Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)  

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Impărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor inţelepţite de Dumnezeu, către Împăraţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 2

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiască arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de faţă pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 2

Toată făptura cea inţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mîinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţa fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:

Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;

Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;

Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;

Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;

Bucură-te, împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;

Bucură-te stăpana îngerilor şi a arhanghelilor;

Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;

Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;

Bucură-te solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;

Bucură-te, întru tot buna şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 3

Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul 3

A inţeles astfel ucenicul, că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea. bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:

Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;

Bucură-te că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;

Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre marturie;

Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai marii puterilor îngereşti;

Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;

Bucură-te, cer pămîntesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;

Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;

Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;

Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;

Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 4

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase, având în sine evreul Atonie, şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvîntului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:

Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire, pentru mergerea ta la Împărăţia Cea de Sus;

Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea prea cinstită;

Bucură-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamărită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;

Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;

Bucură-te, că ai dat lui vindecare.

Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;

Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;

Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţa către tine;

Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 5

Sfinţii apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecându-o împreuna cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul 5

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor, luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinţite a lăuda pe cea binecuvantată şi au cântat aşa:
Bucură-te, impărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;

Bucură-te, cea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;

Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;

Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mîna lui Noe;

Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;

Bucură-te, crinul cel nevestejit, care a înflorit nemurirea;

Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului părinte David;

Bucură-te, psaltire şi alaută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;

Bucură-te, chivot însufleţit, al sfinţeniei Domnului;

Bucură-te, viaţa care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;

Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 6

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul 6

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:

Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;

Bucură-te prea bună şi prea îndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;

Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;

Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;

Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;

Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiască slavă cerească;

Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;

Bucură-te, împărăteasa celor ce împărăţesc, după Dumnezeu pe pământ;

Bucură-te, Doamna şi Stăpana celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 7

Pe toţi, cei ce vor sa intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând:Aliluia!

Icosul 7

Arătat-a făptura nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primeşte să cântam ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;

Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;

Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;

Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;

Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta,

înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;

Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;

Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;

Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;

Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;

Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;

Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 8

Ca pe un soare întru cele de sus, ştiindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înauntrul frumuseţilor celor mai presus de fire şi a bunătăţilor celor nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:

Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăsluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;

Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împaratească a Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;

Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;

Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;

Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;

Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 9

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu şi serbează preacinstită Adormirea ta, împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu însuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, începutul cel deplin al legii şi al profeţilor;

Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam;

Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;

Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon;

Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;

Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;

Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;

Bucură-te, uşa pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;

Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;

Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;

Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profeţiilor;

Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 10

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pămantenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Facându-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică şi a Împărăţiei, împreună cu Dânsul fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul 10

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă, la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:

Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;

Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;

Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruiască uneltirile duşmanilor;

Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;

Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;

Bucură-te, împrăştierea ereticilor;

Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;

Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;

Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;

Bucură-te, preamarirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;

Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 11

Toată cântarea cetelor îngereşti celor insufleţite de Dumnezeu laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, stăpană împarateasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând unuia Dumnezeu, Celui ce după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumina cea adevarată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic;

Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neînserate;

Bucură-te, luna strălucitoare din Soarele dreptăţii;

Bucură-te, lumina ce luminezi şi în întuneric;

Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;

Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;

Bucură-te, maica luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;

Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;

Bucură-te ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce la judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;

Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;

Bucură-te, preabinecuvantată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 12

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o începătoriile şi căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi heruvimii, serafimii şi domniile, împreună cu arhanghelii şi îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul 12

Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toţii înălţarea ta la ceruri, împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:

Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;

Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;

Bucură-te ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negraită;

Bucură-te, ca şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;

Bucură-te, bucuria tuturor pamântenilor care nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;

Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;

Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus, eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 13 (se zice de trei ori)

O Maică prealaudată a Împăratului cerului şi a pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstita Adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, împarateasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu : Aliluia!

Apoi care se zice

Icosul 1

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor inţelepţite de Dumnezeu, către Împăraţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Impărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întamplările aducătoare de moarte ne pazeşte pe noi, ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

 

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfantă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândavirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi sântem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin

Read More

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de doua saptamani (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie.

In popor este cunoscut si sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Santamariei. Este un post care ii pregateste pe crestini pentru cele doua mari praznice din luna august: Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Originea acestui post a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Postul Adormirii Maicii Domnului inseamna infranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de "dulce", caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu.

Daca in acest post se recomanda ajunare luni, miercuri si vineri pana la ora 15.00, ora de la care se poate consuma numai mancare uscata, iar daca marti si joi ni se cere sa mancam fara ulei, nu trebuie sa intelegem ca postul Adormirii Maicii Domnului dispretuieste trupul. Nu, acest post cauta sa-l mantuiasca impreuna cu sufletul.

Sa nu ajungem la astfel de ganduri: "Maine ce voi mai gati?", "Astazi cu ce bani sa mai cumpar bucate de post?", caci nu diversificare alimentara si cheltuiala peste masura cere postul. Faceti din rugaciune mancare pentru vremea postului si veti vedea cat de hranitoare si de ieftina este adevarata mancare de post. Nu va indemn la o postire peste puterile dumneavoastra, ci doresc sa va atrag atentia ca postul are nevoie si de rugaciune. Fara ea, cele doua saptamani de post vor fi chinuitoare si vor parea ca nu mai au sfarsit.

Post cu bucurie!

sursa:http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/adormirea-maicii-domnului/postul-adormirii-maicii-domnului-125686.html

Read More

O ruga altfel..

Cu mâna întinsă a rugă spre cer,
Cu ochii închişi şi capul plecat,
Cu gândul la Tine încă mai sper,
Speranţa, o, Doamne, nu-i un păcat.
Umilă Îţi cer să-mi dai sănătate
Şi pâine pe masă,
În viaţă dreptate,
O rază de soare,
O floare de crin,
O toamnă frumoasă
Cu cerul senin,
Un strop de iubire
Şi-o cupă de miere,
Că ştiu ce-i durerea
Şi gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poţi de voieşti.
Te rog în genunchi
Ruga mea să primeşti

 poezie de Silvia Holotiuc (1996)

Read More

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuta

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuţă. Mi-am coborât sufletul în iad pentru că pământul din mine nu a ştiut să asculte de Tine. Greşesc în tot locul şi la tot pasul, judec, mă mândresc în sinea mea, îmi doresc ce e mai bun material. Am uitat de sufletul meu, Maicuţă şi acum zac în patul meu plin de păcate şi încerc să mă ridic să fiu un om nou, să mă laşi să te iubesc şi să am parte de mila Ta spre iertarea mea.

Mă simt neputincios şi şters, speriat de dreapta Ta judecată, mă simt pierdut în lumea asta şi nu găsesc altă scăpare decât la Tine. Mi-e teamă că nu sunt tare în credinţă, mi-e ruşine că nu ştiu să mă rog cu sufletul Ţie. Mă simt scârbit de toate gândurile mele, mi-e urât de mirosul ucigaş ce zace în păcatele mele. Am întristat fiinţa Ta, Doamne şi acum strig din rărunchii inimii mele:

Nu mă lăsa Maicuţa mea şi Mântuitorul meu, niciodată!Am greşit şi simt că nu mai am scăpare,iartă-mă Bunule pentru toate păcatele mele, iartă-mă că nu ştiu să iubesc şi să tac, să fiu smerit.

Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine.....Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu cate te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată.

Mie frică de mine însumi, pentru că firea mea e tot un mucegai şi nu merit toate câte am. Nu ştiu să apreciez, nu ştiu să-mi cinstesc părinţii şi iubirea lor pentru mine. Pentru ce mă chinuiesc vrăjmaşii mei?Apără-mă Maicuţă cu Preasfânt Acoperământul Tău, şi dă-mi liniştea de care am nevoie. Nu mă lăsa, ajută-mă să mă ridic, pune în graiul duhovnicului meu toată învăţătura cea bună. Dă-mi o haină albă ca s-o port cu cinste, ochi deşchişi ca să văd Binele, dă-mi tăcere ca să nu am răspuns în faţa vrăjmaşlor care mă chinuiesc şi vor să mă ispitească. Dă-mi mie bucuria de a iubi din nou, dă-mi mie minte trează ca să mă rog neîncetat. Te rog, să mă îmbrăţişezi pe mine, marele păcătos, pentru că sufletul meu e însetat de iertare, de iubire, te rog să mă laşi să plâng la picioarele Tale, Doamne că mult am greşit. Te rog să primeşti rugăciunile noastre şi să fii alături de noi mereu. Îmbrăţisează-mă Maica mea că sunt singur, neputincos şi păcătos

sursa: http://sfantulnectarieeghina.blogspot.it

Read More

Rugaciunea Parintelui Calciu pentru bolnavii de cancer.

Sunt parintele Calciu de la Biserica Sfanta Cruce

Putine lucruri as putea spune eu, un om ca si tine, neputincios si pacatos, chiar daca slujesc lui Dumnezeu asa cum pot cu credinta pe care o am, dar si cu nedesavarsirea omeneasca. Asa cum spunem noi in rugaciunile de la Vecernie, nu este om care sa vietuiasca si sa nu fi facut pacate. Ceea ce pot sa-ti spun fara frica de a fi gresit este faptul ca necazurile si bolile ne vin din cauza pacatelor noastre si ca doctorul sufletelor si al trupurior oamenilor este numai Iisus Hristos. Interventia lui minunata se face in mod direct (Spune, Doamne, numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea), sau El Insusi se atinge de un bolnav si acesta se tamaduieste indata. Sfanta Scriptura ne de multe situatii de vindecari minunate, dar si experienta omeneasca ne adevereste acelasi lucru: oamenii bolnavi aud o voce care le spune ceva in sensul vindecarii, sau Mantuitorul, sau Maica Domnului la apare in vis sau in vedenie si le spune ca se vor vindeca. De asemenea, Dumnezeu Isi arata puterea Sa in sfintii sai, in sfintele icoane si in sfintele moaste, de care, atingandu-se cineva, se vindeca. Sfatul meu este sa te rogi cu putere si cu nadejdea nezdruncinata ca Dumnezeu te va asculta. Spovedeste-te, impartaseste-te si roaga-te Domnului sa te vindece. Poti spune asa: Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul meu, stiu ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul sufletului meu, pentru ca n'am facut nimic bun care sa-mi aduca aceasta bucurie, dar sunt si eu zidirea Ta, desi nu am urmat poruncile tale. Iarta-ma, Stapane, intoarce-Ti fata spre mine si nu lua in seama rautatile mele pe care in toata ziua, cu nesocotinta le-am facut. Vindeca-mi boala, alunga neputinta trupeasca si sufleteasca ce m'au coplesit, alunga-mi fierbinteala inimii si a mintii, lungeste-mi zilele, mai da-mi o vreme de pocainta si ma voi intoarce cu toata inima spre Tine, Facatorule al meu si Dumnezeu. Stiu ca toate sunt cu putinta la Tine si daca nu m'am vindecat pana acum este pentru ca nu Te-am cautat cu toata fiinta mea. Ca inca mai sunt cutreierat de indoieli si de razvratiri. Stiu, Doamne, ca nu ma voi putea ruga daca Tu nu-mi vei trimite duhul rugaciunii, duhul pocaintei, duhul parerii de rau pentru tot ce am gresit. Nu lua in seama pacatele tineretii mele, nici ale parintilor mei, ci primeste numai strigatul meu de durere si ma ocroteste impotriva desnadejdii. Aprinde-mi rugaciunea mea ca pe flacara care sa-mi curete pacatele; asculta cuvantul meu de iertare care sa intre in urechile Tale Sfinte si sa ma primesti ca pe Fiul Risipitor, caci in desfatari pacatoase am cheltuit viata mea. Ajuta-ma sa-mi recastig viata, iarta-ma, iubeste-ma cum Tatal si-a iubit Fiul Risipitor cand s'a reintors la el; cauta-ma ca pe o oaie pierduta, adu-ma inapoi la staulul Tau - Sfanta Biserica - si spune-mi ca slabanogului de la Scaldatoarea Vitesda: Ridica-te, ia-ti patul si umbla. Si ma voi ridica din patul durerii mele, voi pune la picioarele tale viata mea si sanatatea pe care Tu mi-o redai si fara incetare voi lauda numele Tau cel sfant, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Fa aceasta si vei fi viu. Cu dragoste parinteasca, Preot Gheoghe

