• sâmbătă, 31 martie 2012

    Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului "Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră"


    Se află în incinta mănăstirii de maici Sf. M. Mc. Gheorghe din eparhia Cernigovului, la 7 km de Kozelet.
    A fost daruită mănăstirii în anul 1997 de către p. Heruvim din Cernigov. Prima minune făcută de icoană a fost îmbunătăţirea vieţii mănăstireşti, acordul unui preot de a sluji la mănăstire, sosirea unor surori-cântăreţe la cliros, începutul lucrărilor de construcţie.
    Iată ce i-a mărturisit maicii stareţe, egumenei Pelagheia, despre această sfinţenie p. Heruvim: "Icoana a fost zugravită de maicile Mănăstirii Leusinski cu binecuvantarea scumpului părinte Ioan din Kronstadt în anul 1894. Însuşi părintele Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat în faţa ei, numind-o Mântuitoarea Rusiei. Mai târziu (1897), cu icoana „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră", părintele Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţa duhovnicească pe mireanul, iar ulterior ieroschimonahul Serafim (din Vâriţa), spunându-i: „Vei fi schimnic al Lavrei Alexandr Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane". Şi i-a poruncit să repete nevoinţa Cuviosului Serafim din Sarov: să se roage Împărătesei Cerului ca Domnul să trimită pace ţării.
    După închiderea Lavrei părintele ieroschimonah Serafim şi-a luat binecuvântare de la episcopul Grigore (ulterior Mitropolit al Sankt-Petersburgului) să plece la tratament în Vâriţa, întrebându-l cum să procedeze cu icoana. Episcopul Grigore i-a răspuns: „Dacă aţi primit-o ca binecuvântare de la un sfânt, atunci trebuie s-o păstraţi".
    Ieroschimonahul din Vâriţa Serafim, în anul 1937, s-a rugat în faţa acestei icoane o mie de zile şi nopţi, cerând de la Împărăteasa Cerului ca Domnul să trimită pace Rusiei. Nenumărate minuni se arătau de la icoana Maicii Domnului.
    Odată o familie - soţul cu soţia împreună cu copilul bolnav - a venit din Sankt-Petersburg să se roage pentru sănătatea copilului. Însă când au intrat la părintele Serafim, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfinţia sa a înălţat rugăciuni către Maica Domnului şi copilul a înviat. Vestea despre acest caz s-a răspândit pretutindeni, iar slava icoanei creştea. Autorităţile au hotărât să exproprieze icoana.
    În acest timp la p. Serafim a venit Lidia - fiica sa duhovnicească. El a tuns-o în călugărie cu numele Varsonufia şi i-a încredinţat icoana pentru păstrare.
    „Întrebându-l pe părintele Serafim, - povesteşte maica Varsonufia, - ce să fac cu icoana cand va fi să mor, el mi-a raspuns: Nu te îngrijora, o vei da lui Heruvim. Icoana se va afla la mănăstire. Ea va aparţine Sfântului Mare Mucenic şi Purtător de Biruinţă Gheorghe".
    După ce în 1962 icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" a fost adusă în Ucraina, înaintea ei, parcă primind ştafeta rugăciunii, se roagă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra, care cu puţin timp înainte de moartea sa (+1978) a auzit de la icoana Împărătesei Cerurilor vestea despre sfârşitul său de Ziua Îngerului Păzitor.
    Acatistul s-a scris într-un mod minunat. Maica stareţă Pelagheia nu a găsit pe nimeni pentru acest lucru şi într-o zi, pe neaşteptate, în gând i s-au aranjat un şir de cuvinte - ea le-a scris. Aşa a apărut primul condac. „Poate va ieşi şi icosul?"- s-a gândit şi imediat a notat şi icosul. Şi astfel rând pe rând s-a compus jumătate de acatist de parcă era dictat de sus. La un moment dat maica s-a îndoit şi călăuzirea cerească a dispărut. Până la urmă a reuşit, totuşi, să finiseze Acatistul.
    Stăpânul Antonie, mitropolitul de Cernigov şi Nejinsk a binecuvântat ca Acatistul să fie citit în faţa Sfintei Icoane. Primul altar din lume cu acest hram este altarul din stânga al Bisericii Sf. M. Mc. Gheorghe. Icoana se sărbătoreşte în ziua Laudei Maicii Domnului.
    + + +
    Icoana "Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" există mai mult de o sută de ani, însă puţini sunt cei ce o cunosc. A bătut ceasul şi Ea ni s-a descoperit anume acum când lumea se afla pe muchia prăpastiei, când e bântuită de războaie, cataclisme, boli incurabile, când se introduc pretutindeni înspăimântătoarele coduri, - anume în acest ceas Împărăteasa Cerurilor ni s-a înfaţişat în chipul Mângâierii şi Întăririi: „Nu te teme, turmă mică!Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră."
    sursa:http://www.ortodoxia.md/proloagele-sfintilor-si-a-sfintelor/ 
     

