Faptul că în această zi se aminteşte de izgonirea protopărinţilor noştri Adam şi Eva din Rai este strâns legat de poftele oamenilor. Din nestăpânire, omul a călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul aşezat în mijlocul Raiului (Facerea 3; 3).
Pe de altă parte, postul reprezintă perioada chinuitoare a omului care vrea să se apropie de Dumnezeu, iar Învierea Domnului nu înseamnă altceva decât răscumpărarea omului căzut. Prin Adam cel vechi - am fost sortiţi morţii, dar prin Adam cel nou - am primit nu doar viaţa veşnică, dar şi darul înfierii, devenind toţi fii ai lui Dumnezeu după har.
Sfântul Vasile cel Mare spunea că aşa se şi cuvine. Dacă omul a căzut prin neascultare, lemnul pomului şi femeie (Eva), să fie mântuit prin ascultare, lemnul crucii şi femeie (Maica Domnului). Iar mâncarea care i-a adus moartea să fie înlocuită cu sfânta împărtăşanie – cu Trupul şi Sângele Mântuitorului care să îi aducă viaţa veşnică.
Din aceste cuvinte înţelegem că pomenim în această duminică izgonirea lui Adam din Rai ca să obţinem putere şi învăţătură pentru Postul cel Mare. Postul înseamnă, în această ordine de idei, ascultare şi înfrânarea poftelor, rememorarea Raiului pierdut, pocăinţa pentru propriile greşeli şi pregătire pentru a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Aşa cum deja ştiţi, postul adevărat nu e un simplu regim alimentar. Ci trebuie să îmbinăm înfrânarea de la mâncare cu milostenia şi rugăciunea. Din acest motiv, Evanghelia care se citeşte în această duminică (Matei 6; 14-21) ne învaţă nu doar cum să postim, dar şi să iertăm, iar bogăţia adevărată să fie în cer. Să nu adunăm comori pe pământ „unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură”.
„De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6; 15), ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. E foarte important să ţinem minte acest fapt. Fiindcă cei ce se roagă, dar nu pot ierta, se condamnă singuri. În rugăciunea „Tatăl nostru” spunem „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.
Iar despre post aflăm: „Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”(Matei 6; 17-18). Acest îndemn este şi o învăţătură despre greşitul obicei de a-i judeca pe cei de lângă noi. Dacă cineva îşi aranjează chipul şi se arată vesel în faţa oamenilor, nu înseamnă că el nu posteşte sau că nu e smerit înaintea lui Dumnezeu.
Voi încheia cu un minunat cuvânt din Patericul Egiptean: „Nu îl judeca pe fratele tău după faptele lui, că poate faptele i le vezi, dar pocăinţa lui doar Dumnezeu o vede”.
Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
Pe de altă parte, postul reprezintă perioada chinuitoare a omului care vrea să se apropie de Dumnezeu, iar Învierea Domnului nu înseamnă altceva decât răscumpărarea omului căzut. Prin Adam cel vechi - am fost sortiţi morţii, dar prin Adam cel nou - am primit nu doar viaţa veşnică, dar şi darul înfierii, devenind toţi fii ai lui Dumnezeu după har.
Sfântul Vasile cel Mare spunea că aşa se şi cuvine. Dacă omul a căzut prin neascultare, lemnul pomului şi femeie (Eva), să fie mântuit prin ascultare, lemnul crucii şi femeie (Maica Domnului). Iar mâncarea care i-a adus moartea să fie înlocuită cu sfânta împărtăşanie – cu Trupul şi Sângele Mântuitorului care să îi aducă viaţa veşnică.
Din aceste cuvinte înţelegem că pomenim în această duminică izgonirea lui Adam din Rai ca să obţinem putere şi învăţătură pentru Postul cel Mare. Postul înseamnă, în această ordine de idei, ascultare şi înfrânarea poftelor, rememorarea Raiului pierdut, pocăinţa pentru propriile greşeli şi pregătire pentru a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Aşa cum deja ştiţi, postul adevărat nu e un simplu regim alimentar. Ci trebuie să îmbinăm înfrânarea de la mâncare cu milostenia şi rugăciunea. Din acest motiv, Evanghelia care se citeşte în această duminică (Matei 6; 14-21) ne învaţă nu doar cum să postim, dar şi să iertăm, iar bogăţia adevărată să fie în cer. Să nu adunăm comori pe pământ „unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură”.
„De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6; 15), ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. E foarte important să ţinem minte acest fapt. Fiindcă cei ce se roagă, dar nu pot ierta, se condamnă singuri. În rugăciunea „Tatăl nostru” spunem „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.
Iar despre post aflăm: „Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”(Matei 6; 17-18). Acest îndemn este şi o învăţătură despre greşitul obicei de a-i judeca pe cei de lângă noi. Dacă cineva îşi aranjează chipul şi se arată vesel în faţa oamenilor, nu înseamnă că el nu posteşte sau că nu e smerit înaintea lui Dumnezeu.
Voi încheia cu un minunat cuvânt din Patericul Egiptean: „Nu îl judeca pe fratele tău după faptele lui, că poate faptele i le vezi, dar pocăinţa lui doar Dumnezeu o vede”.
Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu