Translate

luni, 19 noiembrie 2012

Lacrimile unui batran

Văzut-am ieri, în timpul Sfintei Liturghii, un bâtrânel, plângând, ce se ruga cu glas şoptit, în faţa lui Hristos şi aprindea o lumănare, 'naintea Sfintei Lui Icoane. 
Nu ştiu de ce, sau cine m-a întors, ca să îl văd, fără ca el să şti
e, dar ploaia gândurilor, parcă a pierit şi pe moment măcar, mi-am revenit ...în fire .
Am înţeles atunci, ce dar preţios, sunt înaintea lui Hristos, vărsate din căinţa sau iubire, brăzdate pe obraz în jos, puţine lacrimi, pe un chip frumos, ce se ruga în taină, neştiut de nimeni, ... lui Hristos!


- nu am înţelesc cuvintele pe care le rostea şi cred că ar fi fost de prisos să le înţeleg, dar ştiu cu certitudine, că lacrimile pe care le vărsa, nu era pentru sine ci pentru cineva bolnav,
- strigătul lui tăcut, a fost atât de puternic încât a ajuns chiar şi pâna la mine şi mărturisesc că acest om minunat, fiu duhovnicesc, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, m-a făcut să conştientizez, mai mult ca oricând, cât de puţină şi săracă este rugăciunea mea.

Cu dragoste, Părintele Ciprian!(
Preot Ortodox la Parohia Homorod)