    Icoana Maicii Domnului „Căutătoarea celor pierduţi"


    Icoana făcătoare de minuni a  Maicii Domnului „Căutătoarea celor pierduţi" se găseşte la mănăstirea Eleon, Israel.






    Icoana Maicii Domnului „Căutarea celor pierduţi"
    Nu exista date despre aceasta icoana, decat cateva prin sec. VII, când este amintită cu numele actual, în relatările lui Teofil de Adan. Oficial nu se cunosc insa vechimea, originea, istoricul ei.
    Fiecare copie a Icoanei „Căutătoarea celor pierduţi" s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, cu cei care aucerut ajutor din partea Maicii Domnului în situaţii extreme.
    Mamele creştine din Rusia povestesc cu mult drag copiilor despre felul în care a fost donată o copie a Icoanei bisericii din satul Bor (Kaluga), la mijlocul sec. XVIII. Într-o zi, un localnic, pe nume Teodot Obukov, mergea cu sania trasă de cal, la slujba Sfintei Liturghii, cu ocazia praznicului Bobotezei. Fiind viscol, el a rătăcit drumul, ajungând la marginea unei prăpăstii. Calul s-a oprit şi nu a vrut să mai meargă, obosit. Teodot a rămas în sanie, simţind cum îl pătrunde gerul. Singura lui scăpare era rugăciunea:
    „Maica Domnului, scapă-mă, şi voi aduce Icoana ta, Căutătoarea celor pierduţi, în satul nostru!"
    În momentul rugăciunii lui Teodot, un alt locuitor al Borului, care era acasă, a auzit la geam o voce, care i-a grăit răspicat: „Ia-l!" Omul a ieşit din casă şi s-a uitat în jur. Prin viscol, după un timp, el a zărit sania şi l-a scos pe Teodot, pe jumătate îngheţat. Când şi-a revenit, Teodot a comandat o copie a Icoanei, după cum promisese, de la o biserică din Bolkov – Orlov, pentru biserica din Bor. Îndată, copia Icoanei s-a arătat făcătoare de minuni şi cu alte persoane la ananghie.
    Alte copii ale Icoanei se află în satul Malizhino – Harkov (izbăvitoare de holeră), în Krasnoe – Cernigov, în Kozlov – Tambov, în biserica Naşterii Domnului din Moscova (str. Palaşevska). În 1835 a fost târnosită o biserică în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Căutătoarea celor pierduţi", la Institutul pentru orfani Alexandrov, din Moscova.
    Dintre Icoanele enumerate, cea din Moscova se bucură de un renume deosebit. Cel care a pastrat-o în casa proprie era un bărbat rămas văduv, foarte sărac. Rugându-se Maicii Domnului spre ajutor, pentru sine şi pentru fetele lui, a fost binecuvântat cu linişte şi belşug. Atunci el a donat Icoana bisericii Învierii, după care Icoana a fost mutată în Biserica Naşterii Domnului – Palaşevsk. În 1812, icoana a fost profanată, ruptă în trei bucăţi şi aruncată, de către francezii care au jefuit biserica. Când a fost redescoperită, ea a săvârşit multe minuni. S-a creat un obicei local, ca miresele să vină înaintea Icoanei, în ziua nunţii sau cu puţin timp înainte, rugându-se pentru o căsătorie fericită şi trainică. Desigur, şi la această Icoană se roagă toţi cei copleşiţi de probleme, venind ca nişte copii necăjiţi la mama lor.
    În Icoană, ca particularitate, Maica Domnului îşi ţine mâinile împreunate, îmbrăţişându-L pe Fiul ei, Care îi răspunde cu dragoste. Împărăteasa ne caută şi ne aşteaptă şi pe noi, ca fii.
    sursa:http://www.ortodoxia.md/proloagele-sfintilor-si-a-sfintelor
     http://dositeea.blogspot.it/