Read More

Sfanta Eufimia si Sfantul Paisie Aghioritul

Pentru ziua de pomenire a Sfintei Mucenite Eufimia, 16 septembrie (dar si 11 iulie), am selectat din cartea despre “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul“ fragmentul de mai jos, unde acesta povesteste minunata sa intalnire cu Sfanta care,  care i-a devenit de atunci atat de draga inimii sale. Trebuie amintit ca prin minunea extraordinara facuta Sfanta Mucenita Eufimia s-a aratat biruinta Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea de la Calcedon asupra monofizitilor, ea fiind supranumita si “Sfanta Dogmei ortodoxe”. Despre actualitatea mesajului transmis de Dumnezeu prin Sfanta Eufimia in legatura cu ereticii monofiziti urmeaza sa tratam intr-un articol urmator.
Pentru noi, cei ce cunoastem deja viata de sfintenie a Cuviosului Paisie Aghioritul, poate nu ar fi o mare mirare ca acesta a primit “vizita” unei Sfinte Mucenite. Cu toate acestea, motivul intalnirii (sau, cel putin, unul dintre motive) nu trebuie sa ne scape, mai ales ca el a fost subliniat chiar de cuvios: “în acea vreme mă preocupa un subiect care privea situaţia Bisericii în general“.
Asadar, durerea inimii si nelinistea cea buna pe care Cuviosul Paisie a avut-o fata de Biserica in general a fost motivul pentru care acesta s-a invrednicit de o convorbire detaliata cu o Sfanta Mare Mucenita ca Eufimia. De aici intelegem cat de grabnic vin Sfintii in ajutor atunci cand realmente ne doare pentru Biserica, atunci cand chiar ne nelinistim pentru mantuirea de obste. Multi ar zice in vremurile noastre ca preocuparea pentru lucrurile ce privesc “Biserica in general” sunt inutile sau chiar dovada unei mandrii si a unei ignorari a “vietii duhovnicesti”. Vietile sfintilor ne arata ca, dimpotriva, acest gen de infruntare – mai bine zis de eludare – a realitatii este de la bun inceput unul profund eronat si vadeste tocmai o ocolire a vietii duhovnicesti reale.
Ce ne facem insa noi, ceilalti, care am socoti ca ne nelinistim pentru Biserica? Oare o facem noi din toata inima? Pana la capat? Oare vom avea putere sa pastram nelinistea in ciuda acestui razboi de uzura la care suntem supusi zi de zi? Sau nu cumva ne-am blazat deja, sau ne-am refugiat pe pozitiile unei “rezistente” pur ideologice, in care reactionam mai mult automat, defensiv, si nu dintr-o autentica framantare a duhului? Cate intrebari, atatea capcane – de care ne putem feri doar prin staruinta si prin ajutorul cerut Sfintilor Mucenici, care, vedem bine, nu lasa necercetati pe cei care au inima pentru Biserica.

“Stareţul se afla în curtea colibei lui, atunci când l-a vizitat un fiu duhovni­cesc de-al său şi spunea mereu cu toată inima: „Slavă Ţie, Dumnezeule!” La un moment dat, Stareţul i-a spus:

– Se poate netrebnici cineva şi în înţelesul cel bun.

– Cine, Gheronda?

– Stăteam liniştit în chilia mea când a venit şi m-a uluit. Ce frumos petrec ei acolo sus!

– Ce se întâmplă, Gheronda?

– Iţi voi spune, dar să nu spui la nimeni.

Atunci Stareţul i-a povestit următoarele: „Tocmai mă întorsesem din lume, unde ieşisem pentru o pro­blemă bisericească. Marţi[1], pe la ora 10 dimineaţa, stăteam în chilie şi făceam Ceasurile. Deodată am auzit o ciocănitură în uşă şi o voce de femeie spu­nând: «Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…» Atunci m-am gândit: «Cum de a intrat o femeie in Sfântul Munte?» Cu toate acestea am simţit o dulceaţă dumnezeiască înlăuntrul meu şi am întrebat:

– Cine este?

– Eufimia.

«Care Eufimia? m-am întrebat în sinea mea. Nu cumva vreo femeie a făcut vreo nebunie şi a venit în Sfântul Munte îmbrăcată în haine bărbăteşti? Acum ce să fac?» Aceea a bătut din nou la uşă, iar eu iarăşi am întrebat:

– Cine este?

– Eufimia.

Mă aflam în îndoială şi de aceea nu am deschis. Când a bătut a treia oară, uşa, care era zăvorâtă pe dinăuntru, s-a deschis singură. Apoi am auzit paşi pe hol. Am sărit ca să deschid uşa chiliei şi am văzut înaintea mea o femeie cu capul acoperit. O însoţea cineva care semăna cu Evanghelistul Luca şi care a dispărut îndată. Cu toate că eram sigur că aceasta nu era o nălucire de la cel viclean, pentru că avea o strălucire deosebită, am întrebat-o cine este.

– Muceniţa Eufimia, mi-a răspuns aceea.

– Dacă eşti Muceniţa Eufimia, vino să ne închinăm Sfintei Treimi. Tot ce fac eu să faci şi tu.

Dar când încă se mai afla pe hol, a început să facă metanii, însă nu spre biserică, ci spre chilia mea. La început mi s-a părut ciudat, dar după aceea mi-am amintit că aveam deasupra uşii chiliei mele o iconiţă de hârtie cu Sfânta Treime.

Apoi am intrat în biserică şi am făcut o metanie spunând: «In numele Tatălui.» A repetat şi ea după mine, făcând o metanie. «Şi al Fiului». «Şi al Fiului», a repetat ea cu o voce subţire.

– Mai tare, ca să aud şi eu! Iar ea a repetat mai tare.

După ce ne-am închinat şi a treia oară, rostind: «Şi al Sfântului Duh», i-am spus: «Acum să mă închin şi eu la tine». M-am închinat ei şi i-am sărutat picioarele şi vârful nasului, căci a o săruta pe faţă am consi­derat că este o necuviinţă. După aceea sfânta s-a aşezat pe scăunel, iar eu pe cufăr şi mi-a dezlegat nedumerirea pe care o aveam (în legătură cu un subiect bisericesc). Apoi mi-a povestit viata ei. Ştiam că există o Sfân­tă Eufimia, dar viata ei nu o cunoşteam. Când mi-a povestit mucenicia ei, nu numai că o auzeam, dar parcă o vedeam, o trăiam. M-am înfricoşat.

– Cum ai răbdat astfel de chinuri? am întrebat-o.

– Dacă aş fi ştiut ce slavă au sfinţii în cer, aş fi făcut tot ce aş fi putut ca să îndur chinuri şi mai mari.

După această întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie şi slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac… doxologie neîncetată.”

Intr-o epistolă de a sa scria: „în toată viaţa mea nu-mi voi putea plăti marea mea datorie faţă de Sfânta Eufimia care, deşi îmi era necunoscută şi fără să aibă vreo îndatorire faţă de mine, mi-a făcut aceas­tă mare cinste…” După ce a povestit acest fapt dumnezeiesc, Stare­ţul a adăugat cu smerenie că Sfânta Eufimia i s-a arătat „nu pentru că aş fi fost vrednic, ci fiindcă în acea vreme mă preocupa un subiect care privea situaţia Bisericii în general. Dar şi pentru alte două motive”. Stareţul a fost foarte impresionat şi se minuna cum de o femeie cu trup atât de firav a putut răbda atât de multe chinuri. „Să fi spus că era una… (voia să spună una voinică şi puternică), dar era o mână de om”.

Pe când se afla în această stare de har, Stareţul a compus o stihiră în cinstea sfintei: „Cu ce cântări de laudă vom încununa pe Eufimia, care s-a pogorât din cele de sus şi a cercetat un monah vrednic de milă din Kapsala. De trei ori i-a bătut în uşă, iar a patra oara[2] s-a deschis singură prin minune şi a intrat cu slavă cerească, muceniţa lui Hristos, închinându-se împreună Treimei celei Sfinte.”

