Rugaciune

Doamne, Tu Stăpânu-acestui
Cer nemărginit şi-albastru
Către Tine mi se nalţă iarăşi
Gândul meu sihastru.
Către Tine se ridică iarăşi
Glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare,
Domnul nopţilor cu stele.
Tu eşti Împăratul nostru,
Tu eşti Domnul nostru mare
Tu eşti Stânca păcii noastre,
Turnul nostru de scăpare!
De nădejdea-n Tine Doamne
Toată viaţa ni se-anină,
Viaţa noastră-atât de tristă,
Suferindă şi străină.
Mângăierea vieţii triste
Ni-e Cuvântul Cărţii Tale
El ne-a şters de lacrimi ochii,
Ne-a scos sufletul din jale,
Şi ne-a fost mereu în viaţă
Adăpost şi-nviorare,
Călăuză şi lumină
La-ntunerec, de cărare.
Azi ne-a-mpresurat durerea
Cât a mării apă multă,
Nimeni chinul nu ni-l vede,
Nimeni glasul nu ne-ascultă,
Numai Tu ne eşti nădejdea
În aceste clipe grele,
Numai mâna Ta mai poate
Să ne mântuie din ele,

Numai Tu ai milă, Doamne
Dumnezeul nostru mare
Tu eşti stânca izbăvirii,
— Dăruieşte-ne scăpare!(de Traian Dorz)

http://ungandbun.wordpress.com/

Posted in: Traian Dorz