    joi, 29 martie 2012

    40 de capete ale Maicii Gavrilia

    1. Orice loc poate deveni locul Invierii. Este de-ajuns sa traiesti smerenia lui Hristos.
    2. Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti – asta-i spiritualitatea ortodoxa.
    3. Exista o singura educatie: sa invatam sa-L iubim pe Dumnezeu.
    4. Mai bine iadul aici decat in lumea cealalta.
    5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
    6. Daca ai dragoste pentru intreaga lume, atunci intreaga lume e frumoasa.
    7. Cel cel ce iubeste nu baga de seama c-o face, asa cum nu baga de seama nici ca respira.
    8. Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci si un “Buna ziua” pe care il zicem devine o binecuvantare.
    9. Doar cand cineva inceteaza sa mai citeasca alte carti in afara Evangheliei [in general a cartilor duhovnicesti, probabil, n.n.] incepe sa sporeasca launtric cu adevarat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugaciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
    10. Adesea Dumnezeu nu doreste fapta, ci intentia. E de ajuns sa vada ca esti gata sa-I implinesti porunca.
    11. Cand Dumnezeu ne-a facut, ne-a dat viata si a suflat in noi Duhul Sau. Duhul acesta este Dragoste. Cand nu avem dragoste, devenim cadavre si suntem cu totul morti.
    12. Nu-ti dori nimic altceva decat voia lui Dumnezeu si primeste cu dragoste relele care vin asupra ta.
    13. Sa nu raspunzi cuiva cu raul pe care ti l-a facut, ci vezi-L pe Hristos in inima lui.
    14. Sa nu spui niciodata: “De ce mi s-a intamplat asta?” Sau cand vezi pe cineva cu cangrena sau cancer sau orb, sa nu te intrebi “De ce li s-a intamplat asta? Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate celalalt mal al raului. Atunci vei vedea, impreuna cu ingerii cum stau lucrurile: toate sunt dupa randuiala lui Dumnezeu. Toate!
    15. Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El. Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?
    16. Tot ce spunem ramane in vesnicie.
    17. Cand avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toti suntem impreuna-calatori.
    18. Cei ce traiesc in trecut sunt ca morti. Cei ce traiesc in viitor, in inchipuirile lor, sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gaseste doar in clipa de fata, in Prezentul vesnic al lui Dumnezeu.
    19. Mai bine sa rostesti Rugaciunea lui Iisus cu glas tare, decat deloc.
    20. Tulburarea si grija sunt pentru cei ce n-au credinta.
    21. Dragostea este doar pe Cruce.
    22. Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, il iubeste si pe dusmanul tau.
    23. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa traim in lume ca uleiul si apa dintr-o candela, care nu se amesteca si altfel sunt intru si pentru Dumnezeu: in lume, sau nu din lume.
    24. Toti suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Intunericului.
    25. Ca sa se savarseasca o minune, e deajuns sa iubim. Nici rugaciunea, nici metania n-au asa putere!
    26. Experienta m-a invatat ca nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricat de mult si-ar dori, din dragoste, s-o faca. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, cand e vremea Sa.
    27. Daca-L avem pururea pe Dumnezeu in minte, si Dumnezeu ne are pururea in minte.
    28. Nu trebuie sa hotaram pentru altii. Sa-i lasam in seama ingerilor si vor gasi cea mai buna solutie.
    29. Cand vorbim si cineva ne intrerupe, sa nu continuam. Inseamna ca nu va auzi ce avem de spus. Ingerii fac asa.
    30. Tot ce ni se intampla este doar din vina noastra.
    31. In fiecare dimineata, deschide o pagina noua si iscaleste-o in alb. Si lasa-L pe Dumnezeu sa scrie ce voieste.
    32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii, nu vei vedea nicicand Lumina.
    33. Precum Simon Kirineanul, sa fim gata sa sarim in ajutorul aproapelui nostru.
    34. Singura bucurie adevarata este eliberarea de grija.
    35. Cea mai puternica rugaciune este Epicleza (pogorarea Sfantului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
    36. Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul.
    37. Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa treaca pe calea Golgotei.
    38. Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le da!
    39. Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei.
    40. Cea mai mare parte a rugaciunii mele este de multumire. Ce altceva sa cer, daca am totul?
    sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/27/maica-gavrilia-papaiannis/