A mai compus şi o luminândă după „Cu ucenicii să ne suim…”, care începea astfel: „Preaslăvită Eufi­mia, mare muceniţa a lui Hristos, te iubesc mult de tot după Maica Domnului”... (Fireşte, aceasta nu a alcătuit-o pentru a fi folosită la slujbe şi nici el nu o cânta când erau şi alţii de faţă.) Impotriva obiceiului său, a mers din nou la Suroti şi le-a făcut pe monahii părtaşe acestei bucurii ce­reşti. Apoi ele au pictat icoana sfintei cu ajutorul şi îndrumările Stareţului. Stareţul a făcut cu mare măiestrie o stanţă de oţel cu icoana sfintei, cu care făcea apoi iconiţe şi le împărţea de binecuvântare la închinători în cinstea ei.

Insă s-a chinuit mult să facă degetele de la mâna stângă a sfintei, după cum el însuşi a spus: „M-am ostenit mult să-i fac mâna, dar după aceea am pus gândul cel bun: poate pentru că şi eu am chinuit-o pe sfânta”.

In Minei, la Sinaxarul din 27 februarie, a adăugat: Sfânta Eufimia!!!!!!!“

***

[1]. La 27 februarie 1974

[2]. Nu este vorba despre o nepotrivire, deoarece sfânta a bătut în uşă de trei ori, iar a patra oară nu a bătut, ci uşa s-a deschis singură.

(din: Ieromonahul Isaac, “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”, Editura Evanghelismos)

sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/15/sfanta-eufimia-si-cuviosul-paisie/

Read More

Să nu încetezi niciodată a te ruga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Un monah oarecare se liniştea în muntele Eleonului. El avea o icoana prea frumoasă a Născătoarei de Dumnezeu, în chilia lui, la care avea multă evlavie. Şi I se ruga în fiecare zi, cerând ca să-l izbăvească de dracul curviei. Deci, îndată ce se aprindea în inima lui văpaia aceea vătămatoare de suflet, alerga la Sfânta Icoană şi, rugându-se cu lacrimi, se slobozea de sminteala trupului.

Deşi bine vedea vrăjmaşul cum, cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, fratele se izbăvea, el nu înceta, ci totdeauna îl ispitea. Şi într-o zi, stând în afara chiliei, i-au venit iarăşi viclenele gânduri. Deci, vrând să alerge către rugăciune după obişnuinţa lui, văzu pe diavolul, căruia îi zise: „Până când, vrăjmaşule al adevărului, vrei să mă ispiteşti? Nu ai cunoscut socoteala mea, cum că nu mă supun? Pentru ce în zadar mă munceşti?”

Răspuns-a lui diavolul: „Eu pe mulţi alţii mai îmbunătăţiţi decât tine i-am biruit, şi voiesc să te fac şi pe tine să fii biruit, căci nu mă lenevesc, nici altă slujbă decât aceasta nu am. Însă dacă vei face ceea ce îţi voi zice, voi înceta să te mai supăr”.

Iar acela a zis: „Ce voieşti să fac?”

Răspuns-a lui dracul: „Puţin lucru este ceea ce îţi cer ţie. Dar fă jurământ, cum că nu vei mărturisi altcuiva, şi îţi voi spune”.

Iar pustnicul, ca un om fără răutate ce era, din dorinţa de a se izbăvi de acest fel de război, s-a jurat că nu va spune nimănui.

Deci, i-a zis lui vicleanul şarpe: „Să nu te mai închini de acum icoanei ce o ai în chilia ta; scoate-o pe dânsa afară din chilie, şi eu de acum nu te voi mai supăra”.

Iar monahul a zis: „Mâine îţi voi da răspuns pentru aceasta”.

Şi dracul s-a făcut nevăzut, iar monahul se chinuia cu gândurile, neştiind ce să facă. Şi avea mare necaz şi scârba, mai ales pentru că s-a jurat ca să nu mărturisească nimănui. Căci diavolul cel prea viclean s-a silit să-i încuie uşa, ca să nu întrebe pe vreun dascăl care să-l înveţe despre greşeala cea mai mică, sau cea mai mare dintre ele.

Însă în ziua aceea a venit în munte Avva Teodor Eliotul, care era iscusit în Sfintele Scripturi şi deprins în faptele bune. Deci, ducându-se şi monahul cel înşelat, i-a spus cauza; iar Avva l-a canonisit greu pentru jurământ, apoi i-a zis: „Nu ştii că vrăjmaşul nu scoate vreodată, pe cineva din păcat mare ca să-l arunce în păcat mic, ci totdeauna în mai mare primejdie îl prăpăstuieşte? Care mai mare fărădelege este, decât ca să nu te închini Stăpânei celei Prealăudate? Să nu asculţi de acum mai mult pe vicleanul diavol, ci o roagă pe Dânsa şi Ea îţi va ajuta, ca să-l ruşinezi pe el.”

După aceea, plecând pustnicul de la Avva şi ajungând la chilie, l-a întâmpinat dracul, zicându-i:”O! Batrânule rău, au nu te-ai jurat mie, ca să nu spui nimănui orice îţi voi zice ţie? Să ştii că pentru călcarea de jurământ ai să te munceşti, si eu nu voi înceta până în sfârşit a te ispiti”.

Iar călugărul a răspuns: „Vrăjmaşule al binelui, şi preaînrăutăţitule, ori curvar de voi fi, ori jurător strâmb, nu mă vei judeca tu, ci numai Dumnezeu şi Stăpânul, Fiul pururea Fecioarei, de care zici să mă lepad. Însă eu nu te voi asculta. Şi acum poţi să faci cu mine ce vrei; darul El îmi va ajuta şi mă va izbăvi de ispitele şi cursele tale”.

Atunci dracul s-a facut nevăzut, iar monahul făcând o iconiţă mică, dupa chipul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care o avea în chilie, o purta cu el totdeauna. Şi de atunci n-a mai putut să-l supere vicleanul, ci a petrecut toată viaţa lui cu fapte bune, şi s-a învrednicit fericirii celei cereşti, pe care să dea Bunul Dumnezeu ca şi noi toţi să o dobândim, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci, Amin.

Sursa: toaca.md

Read More

Invataturi ale Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul

• Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
•  Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
• Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.
•  Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…
•  Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiasca numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iarta-mă a spus și s-a mântuit.
• Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.
• Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
• Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.
• I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.
• Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.
• Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.
• O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.
• Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.
• Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.
• Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.
• Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.
• Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.
• Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad. Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.

Read More

Tratamente Naturiste de la Pr. Arsenie Boca: Sfaturi Pentru Boli

Bolile încep de la suflet şi nu de la corp. Suferinţa începe de sus, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal în care rătăcim. Aşa spunea Părintele Arsenie Boca. „Mă, cine-i îngust la minte nu are leac nicăieri” Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor – obişnuia să spună părintele Arsenie Boca. Sfaturile sale privitoare la boli au fost şi rămân astăzi la fel de autentice ca atunci când le-a dăruit ca un medicament celor care veneau la el pentru vindecare. Cuvintele părintele Arsenie Boca erau vii şi aveau în ele însele un suflu tămăduitor. Privirea şi sfaturile lui deschideau inima, luminau ochii minţii şi aduceau pacea unei înţelegeri profundă cu privire la cine suntem şi ce avem de făcut în viaţă. Paralizia loveşte pe cei nesătui de avere. Arsenie Boca reuşea să pătrundă cu înţelegerea sa duhovnicească insuflată de Duhul Sfânt cele mai ascunse cauze ale bolilor trupeşti. Paralizia o vedea ca pe o consecinţă provocată de dorinţa de îmbogăţire peste măsură. Această patimă poate fi moştenită din familie, şi cel afectat are mult de luptat pentru a o birui. Cancerul îi atinge pe cei care nu postesc niciodată. Mai mult ca orice altă boală, cancerul nu are leac şi apare fără nici o explicaţie medicală plauzibilă. De aceea părintele Arsenie Boca spunea despre cancer că este ca o „frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.” Fumatul duce în timp nu doar la îmbolnăvirea plămânilor, ci mai ales la slăbirea capacităţii mintale, încât nici credinţa nu o mai vezi atât de curat. Bătrâneţea este ca un cavou ajutător. Părintele Arsenie Boca îi îndemna pe cei vârstnici să nu cârtească la necazuri, pentru că aceasta este o vreme de cercetare a lui Dumnezeu. Vârsta înaintată este grea, dar cel care rabdă cu blândeţe, multă pace va dobândi şi multă răsplată de la Dumnezeu. Sfaturi pentru bolnavi de la pr. Arsenie Boca Părintele ştia medicină şi avea sfaturi chiar şi pentru cele mai actuale probleme pretextate de femei. De pildă, spunea că şi părul trebuie să se hrănească şi când ne cade părul este bine să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. – Dacă împiedici un guturai prin medicamente îl transformi în alte primejdii. Lasă fazele obişnuite ale bolii să treacă natural, pentru că ele sunt cel mai bun leac. Fereşte-ţi capul de frig şi ajunge. – Faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit. – Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post. – Transpiraţia abundentă e din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. Tratamente naturiste părintele Arsenie Boca – Cei bolnavi de plămâni să se trateze cu hrean plămădit în miere de albine: „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”. – O femeie avea pietre la fiere şi părintele Arsenie Boca i-a zis să nu meargă la operaţie, ci să facă ce-i spune el: să facă un ceai de limba cerbului cu coajă de portocală, neîndulcit, pe care să-l bea în loc de apă vreo 2-3 luni. Ceaiul acesta zdrobeşte pietrele pe cale naturală şi le transformă în nisip. – O altă femeie în vârstă a venit odată la părintele Arsenie Boca pentru o boală de ochi. Avea cataractă şi părintele i-a zis că dacă va merge la operaţie va rămâne oarbă. Apoi i-a recomandat un tratament cu sevă de viţă de vie: „Primăvara să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”. (Sursa: lataifas.ro)

Read More

Baladă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, glas 5 - text după Vasile Alec...

Read More

In locul tau...

Un frate, luptat fiind de multe ispite, s-a dus la duhovnicul său şi s-a plâns: "Părinte, rugaţi-vă pentru mine, fiindcă ispitele mă doboară!". Părintele, care a înţeles despre ce este vorba, l-a privit cu bunătate şi i-a zis: "Fiule, Pot să mă rog pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să postesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă sacrific pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să îndur pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă ostenesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să plâng pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să priveghez pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să dăruiesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să suspin pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să caut pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să fiu treaz pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mor pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să rabd pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă străduiesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să plătesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă jertfesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să-mi schimb viaţa pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să construiesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să lupt pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă informez pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să cer iertare pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mulţumesc pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să sufăr pentru tine, dar nu în locul tău; Pot să mă umilesc pentru tine, dar nu în locul tău. Şi multe pot să fac pentru tine, dar nu în locul tău. Fă tot ce poţi pentru tine, fiule, şi te voi ajuta şi eu! sursa

Read More

Rugaciune la ziua de nastere sau ziua numelui

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ti multumi cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale. Tu, care m-ai pazit pana acum, ma sprijineste în necazuri si întampina trebuintele mele. Tu esti cela ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei în calea binelui si ma aperi de ispite. Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale; cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de multe sunt indatoririle mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si îngrijire. Plin dar de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca în tot timpul vietii mele si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile Sfantului (al carui nume il porti) si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Read More

Fie voia Ta...

Un părinte spunea: ,,De multe ori nu ni se răspunde la rugăciuni din cauza noastră. Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu; noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea El. Iar, dacă ne rugăm cu smerenie, El va depărta de la noi ispita. Şi, trebuie să ştim, că ori de câte ori Dumnezeu ne lasă să trecem printr-o ispită, o face spre folosul nostru, şi noi nu ar trebui să nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de acea greutate, ci doar să Îi cerem ajutor să le putem birui. Iar El îndată ne va trimite al Său ajutor, căci de cele mai multe ori, nouă, voia lui Dumnezeu ne este cu totul necunoscută. Sursa: Patericul atonit, Arhim. Ioanikios

