Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuta

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuţă. Mi-am coborât sufletul în iad pentru că pământul din mine nu a ştiut să asculte de Tine. Greşesc în tot locul şi la tot pasul, judec, mă mândresc în sinea mea, îmi doresc ce e mai bun material. Am uitat de sufletul meu, Maicuţă şi acum zac în patul meu plin de păcate şi încerc să mă ridic să fiu un om nou, să mă laşi să te iubesc şi să am parte de mila Ta spre iertarea mea.

Mă simt neputincios şi şters, speriat de dreapta Ta judecată, mă simt pierdut în lumea asta şi nu găsesc altă scăpare decât la Tine. Mi-e teamă că nu sunt tare în credinţă, mi-e ruşine că nu ştiu să mă rog cu sufletul Ţie. Mă simt scârbit de toate gândurile mele, mi-e urât de mirosul ucigaş ce zace în păcatele mele. Am întristat fiinţa Ta, Doamne şi acum strig din rărunchii inimii mele:

Nu mă lăsa Maicuţa mea şi Mântuitorul meu, niciodată!Am greşit şi simt că nu mai am scăpare,iartă-mă Bunule pentru toate păcatele mele, iartă-mă că nu ştiu să iubesc şi să tac, să fiu smerit.

Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine.....Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu cate te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată.

Mie frică de mine însumi, pentru că firea mea e tot un mucegai şi nu merit toate câte am. Nu ştiu să apreciez, nu ştiu să-mi cinstesc părinţii şi iubirea lor pentru mine. Pentru ce mă chinuiesc vrăjmaşii mei?Apără-mă Maicuţă cu Preasfânt Acoperământul Tău, şi dă-mi liniştea de care am nevoie. Nu mă lăsa, ajută-mă să mă ridic, pune în graiul duhovnicului meu toată învăţătura cea bună. Dă-mi o haină albă ca s-o port cu cinste, ochi deşchişi ca să văd Binele, dă-mi tăcere ca să nu am răspuns în faţa vrăjmaşlor care mă chinuiesc şi vor să mă ispitească. Dă-mi mie bucuria de a iubi din nou, dă-mi mie minte trează ca să mă rog neîncetat. Te rog, să mă îmbrăţişezi pe mine, marele păcătos, pentru că sufletul meu e însetat de iertare, de iubire, te rog să mă laşi să plâng la picioarele Tale, Doamne că mult am greşit. Te rog să primeşti rugăciunile noastre şi să fii alături de noi mereu. Îmbrăţisează-mă Maica mea că sunt singur, neputincos şi păcătos

sursa: http://sfantulnectarieeghina.blogspot.it

Read More

Suferinta vine nechemata

În viața noastră se petrec adesea lucruri pe care nu le înțelegem, nu le percepem scopul și lucrarea iar neavând o perspectivă intuitivă în duh ortodox ne frământăm, cârtim, tulburăm fără noimă neînțelegând Taina Suferinței. Uneori această înțelegere vine mai târziu când mintea și duhul din noi se „coace” și începe să vadă mai limpede „nu ca în oglindă și ghicitură” ci din perspectiva inspirației divine. Părintele Simeon Kraiopoulos ne pune în atenție un episod evanghelic în tandem cu ceea ce se petrece în viața noastră de zi cu zi spunându-ne că:

Domnul se milostivește de noi căci Suferința vine nechemată.

Suferința vine nechemată

În general, toți care vin în lume, toți câți trec pe acest pământ – acum este rândul nostru – toți oamenii fără excepție, în decursul vieții lor, unii mai mult, alții mai puțin simt tristețe, mâhnire, suferință până la lacrimi, ca și în cazul acestei femei.

Toți oamenii știu acest lucru, mai mult sau mai puțin, din experiență. Și să nu vrea cineva să plângă, va plânge și să nu dorească să sufere, va suferi și să nu voiască să se întristeze, se va întrista.

 

Sunt multe împrejurări în care omul trece prin suferință, se cutremură. Nu doar se întristează, ci pătimește, interiorul lui se schimbă.

Adică există situații în care răul – moartea, o altă suferință, chiar și bolile noastre – vine pe nepusă masă, fără ca cineva să săvârșască vreun păcat. Ce a făcut această văduvă? Să spunem că a făcut o greșeală, un păcat și de aceea suferă? Nimic din toate acestea n-a săvârșit, dar a venit această suferință mare, pe care acum nu poate s-o evite, ci vrând-nevrând, o rabdă. Nu se întâmplă aceasta doar în situațiile în care este vorba despre o moarte, ci despre alte împrejurări în care suferința, tristețea, strâmtorarea nesuferită, vin nechemate, fără ca omul să fi făcut ceva. Desigur, există și situații de suferință create, despre care știi clar că se datorează unei greșeli dintre ale tale, unei neatenții, unei purtări nu tocmai bune, unei lucrări rele, unui păcat de-al tău. Și după aceea vine suferința, mâhnirea, care te zdrobesc. Uneori zici: „bine că sufăr, fiindcă n-am luat aminte, m-am purtat rău, am arătat răutate și acum plătesc!” Dar există și situații, așa cum am spus, când cineva simte că nu greșește, că nu există nici o pricină din partea lui, însă suferința adâncă vine nechemată!

Taina Suferinței – Arhim. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină – București 2007

Read More

Lacrimile unui batran

Văzut-am ieri, în timpul Sfintei Liturghii, un bâtrânel, plângând, ce se ruga cu glas şoptit, în faţa lui Hristos şi aprindea o lumănare, 'naintea Sfintei Lui Icoane. 
Nu ştiu de ce, sau cine m-a întors, ca să îl văd, fără ca el să şti

e, dar ploaia gândurilor, parcă a pierit şi pe moment măcar, mi-am revenit ...în fire .
Am înţeles atunci, ce dar preţios, sunt înaintea lui Hristos, vărsate din căinţa sau iubire, brăzdate pe obraz în jos, puţine lacrimi, pe un chip frumos, ce se ruga în taină, neştiut de nimeni, ... lui Hristos!


- nu am înţelesc cuvintele pe care le rostea şi cred că ar fi fost de prisos să le înţeleg, dar ştiu cu certitudine, că lacrimile pe care le vărsa, nu era pentru sine ci pentru cineva bolnav,
- strigătul lui tăcut, a fost atât de puternic încât a ajuns chiar şi pâna la mine şi mărturisesc că acest om minunat, fiu duhovnicesc, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, m-a făcut să conştientizez, mai mult ca oricând, cât de puţină şi săracă este rugăciunea mea.

Cu dragoste, Părintele Ciprian!(

Preot Ortodox la Parohia Homorod)

Read More