    miercuri, 28 martie 2012

    Rugaciune

    Doamne, Tu Stăpânu-acestui
    Cer nemărginit şi-albastru
    Către Tine mi se nalţă iarăşi
    Gândul meu sihastru.
    Către Tine se ridică iarăşi
    Glasul rugii mele
    Domnul zilelor cu soare,
    Domnul nopţilor cu stele.
    Tu eşti Împăratul nostru,
    Tu eşti Domnul nostru mare
    Tu eşti Stânca păcii noastre,
    Turnul nostru de scăpare!
    De nădejdea-n Tine Doamne
    Toată viaţa ni se-anină,
    Viaţa noastră-atât de tristă,
    Suferindă şi străină.
    Mângăierea vieţii triste
    Ni-e Cuvântul Cărţii Tale
    El ne-a şters de lacrimi ochii,
    Ne-a scos sufletul din jale,
    Şi ne-a fost mereu în viaţă
    Adăpost şi-nviorare,
    Călăuză şi lumină
    La-ntunerec, de cărare.
    Azi ne-a-mpresurat durerea
    Cât a mării apă multă,
    Nimeni chinul nu ni-l vede,
    Nimeni glasul nu ne-ascultă,
    Numai Tu ne eşti nădejdea
    În aceste clipe grele,
    Numai mâna Ta mai poate
    Să ne mântuie din ele,
    Numai Tu ai milă, Doamne
    Dumnezeul nostru mare
    Tu eşti stânca izbăvirii,
    — Dăruieşte-ne scăpare!(de Traian Dorz)
    http://ungandbun.wordpress.com/

    luni, 26 martie 2012

    Cuvânt al Sfântului Ierarh Inochentie al Odessei despre curăţie.


    “…cel cel vrea să biruiască singur trupul, acela în zadar se chinuieşte. Aruncă spre Domnul neputinţa firii tale şi mărturiseşte înaintea Lui toată slăbiciunea ta, atunci pe nesimţite vei primi de la Dânsul şi darul curăţiei.
    [...] când vei simţi că fie pe calea vederii fie pe calea auzului fie pe orice altă cale vrea să se furişeze în inima ta vreo dorinţă sau vreo poftă trupească necurată, atunci îndreaptă-ţi numaidecât mintea spre Hristos cu cerere de ajutor şi ţine-o acolo până ce vei primi întărire.
    Întorcându-ţi astfel ochii minţii de la scânteia păcatului care a căzut în inima ta, prin aceasta tu vei lipsi această scânteie de aerul necesar şi ea se va stinge. Iar când va fi nevoie atunci se va pogorî şi ploaia Harului spre stingerea ei desăvârşită.
    După rugăciune, mijloacele cele mai bune pentru apărarea curăţiei sunt: postul şi munca.
    Într-adevăr, luaţi de sub cazan focul şi cazanul va înceta de a mai clocoti. Luaţi trupului mâncărurile cele mai alese si saţiul şi vor înceta de a mai clocoti în el poftele cele rele. Trupului ocupat toată ziua cu munca nu-i mai vine a zburda, el caută repaos şi odihnă. Trândăvia, dimpotrivă, este un izvor nesecat de pofte. De aceea cel ce socoteşte că îşi va putea păstra curăţia în mijlocul îmbuibărilor, acela se aseamănă cu cel ce s-ar culca în noroi şi ar voi sa rămână nemurdărit. …”
    sursa:http://ruga.ro/1782/sf-inochentie-de-odessa-despre-curatie/