Read More

Rugaciunile Postului Mare către Maica Domnului a Sfantului Efrem Sirul

Rugăciunea întâi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea singură preacurată și cu sufletul și cu trupul, cea singură mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie, ceea ce singură toată te-ai făcut lăcașul a tot Darul Preasfântului Duh și, de aici, și pe înseși puterile cele nematerialnice cu neasemănare le covârșești cu curăția și cu sfințenia sufletului și a trupului, caută spre mine, pângăritul și necuratul, și spurcatul și cu sufletul, și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii și a vieții mele celei dezmierdate; curățește-mi cugetul meu cel împătimit; spală și îndreptează-mi gândurile mele cele rătăcite și orbite; îndreptează-mi și povățuiește-mi simțirile mele; slobozește-mă de obiceiul cel prea-rău și urât care mă tiranisește, al necuratelor prinderi în minte și al patimilor; oprește-mă dinspre tot păcatul cel cu lucrare și dăruiește trezvire și dreaptă socoteală întunecatei și ticăloșitei mele minți, spre îndreptarea greșelilor și a căderilor mele, ca, din întunericul păcatului izbăvindu-mă, să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda cu îndrăzneală pe tine, cea singură adevărată Maică a adevăratei Lumini, a lui Hristos, Dumnezeul nostru; că tu singură împreună cu Dânsul și printr-Însul ești binecuvântaată și preaproslăvită de toată zidirea cea văzută și nevăzută, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin. Rugăciunea a doua către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Fecioară Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea cu Dar Dăruită, Maică a lui Dumnezeu, preablagoslovită de Dumnezeu, preadăruită, încăperea dumnezeirii Unuia-Născut Fiu al Celui fără de moarte și nevăzut Părinte: Pleacă urechea ta și auzi graiurile mele care, din spurcatele și necuratele mele buze, se trimit. Căci, iată, din suflet zdrobit și din cuget smerit, la milosârdia ta am alergat. Deci să nu mă treci cu vederea pe mine, ticălosul, nici să mă lași să pier până în sfârșit eu, nevrednicul robul tău, ci rugăciunile tale cele de Maică folosindu-le, vindecă-mi ticăloșitul meu suflet, care rău s-a zdrobit cu patimile mele cele rele și viclene, pe care vrăjmașul cel rău și viclean, prin păcatele cele iubitoare de dezmierdări zdrobindu-l, la pământ l-a călcat. Pentru aceea, de toată rușinea sunt plin și nu îndrăznesc, nici cutez să cer iertare păcatelor mele celor multe și vindecare rănilor mele celor nevindecate de la Iubitorul de oameni, Dumnezeul meu; căci am întinat biserica trupului și cu poftele cele necuvioase am pângărit-o pe dânsa cumplit, și toate simțirile, cu faptele cele fără de lege, le-am netrebnicit. De unde, nu am îndrăzneală să ridic mâinile mele spre Cer, pe care întru rele lucrări le-am întinat, și buzele mele să-mi deschid spre rugăciune, pe care cu ocărârile și cu clevetirile cele asupra aproapelui, le-am pângărit. Pentru aceasta, Preacurată Stăpână, la negrăite îndurările tale mă arunc eu, ticălosul și curvarul; că nu am altă nădejde sau altă scăpare, fără numai pe tine singură, mângâierea mea și grabnic-sprijinitoare, bucuria sufletului meu, dezlegarea întristării, izbăvirea robiei, îndumnezeirea muritorilor, curățitoarea și scăparea noastră, ridicarea celor căzuți, ziditoarea din nou a sufletului și a trupului meu, izbăvirea de păcatele mele, picătura de Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate, făclie prea-strălucitoare a sufletului meu cel întunecat, îmbrăcăminte a goliciunii mele, odihnă și încetare a suspinurilor mele, prefacere a primejdiilor mele. Că întru tine nădăjduiesc și întru tine mă laud. Să nu îndepărtezi de la noi ocrotirea ta, ci ajută-ne și ne acoperă, și stai de față totdeauna. Că Se veselește de cererile tale Unul-Născut Fiul tău. Și cu mult mai vârtos El, Care între robi a voit a Se număra, va păzi Darul și porunca Sa către tine, ceea ce I-ai slujit Lui la Nașterea cea negrăită. Pentru care, Se și bucură de rugăciunile tale, ca pe a Sa socotind slava ta, și, după datorie, împlinește cererile tale. Numai să nu mă treci cu vederea pe mine, prea-ticălosul, nici faptele mele cele necuvioase să curme mila ta cea nemăsurată, Născătoare de Dumnezeu, numele cel prea-dorit mie; căci nici un semn de biruință nu este mai tare decât ajutorul tău. Deci, la tine, cea prea-fără-de-prihană și mijlocitoarea lumii, întru pocăință cad și către tine, ceea ce ești întru nevoi grabnic ajutătoare și, după Dumnezeu, sprijinitoare, și, întemeiată și tare ocrotitoare a mea – eu, cel ce cu multe greșeli sunt vinovat, dintru adâncul inimii mele strig: Miluiește-mă, ceea ce ești iubitoare de bine și iubitoare de milosârdie, pe mine, cel ce de toată reaua putoare și de trândăvie sunt plin, și primește această ticăloasă și proastă cerere. Deși cu trândăvie și cu lenevire ți-o aduc ție, însă tu, cu cererile tale cele de Maică, bine primită fă-o Fiului tău și Dumnezeu, învrednicindu-mă Împărăției Cerurilor pe mine, care laud și binecuvintez pe Tatăl și pe Fiul, și pe Sfântul Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin. Rugăciunea a treia către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Fecioară Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea care L-ai născut pe Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, spre tine îmi pun toată nădejdea și întru tine mă bizui, ceea ce ești mai înaltă decât toate puterile cele cerești. Tu pe mine, prea-fără-de-prihană, cu Dumnezeiescul tău Dar păzește-mă. Ocârmuiește-mi viața și către sfântă voia Fiului tău și Dumnezeului nostru, povățuiește-o. Tu îmi dăruiește lăsare greșelilor. Fii mie scăpare, acoperământ și sprijin, și povățuitoare care mă treci la viața cea veșnică. Și, în ceasul cel înfricoșat al morții mele, Stăpâna mea, să nu mă părăsești pe mine, ci grăbește spre ajutorul meu și răpește-mă din tirania cea amară a dracilor; că întru voia ta ai puterea, ca o Maică cu adevărat a lui Dumnezeu și ca una ce peste toate stăpânești. Primește, preamilostivă și preasfântă Stăpână, Maică a lui Dumnezeu, cinstite daruri și ție numai potrivite, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce din toate neamurile ești aleasă, ceea ce decât toată zidirea celor cerești și a celor pământești te-ai arătat mai înaltă, fiindcă, prin tine, pe Fiul lui Dumnezeu L-am cunoscut, prin tine, Domnul Puterilor a fost cu noi și ne-am învrednicit sfântului și preacuratului Său Trup și Sânge. Fericită ești tu între neamurile neamurilor, de Dumnezeu fericită, ceea ce ești mai strălucită decât Heruvimii și mai slăvită decât Serafimii. Și acum, Prealăudată, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să nu încetezi solind pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de toată bântuirea răului și vicleanului și de toată înconjurarea și să fim păziți nepătrunși de toată asuprirea cea înveninată; însă și până în sfârșit, cu rugăciunile tale păzește-ne neosândiți pe noi, ca, întru sprijinul și cu ajutorul tău mântuindu-ne, slavă și laudă, și mulțumire, și închinăciune totdeauna lui Dumnezeu, Unuia în Treime și Ziditorului tuturor, să Îi înălțăm. Stăpână preabună și prea-de-bun-neam, Maică a lui Dumnezeu Celui bun și întrutot bun și preabun, caută spre rugăciunea nevrednicului și netrebnicului robului tău, cu ochiul tău cel milostiv, și fă cu mine după multă mila negrăitei milosârdiei tale; și treci cu vederea greșelile mele cele cu cuvântul și cele cu lucrul, cele cu fiecare simțire, de voie și fără de voie, cele întru cunoștință și întru necunoștință; și mă înnoiește pe mine tot, și biserică mă fă a Preasfântului și De-viață-Făcătorului și Prea-Stăpânitorului Duh, Care a locuit și a umbrit în preacuratul tău pântece, puterea Celui Preaînalt; că tu ești ajutătoarea celor necăjiți, ocrotitoarea celor ce se primejduiesc, mântuitoarea celor înviforați, liman al celor ce sunt întru furtună, părtinitoarea și sprijinitoarea celor împresurați. Dăruiește umilință robului tău, alinare gândurilor, bună statornicie minții, minte întreg-înțeleaptă, trezvire sufletului, cuget smerit, așezare cu sfințită cuviință și trează, năravuri pricepute și înfrânate, semnele care arată buna așezare cea din lăuntru a sufletului și pacea pe care Domnul nostru a dăruit-o ucenicilor Săi. Să ajungă rugăciunea mea la biserica ta cea sfântă și la lăcașul slavei tale. Să pice ochii mei izvoare de lacrimi, ca să mă speli pe mine cu lacrimile mele și să mă lămurești cu curgerile lacrimilor mele, curățindu-mă de spurcăciunea patimilor. Zapisul greșelior mele șterge-l. Risipește norii mâhnirii mele, negura gândurilor și tulburarea. Viscolul și vijelia patimilor, departe fă-le de mine și întru netulburare, și întru alinare, păzește-mă. Mărește inima mea cu mărime duhovnicească. Veselește-mă și bucură-mă cu bucurie negrăită și cu veselie neîncetată, ca, pe căile drepte ale poruncilor Fiului tău, cu alergare dreaptă să alerg și să merg cu conștiință nemustrată și cu petrecere nepoticnită. Dă-mi încă și rugă curată mie, celui ce mă rog către tine, ca, întru minte netulburată și cu gând nerăspândit, să cuget neîncetat, cu suflet nesățios, noaptea și ziua, cuvintele Dumnezeieștilor Scripturi și să cânt întru mărturisire și, întru bucuria inimii, să mă rog, spre slava și cinstea, și marea cuviință a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin. Rugăciunea a patra către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu Dar dăruită a lui Dumnezeu Născătoare, prea binecuvântată, de Dumnezeu Dăruită Maică a lui Dumnezeu, încăperea Dumnezeirii Unuia-Născut Fiu al Tatălui Celui fără de moarte și nevăzut, scaunul în chipul focului, mai preaslăvită decât cei în patru chipuri, preacurată, prea nevinovată, prea nepângărită, prea fără de prihană, prea lăudată, prea nestricată, preafericită, prea nevătămată, preacinstită, întru tot binecuvântată, prea pomenită, prea dorită; fecioară cu sufletul și cu trupul, și cu mintea; jilțul Împăratului Celui ce este pe Heruvimi; ușă cerească prin care cei de pe pământ la ceruri alergăm; Mireasa lui Dumnezeu, prin care cu Dânsul ne-am împăcat; minune neînțeleasă, auzire netâlcuită, arătare a Dumnezeieștii taine celei ascunse, apărătoare cu totul nebiruită, sprijin tare, izvor de viață primitor, noian neîmpuținat și nedeșertat al Dumnezeirii și negrăitelor daruri și hărăziri, înălțime mai înaltă decât cereștile și netrupeștile Puteri, adânc necercat al înțelegerilor celor ascunse, slava și cinstea cea de obște a firii, dăruirea tuturor celor bune; cea, după Sfânta Treime, Stăpâna tuturor făpturilor; cea, după Mângâietorul, altă mângâietoare și, după Mijlocitorul Hristos, mijlocitoarea a toată lumea; căruța Soarelui Celui gândit, primitoarea Luminii celei adevărate, care luminează pe tot omul ce vine în lume, ceea ce porți în brațe pe Cel Ce poartă toate cu cuvântul gurii Lui, îmbrăcămintea cea neîntinată a Celui Ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină; podul a toată lumea, care la Cerul cel mai presus de lume ne sui pe noi; cea mai presus decât Heruvimii, mai preaslăvită, fără de asemănare, decât Serafimii și mai cinstită decât toată zidirea; strălucirea Îngerilor, mântuirea oamenilor; cea care la Cer ne sui pe noi; Maica și roaba Soarelui Celui neapus, raza zilei celei adevărate și tainice, adâncul necurmatei iubiri de oameni a lui Dumnezeu, cea mai cinstită decât Raiul, pământul cel sfânt al făgăduinței, carul cel Dumnezeiesc al Darului, întărirea și sprijinirea cea prea tare a credinței celei adevărate, locul cel prea desfătat al Celui Neîncăput; vița cea adevărată, care pe Rodul Vieții L-ai purtat; măslinul cel prea roditor, care veselești sufletele credincioșilor; acoperământul cel a toată lumea, ușa cinstitei taine celei mai presus de minte; împlinirea darurilor celor treimice, ca aceea ce porți vrednicia cea de-a doua, după Dumnezeire; fulger care strălucești sufletele credincioșilor, împăcarea păcătoșilor, întemeierea celor așezați, chemarea înapoi a celor ce cad, deșteptarea trândavilor, vârtutea celor ce bine sporesc, unirea la un gând a Bisericii, buna nororcire a oștilor, dăruirea tuturor celor bune, buna așezare a cetăților, pacea lumii, răbdarea nevoitorilor, bărbăția pătimitorilor, comoara vieții celei nestricăcioase, nor care aduci ploaia cea cerească celor de pe pământ, făclia Luminii Celei neapropiate; scara cea înălțată, pe care Îngerii cei cerești s-au pogorât către noi, limanul celor înviforați, bucuria celor necăjiți, folositoarea celor nedreptățiți, mângâierea celor ce plâng, ajutorul celor neajutorați, întărirea celor neputincioși, sprijin celor osteniți, toiag al orbilor, povățuitoarea cea mântuitoare a celor rătăciți, apărarea cea întemeiată a celor din nevoi. Chivot sfânt, prin care ne-am mântuit de potopul păcatului; rug nears, pe care te-a văzut Moisi, de Dumnezeu văzătorul; cădelniță de aur, întru care Cuvântul, aprinzând trupul, toată lumea de bună mireasmă a umplut-o și învinuirile neascultării de tot le-a ars; tablă de Dumnezeu scrisă, sfeșnic cu șapte lumini, a căruia strălucire a covârșit razele soarelui; cort sfânt, pe care Veseleil Cel duhovnicesc, Hristos, l-a zidit cu prea înțelepciune și sălaș al Său l-a făcut; căruța cea împărătească, năstrapă de mană primitoare, grădină încuiată; izvor pecetluit, ale