Maica Domnului, ridică-mi din adâncuri trupul greu,
Fă-mă zbor spre înălțime, dor aprins de Domnul meu,
Dă-mi râvnire să-mi duc crucea fără să mă uit ‘napoi,
Rădăcina ușurează-mi, aripa să n-o-ncovoi.
Sunt pământ și duh – ajută-mi, Maica Domnului, acum
Să găsesc drumul de mijloc pe împărătescul drum,
Să fiu țarină mănoasă și cuvântul semănat
Să-l întorc înspre Lumină, împlinit în rod bogat.
Nicio singură sămânță în zadar să nu fi fost,
Fă ca toate să-ncolțească în adevăratul rost:
Să nu fiu nici drum de piatră, nici pe lângă drum să fiu,
Să n-am sufletul la vremea secerișului – pustiu.
Îmi ajută, Preacurată, să fiu roditor pământ
Care, înmulțind talantul, să rodească-n Duhul Sfânt;
Țarina inimii mele curățește-o; ajutor
Dă-mi, să nu mă poticnească vrajba buruienilor.
Fă-mă rază de lumină, să nu mă îngrop în trup,
Vraja-nșelătoare-a tinei, cu grăbire să o rup;
Blând să mă aduc la Domnul, ca al zilei zor curat,
Trup și suflet să îmi fie cântec binecuvântat.
Izbăvește-mă de lume și de duhul ei nebun
Și-mi ajută ca puterea în Hristos să îmi adun,
Să n-am altă trebuință, altceva să nu-mi doresc,
Decât: casă rugăciunii Domnului să mă gătesc.
Și să zic și eu cu Pavel care nu trăia în el
Că Hristos trăiește-n mine și să pot și eu, la fel,
Spre a Domnului slăvire să-mi duc viața și să fiu
Dragoste nebiruită, din acest ceas prea târziu.
Mult am rătăcit pe cale… Maica Domnului, să-mi stai
Spre povățuire. Încă: și putere să îmi dai
Și gând bun, și împlinire gândului ce mi l-ai dat;
Grăunciorul meu de tină, du-l, Stăpână, la-mpărat.
Și m-așază la picioare-I, și m-ajută să-I sărut
Tălpile însângerate, rănile ce L-am durut
Când mă căuta cu lacrimi printre-ai Săi răstignitori,
Iar eu viețuiam păgână, mult rănindu-L deseori.
Maică Preacurată, du-mă și mă-nchină Domnului,
Roagă-L să imi dea iertare și, primindu-mă-ntre-ai Lui,
Să-mi ajute să Il bucur pe cât chin amar I-am fost
Și să împlinesc de-a pururi dăruitul drum cu rost.
Dă ulei candelei mele și fitil ne-mpuținat
Și-mi ajută cu iubire să ard Domnului curat;
Fă-mă flăcăruie, Doamnă, ca din rugul tău cândva
Și scânteie-mi dăruiește, în Lumină să pot sta.
Iar în ceasu-mi de pe urmă, ia-mi suflarea și o du
Domnului, să se închine – și iertare-I cere tu,
Că mult poate rugăciunea-ți… Mântuiește-mă cum știi,
Preacurată Maică Sfântă, binecuvântată fii!
.jpg)
Postări