    duminică, 25 martie 2012

    Buna Vestire - începutul mântuirii noastre

    (Luca 1, 24-38)
    • "În zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea."

    miercuri, 21 martie 2012

    Mi e dor de Cer

    Mi-e dor de rai! Mi-e dor de ceruri! Mi-e dor de veşnicie! Privesc spre cer. Văd nori negri, plumburii, alergând spre răsărit; pe deasupra munţilor pustii pluteşte o ceaţă deasă. Aş vrea să zbor sus, sus de tot, acolo undeva, unde nu mai sunt oameni, nici griji, nici tulburări. Caut cu ochii în sus şi vreau să răzbat cu privirea printre nori spre cerul cel senin şi albastru al pacii lui Iisus. Mi-e dor de Iisus. Mi-e dor de Fiul Fecioarei. Mi-e dor de Cel ce a pătimit atâta pentru mine. Mi-e dor de Cel ce a murit pe cruce pentru pacatele mele. Mi-e dor de Cel ce s-a înălţat pe nori la Ceruri pentru a noastră mântuire. Mi-e dor de Iisus cel rastignit. Mi-e dor de Iisus cel flămând şi însetat pentru mântuirea mea.

    Simt în inima mea un gol puternic. Simt o lipsă mare ce mă apasă pe inimă. Mă doare inima. Şi nu ştiu pentru ce. Sunt sătul şi totuşi mi-e foame de ceva. Sunt adapat şi totuşi o sete cumplită mă chinuie. Sunt odihnit si totuşi o osteneală lăuntrică mă doboară. Sunt bine imbrăcat şi totuşi un vânt nevăzut bate fără milă peste sufletul meu. O lipsă mare, un gol puternic, o foame şi o sete ce le simt, sunt toate pentru că nu-L am în mine încă pe Iisus. Osteneala, vântul, frigul, durerea inimii sunt pentru că trăiesc în păcate de atâţia ani.

    De-atâţia ani păcătuiesc, de-atâţia ani bolesc şi sufăr fără a mă lecui. Deşi am şi doctori iscusiţi şi leacuri potrivite, totuşi zac bolnav şi strig mereu că nu are cine mă vindeca. Iisus îmi este doctor, pocăinţa îmi este leac, dar eu nu voiesc să mă vindec. Stau legat în lanţurile cele nedezlegate ale obiceiurilor rele şi patimilor şi iată că mor nelecuit.

    De aceea sunt pustiu la suflet, de aceea sunt mereu mâhnit şi nemângâiat. De aceea simt în inima mea un gol cumplit care cu nimic nu se mai poate umple; o lipsă mare care cu nimic nu o mai pot completa.

    Păcatul. Blestematul păcat mă biruieşte. El mă stăpâneşte. El mă conduce. Iar Iisus, blândul Iisus, stă departe, departe de mine. Iar obiceiurile rele groapă adâncă mi s-au făcut, care mă despart de tot de Iisus, De aceea eu Il caut şi nu-L mai pot ajunge, Il strig şi nu mă mai aude. Il chem şi nu-mi răspunde. Il rog plângând şi nu mă mângâie. Mă apasă o mâna nevăzută. Simt o lipsă tainică în inimă şi nu ştiu cu ce să o îndepărtez. Am greşit înaintea lui Iisus, am păcătuit neîncetat şi acuma iată am îmbătrânit şi am ostenit de truda vieţii. Dar mă tem de moarte, mă tem de judecata lui Dumnezeu, mă tem de munci pentru că sunt păcătos. De aceea, zic, mi-e dor de linişte, ca să mă reculeg puţin. Să mă rog lui Dumnezeu şi să-mi plâng păcatele mele.

