MULTUMESC,DOAMNE!

Multumesc, Doamne!


Visam că scriu şi ce frumos ! Un vis plin de candoare ...
Dormeam pe-o stea ce m-a plimbat în drumul ei, spre soare.
Şi tot speram că am să scriu destul pentru o carte
Punând în fiecare vers - din mine - câte-o parte

Când luna a citit ce-am scris m-a întrebat şi ea :
De ce-n cuvântul tău ascunzi mereu câte ceva ?
De ce în versuri ochii-ţi trişti au lacrimi cristaline ?
Nu i-am răspuns , oricum ştia mai bine decât mine .

Când cerul întrebări mi-a pus, doar lui i-am cerut scuze
Spunându-i că n-ascund nimic, dar mi-a citit pe buze
Şi m-a lăsat să înţeleg că ştie de ce-l mint .
Mi-a fost prea teamă uneori de tot ceea ce simt

Am scris depre iubire, viaţă, prin versuri am zburat
Acolo unde n-aş putea s-ajung cu-adevărat
Pe multe foi am scris demult ce aş fi vrut să fiu
Mereu ceva mă tot oprea spunându-mi că-i târziu

Şi m-am trezit în zori. Zâmbeam, dormind cu cartea-n mână .
Mai mult decât un vis ai vrut azi, Doamne, să rămână ...
Mi-ai dat puterea de acum prin versuri să trăiesc,
Cuvântul meu e prea sărac ... din suflet, MULŢUMESC deMariana Eftimie Kabbout

Posted in: Poezie