căruia ape curate și limpezi adapă toată lumea; toiag al lui Aaron, cel cu sfințenie odrăslit; lână de rouă purtătoare a lui Ghedeon; carte de Dumnezeu scrisă, prin care zapisul lui Adam s-a rupt; munte al lui Dumnezeu, muntele cel sfânt în care Domnul bine a voit să locuiască; rădăcină sfântă din Iesei; cetatea lui Dumnezeu, pentru care preaslăvite s-au grăit, după cum zice David. Dezlegarea întristării; izbăvirea robiei; îndumnezeirea muritorilor; cea prea frumoasă cu firea și de toată prihana neprimitoare; ceea ce la Libanul fecioriei te sui și lumea o umpli de buna mireasmă a mirului, din care dulceața curgând, amărăciunea cea de demult a lemnului a îndulcit-o; ceea ce pe toată ființa Dumnezeirii, înfricoșat ai încăput-o; dăruirea cea mai înaltă decât toată cinstea și podoaba cea preacinstită a tuturor bunătăților; pat al lui Solomon, pe care te înconjură șaizeci de puternici, adică graiurile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate; loc de lumină încăpător, dintru care razelele mântuirii au strălucit lumii; mărturia înfricoșatei iconomii; sălășluirea cea frumoasă a dumnezeieștii împreună-pogorâri; împăcătoarea lumii; curățitoarea noastră și adăpostirea; darul cel prea dorit al tuturor celor bune. Clește de văpaie purtător, pe care te-a văzut marele între Prooroci, Isaia; munte umbrit cu fapte bune, pe care mai înainte te-a văzut Avacum; munte netăiat al lui Daniil; ușă care cauți spre răsărituri, a lui Iezechil; raiule preasfinte din Eden; pom de viață purtător, care aduci rod prea frumos și prea dulce; măr cu bun miros; trandafir dulce mirositor; floare nevestejită; crin prea alb; carte pecetluită, pe care nimeni nu poate să o citească; închipuirea cea nescrisă a fecioriei; vederea Proorocilor cea cinstită; veșmântul cel de Dumnezeu împistrit; porfira cea de Dumnezeu țesută; împlinirea cea prea arătată a toată proorocia; gură netăcută a Apostolilor; îndrăznire nebiruită a purtătorilor de chinuri; întărirea împăraților; lauda preoților, iertarea greșiților, înduplecarea Dreptului Judecător, ridicarea celor căzuți, zidirea cea de a doua oară a sufletului și a trupului meu; dorirea lumii. Mântuirea mea, mângâierea mea, viața mea, lumina mea, nădejdea mea, răcorirea mea, dulceața mea, scăparea mea; acoperământul, tăria sufletului meu, veselia, îndulcirea, zidul, adăpostirea, îngrădirea cea tare, arma, sprijinul, slava, suflarea mea, ocrotitoarea, mijlocitoarea, alinarea, cercetarea, lauda, pacea, vârtutea, umblarea, cântarea, hrana, veșmântul, bucuria, blagoslovenia, ancora, îndestularea, roua, încuviințarea cea cinstită, sfințenia, mărirea, izbăvirea; mângâierea scârbelor mele; ajutorul deznădăjduirii mele; luminarea și sfințenia sufletului meu; izbăvirea de păcatele mele; îndulcirea și îmbunarea sufletului meu cea de la Dumnezeu; picătura cea de Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate; făclia cea prea strălucită a sufletului meu celui întunecat; îmbrăcarea goliciunii mele; încetarea suspinurilor mele; prefacerea primejdiilor mele; înfrânarea, curăția, bărbăția, întreaga înțelepciune, podoaba faptelor bune, slobozenia mea, limanul, comoara, neguțătoria cea cu adevărat veșnică, statornica pocăință, înălțarea, buna sănătate, frumusețea, tăria, buna sfătuire, priceperea, bucuria, strălucirea mea. Doamna mea și, către Dumnezeul meu, neadormită și ne-rușinată înainte-stătătoare. Vezi credința mea și dorirea mea cea după Dumnezeu și – ca una ce ai împreună-pătimire și putere, ca o Maică a lui Dumnezeu, Celui Singur bun și milostiv – primește sufletul meu cel prea ticălos și învrednicește-l pe dânsul, prin mijlocirea și sprijinul tău, părții celei de-a dreapta a Unuia-Născut Fiului tău și odihnei aleșilor și Sfinților Lui că nu am alt ajutor afară de tine, nici sprijin. Spre tine nădăjduind, să nu rămân deșert. Întru tine mă laud; să nu-ți întorci, pentru multele mele păcate și fărădelegi, fața ta de la mine, nevrednicul robul tău; că ai voirea și puterea, ca ceea ce pe Unul din Treime negrăit L-ai născut. Ai cu ce să-L pleci, ai cu ce să-L îndupleci: mâinile cu care negrăit L-ai purtat pe Dânsul, sânul cu care L-ai alăptat; de scutece, adu-I aminte; de creșterea ce din pruncie. Cu ale tale, pe ale Aceluia amestecă-le: Crucea, Sângele, rănile prin care ne-am mântuit, prin care ne-am proslăvit: Deci să nu îți depărtezi ocrotirea ta de la mine; ci ajută-mi și acoperă-mă, și fii lângă mine totdeauna; că Se veselește Unul-Născut Fiul tău de cei ce se roagă ție; îndatorat Îl ai pe Dânsul, Cel Ce a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”; și cu mult mai vârtos Însuși, Cel Ce a voit a Se număra între robi, va păzi Darul și porunca Sa către tine, ceea ce I-ai slujit Lui la negrăita naștere; Pentru aceea, Se și bucură de rugăciunile tale, ca pe a Sa slăvire a ta o socotește și, după datorie, împlinește cererile tale; numai să nu mă treci cu vederea pe mine, cel nevrednic; nici faptele mele cele necuvioase să curme dinspre mine mila ta cea nemăsurată. Născătoare de Dumnezeu, tu ești numele meu cel prea dorit; că nici un semn de biruință nu este mai tare decât ajutorul tău. Că tu ai șters toată lacrima de la toată fața pământului; tu ai umplut zidirea de tot felul de faceri de bine. Pe cele cerești, le-ai veselit, pe cele pământești, le-ai mântuit; zidirea ai împăcat-o, pe Ziditor, L-ai milostivit; pe Îngeri, i-ai plecat, pe oameni i-ai înălțat; între cele de sus și cele de jos, prin sine-ți ai mijlocit; ai prefăcut și ai schimbat prea bine totul întru ce-i mai bun. Prin tine, semnele cele nemincinoase ale învierii noastre le ținem; prin tine, Împărăția cea cerească nădăjduim să o dobândim. Pe tine, sprijin spre mântuirea noastră te-am câștigat, pe tine te avem apărătoare spre ajutor, pe tine te-am dobândit gură a dării noastre de răspuns, pe tine te aducem laudă a nădejdii noastre, pe tine, mulțimea creștinilor te are zid prea tare; tu încuietorile Raiului le-ai deschis; tu ne-ai pregătit pe noi a călători la Ceruri; tu ne-ai împrietenit cu Fiul tău și Dumnezeu. Prin tine, singură preacurată, toată slava, cinstea și sfințenia de la însuși Adam cel dintâi și până la sfârșitul veacului, Apostolilor, Proorocilor, Mucenicilor, Drepților și celor smeriți cu inima, s-a făcut și se face, și se va face; și de tine se bucură, ceea ce ești cu Dar dăruită, toată zidirea; și eu mă bizuiesc întru tine, cea care cu adevărat ai născut după trup pe Dumnezeu Cel adevărat, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte Și cu Preasfântul și bunul, și de viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin. sursa:http://cuvantortodox.ro

Read More

Unde sa ma duc...

Read More