    Bate vânt puternic, codrul sună a pustiu. Aş vrea să mă retrag măcar o clipă din valurile şi grijile vieţii, să stau singur la rădăcina unui brad, unde măcar puţin, câtuşi de puţin să plâng, rugându-mă Domnului Iisus. Simt că sunt păcătos, recunosc că am greşit, mărturisesc că sunt vrednic de pedeapsă, ştiu că numai prin pocăinţă am iertare. Totuşi văd că sunt atât de pătimaş, încât nu am nici o putere să mă lupt cu patimile din mine. Şi trupul şi simţurile mele şi lumea şi diavolul, toate m-au biruit. Iar eu zac lovit de moarte pe calea vieţii mele şi n-are cine se milostivi spre mine. Nu are cine să-mi pună untdelemn pe rănile mele şi cine să mă ducă la o casă de oaspeţi. Sunt doborât de patimi şi nu are cine mă ridica din legăturile lor amare!

    De aceea, văzând că sunt atât de păcătos şi nesimţit la inimă, zic şi cred că numai singur plânsul, plânsul inimii mele, numai el mă va putea apropia de Domnul Iisus Hristos pe Care atâta L-am supărat.

    Aş vrea să plâng singur, undeva departe de lume, departe de oameni, departe de părinţi şi fraţi, departe de grijile vieţii, undeva departe, departe de patimi, departe de păcate. Acolo, numai acolo, în ţara pocăinţei, în pământul faptelor bune, acolo nu vor mai bate vânturi reci şi pustii, nu va mai fi durere, nici boală, nici frică, nici moarte, ci veşnică bucurie, plâns de veselie, murmur de rugăciune, cântec de preamărire, dor de veşnicie... Acolo, în ţara aceea frumoasă, dar atât de îndepărtată, acolo aş vrea eu să ajung, acolo să trăiesc, acolo aş vrea să mor, departe, la umbra crucii lui Iisus. Amin”.
    ( Viata Parintelui Ioanichie Balan,"Mie dor de Cer" Editie ingrijita de Arhim. Petru Balan, Man. Sihastria)

    marți, 20 martie 2012

    Paradoxul Crucii

    Taina Sfintei Cruci e poate cea mai cutremurătoare, cea mai înfricoşătoare dintre toate tainele pe care le păstrează Biserica: Taina revelaţiei şi a binecuvântării. E taina naşterii noastre a doua. Putere care sfinţeşte creaţia şi descoperă "zidirea cea nouă" în Hristos, Crucea, departe de a însemna negarea trupului şi a lumii, rămâne semnul biruinţei asupra răului, al dăruirii şi ascultării până la capăt faţă de Dumnezeu.

    duminică, 18 martie 2012

    Iisuse, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele

    O, Iisuse, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele,ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă...
    Când este fericită, se pierde cu totul în bucuria ei şi uită că mai este încă pe pământ.

