Două femei au plecat la o mănăstire. Una era cu conștiința neîmpăcată, căci săvârșise un păcat mare, cealaltă însă nu se credea așa de păcătoasă, zicând că ea a făcut numai păcate mici la viața ei.
Starețul a ascultat mărturisirea fiecăreia și le-a dat canon: uneia să aducă piatra cea mai mare pe care o va găsi, alteia să aducă 15 pietricele.
Femeile au făcut ascultare și s-au întors la părinte. Văzând că au adus pietrele cerute, starețul a zis fiecăreia să le așeze de unde le-a luat.
Cea cu pietricelele șovăia. Monahul a întrebat-o de ce ezită. "E greu să le pun la loc, sunt multe și nu țin minte locul exact al fiecăreia", răspunse ea.
"Sora ta are un singur păcat, dar îl ține minte, îl regretă și îl spală cu lacrimi mereu. Știe unde e locul pietrei sale. Dar tu, cu păcatele tale neînsemnate, nu-ți poți aduce aminte când, cui, unde și cum ai făcut rău și nu te poți pocăi pentru ele", zise starețul.
Orice păcat, oricât de mic ar părea, întinează negrăit sufletul.
Sursa: internet
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu