prin Adevărul lui cel sfânt ,
Trăit (doar )sincer pe pământ.

Nicolae Mirean

Read More

MULTUMESC,DOAMNE!

Multumesc, Doamne!


Visam că scriu şi ce frumos ! Un vis plin de candoare ...
Dormeam pe-o stea ce m-a plimbat în drumul ei, spre soare.
Şi tot speram că am să scriu destul pentru o carte
Punând în fiecare vers - din mine - câte-o parte

Când luna a citit ce-am scris m-a întrebat şi ea :
De ce-n cuvântul tău ascunzi mereu câte ceva ?
De ce în versuri ochii-ţi trişti au lacrimi cristaline ?
Nu i-am răspuns , oricum ştia mai bine decât mine .

Când cerul întrebări mi-a pus, doar lui i-am cerut scuze
Spunându-i că n-ascund nimic, dar mi-a citit pe buze
Şi m-a lăsat să înţeleg că ştie de ce-l mint .
Mi-a fost prea teamă uneori de tot ceea ce simt

Am scris depre iubire, viaţă, prin versuri am zburat
Acolo unde n-aş putea s-ajung cu-adevărat
Pe multe foi am scris demult ce aş fi vrut să fiu
Mereu ceva mă tot oprea spunându-mi că-i târziu

Şi m-am trezit în zori. Zâmbeam, dormind cu cartea-n mână .
Mai mult decât un vis ai vrut azi, Doamne, să rămână ...
Mi-ai dat puterea de acum prin versuri să trăiesc,
Cuvântul meu e prea sărac ... din suflet, MULŢUMESC deMariana Eftimie Kabbout

Read More

Nu mi lua iubirea

De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin
De dragoste, de dor si de credinta?
Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin
Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta in destin,
Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.
Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?
Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,
Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,
Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.

Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti
Tot sprijinul, tot reazemul din viata;
De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti
Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,
Da-mi linistea de care am nevoie,
Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie
Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,
Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant
Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.(valeria Pintea)

Read More

Nu sunt...

luni, 14 martie 2011 la 01:28

Nu sunt aşa cum par că sunt –
Un chip de sfântă înrămată
Cu fir de-argint în păr cărunt,
De lumea-ntreagă admirată.
Nu sunt aşa cum mă vedeţi...
Un ,,eu” ascuns îmi poartă chipul.
Eu ştiu că sfântă mă credeţi,
Dar relele mi-s cât nisipul.
Nu sunt aşa cum aţi crezut –
O stea în noaptea fără stele...
Sunt ca luceafărul căzut;
Doar voi mă puneţi între ele.
Nu sunt aşa cum aţi visat –
Un dor ce-şi leagănă iubirea...
Sunt un suspin care-a lăsat
În urma lui neprihănirea.

Nu sunt aşa cum mă doreaţi –
Surâs de-albastru în privire...
N-aveţi acum ce s-admiraţi,
Sunt doar o umbră de iubire.
Nu sunt aşa cum vreţi să fiu –
Un zâmbet sfânt de paşnic înger...
Sunt plâns de umbre...sidefiu,
Întors spre rana-n care sânger...
... Nici cum ai vrea Tu, Doamne, nu-s –
Copil ce-aşteaptă joc de îngeri
Visând doar flori şi fluturi Sus
Uitând de of-uri şi de plângeri...
Fă o minune, Domnul meu!
Întoarce-mă-n sfântă pruncie...
‘Noieşte-mi chipul dup-al Tău
Ca să-l păstrez şi-n Veşnicie.

Read More