    Atunci îşi descoperă tot lăuntrul şi îşi dăruieşte tot avutul cel mai de preţ, nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dispreţ, ca o uşuratică.
    Sau bănuită de risipă, ca o nebună.
    Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul în durerea şi în lacrimile ei, uitând de orice trecut şi de orice viitor fericit.
    Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei, uitând de toţi cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască.
    Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă şi aşază în faţa oricui tot ce are mai bun în cămările sale.
    Ca oaspetele să plece cât mai sătul şi cât mai mulţumit.
    Nici mai gândindu-se că au fost atâţia dintre aceştia care i-au batjocorit dărnicia, numind-o nesocotinţă.
    Când face cuiva o făgăduinţă, se pierde cu totul în grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiar decât ar trebui.
    Fără să se mai gândească la niciuna din ostenenile ori pagubele care o costă aceasta.
    Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-şi găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.
    Iar dacă nu îşi află vina căutată – şi-o inventează, numai spre a nu-şi opri niciodată, asupra nimănui, vreo bănuială că a înşelat-o.
    Când trebuie să se întoarcă singură de acolo de unde se aşteaptă să plece însoţită, sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare şi o rană în loc de mângâiere, sau când trebuie să îşi aducă înapoi darul neprimit – în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recunoştinţă, sau când trebuie să însoţească un sicriu în loc de un steag şi să plângă pe o piatră în loc de un umăr, sau când trebuie să strângă o bănuială, în loc de o încredinţare şi o teamă în loc de o siguranţă, sau când trebuie să plece însetată chiar de lângă izvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şi osteneli, ai milă atunci totdeauna, Preaiubitul meu, de inima mea slabă!
    Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în iubirea Ta!Şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat.
    Fă ca dragostea celor puţini, care îmi sunt alături, să-mi fie de un preţ mai mare decât toată ura celor mulţi, care îmi sunt împotrivă.
    Fă ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai însemnată decât dispreţul tuturor celorlalţi.
    Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut să-mi fie mai mare decât oricare durere şi dezamăgire pentru cele pierdute.
    Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare decât amărăciunea celor ce m-au înşelat, şi clipele strălucite, petrecute pe munte cu Tine, să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii îndelungaţi târâţi în întuneric printre monştri.
    Că prin toate acestea, Tu iubirii mele saui-ai luat ceva, numai ca să o faci mai frumoasă.
    AMIN!


    Traian Dorz

    Rugaciunea Parintelui Paisie

    Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvânteze. Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun si iubitor de oameni, să vă ierte de păcate si în ceruri cu dreptii să vă primească. Binecuvântează, Doamne, pe robii tăi acestia, si rugăciunea lor, si dragostea lor, si credinta lor, si bucuria lor, si smerenia lor, si răbdarea lor. Binecuvântează, Doamne, osteneala lor, si căsuta lor, si pâinea lor, si copiii lor, si viata lor, si sfârsit bun le dăruieste, iar dincolo un coltisor de rai le dăruieste, că binecuvântat esti în veci. Amin!
    Inimă curată zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la fata Ta si Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine!
    Domnului Dumnezeu să ne închinăm si numai Lui să-I slujim.
    Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat! Măicuta Domnului, nu mă lăsa, că nu mai am nici o putere! Încotro s-apuc si unde să mă duc? Te astept, Iisuse bun, Te astept aici, plângând în drum!...
    Doamne, dă să-mi văd păcatele mele si să nu osândesc pe fratele meu...
    "Doamne ajută!", această rugăciune ne ajută la toate faptele cele bune.
    Fă, Doamne, cu mine ce vrei, numai în iad să nu mă dai, că sunt tare păcătos si mi-i frică să nu cad cu cei păcătosi în iad!
    Izbăveste-mă, Doamne, de muncile de veci si nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc.
    Doamne, nu cer să-mi răsplătesti aici, ci dincolo!

    sâmbătă, 17 martie 2012

    DOAMNE, CE DATOR…

    Doamne, ce dator pot fi
    harului Tău mare,
    mii de vieţi dac-aş trăi
    şi-aş tot vrea să pot plăti,
    Doamne, ştiu că nu voi fi
    niciodată-n stare!
    Doamne, că mi-ai dat şi dat
    aur ca din soare,
    nu-i ca mine de bogat,
    Doamne, nici un împărat,
    dar de cât mi-ai dat şi dat
    ce-Ţi voi da eu oare?
    Doamne, n-am un nalt cuvânt,
    nici alt dar mai mare,
    doar o lacrimă şi-un cânt,
    şi-acel tainic simţământ
    pentru care nu-i cuvânt,
    inima mea are.
    Doamne, ia-mi-le-ascultând
    dulcile-mi suspine
    şi le-aşază lăcrimând
    lângă dulcele Tău gând
    care-Ţi arde aşteptând
    numai după mine!
    Traian Dorz, http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?tag=traian-dorz

    vineri, 16 martie 2012

    Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul care se rosteste in Sfantul si Marele Post



    Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.

    Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More