Dar sărman

Măicuţă Preacurată, primeşte ruga mea Ca pe a celui care nimic nu a făcut Din câte Domnul Slavei i-a dat şi-ar fi putut S-aducă rod seminţei din floarea ce purta. *** Mă iartă, sunt doar ciobul din vasul unui lut Ce fuse de Olarul cu dragoste lucrat Şi-apoi, spre lămurire, în focuri încercat, S-adune în strâmtoarea-i comori cât a-ncăput. *** Nu am mărgăritare în vas; şi-n curtea mea, Pustiul stăpâneşte în tina care sunt: Atâta sărăcie-i şi-mpuţinat pământ, Că mă cutremur, Maică, văzându-mă aşa. *** Cu câtă bucurie te-ntâmpină acum Fecioarele-nţelepte cu candele arzând Şi-ţi împlinesc alaiul de floare, bucurând Pe Domnul cu podoaba din inimă… În drum, *** Afla-vei, Preacurată, un ciob netrebnicit Pe care-l calcă toate urgiile sub paşi - Apleacă-te spre dânsul şi-n tină să nu-l laşi: Ţi-aduc într-însul lacrimi din schitu-mi năruit. http://cuvantortodox.ro/2012/09/08/dar-sarman/

Posted in: