Diacon si Protopsalt al Catedralei Patriarhale din Bucuresti, Mihail Buca este dirijorul corului “Tronos”, dupa cum l-a numit Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, adica al grupului de psalti al Catedralei Patriarhale. Mihail Buca este un interpret fidel al muzicii bisericesti de sorginte bizantina, avand o nemasurata dragoste pentru raspandirea acestui gen muzical pe teritoriul tarii noastre.

              “Am de spus numai lucruri bune despre muzica bizantină românească şi, în special, despre grupul de psalţi Tronos pe care îl îndrăgesc foarte mult, mai ales că dirijorul lui, maestrul Mihail Bucă, mi-a mărturisit că el a învăţat să cânte după casetele mele şi a luat foarte mult din ceea ce cântam eu. De aceea, mă bucur foarte mult, iar acum, după ce a muncit 15 ani în acest domeniu, văd că rezultatele sunt mult peste aşteptările pe care le aveam şi mă regăsesc în stilul lui de a cânta şi, de asemenea, în stilul întregului grup. Am auzit că muzica bizantină nu se cântă numai la Patriarhie, ci se cântă şi în alte biserici, lucru care mă bucură nespus, deoarece văd că muzica autentică este iubită, iar tinerii arată din ce în ce mai mult interes pentru ea. De perspectivă în acest sens cred că este şcoala de muzică bizantină pe care au înfiinţat-o psalţii Mihail Bucă şi Dimitrie Voicescu, deoarece ei iubesc această muzică, o trăiesc şi doar în felul ăsta muzica bizantină se poate transmite fidel. Apreciez, de asemenea, şi iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care promovează această muzică şi o consideră adevărata muzică a Ortodoxiei.”    Theodoros Vasilikos

           
                  Cântarea Părintelui Diacon Mihai Bucă, protopsalt al Patriarhiei Române, pleacă întotdeauna de la cuvânt. Aceasta înseamnă, că atenţia sa se îndreaptă asupra înţelesului duhovnicesc care trebuie subliniat, împărtăşit, dar şi asupra ritmului şi intonaţiei cuvântului. Astfel, melodia vine şi se retrage în valuri, după cum se derulează accentele tonice ale cuvântului, se precipită în cascade sau se aşează şi tace, după cum cere prozodia, dar şi după cum se cuvine în locul şi momentul cântării.
                 Atent la cuvânt, el îşi ascute, totodată, un anume simţ, pentru ca muzica să nu distoneze prin lungimi exagerate, sau prin precipitări nepotrivite, printr-un caracter prea agresiv, sau dimpotrivă prea moale, cu nevoia liturgică sau cu duhul celor dimprejurul său, liturghisitori, cântăreţi sau simpli credincioşi. Pentru cei care au ocazia de a-l însoţi în cântare, el îi poartă pe aceştia cu drag împreună cu el într-o cântare însufleţită, fiind totodată extrem de atent şi intransigent faţă de orice detaliu nelalocul lui.
                 Muzica sa nu este o reconstituire artificială a vechilor manuscrise, la care recurge deseori, ci o actualizare a acestora, cu valabilitate deopotrivă istoriografică şi muzical expresivă. De altfel, el nu doar redă o muzică, ci o recreează, mergând dincolo de textul muzical, la nivelul mai profund, de unde izvorăşte melodia, pe care o redă apoi într-un duh de libertate, adaptând sau nuanţând, poate, anumite detalii, fidel, însă, la modul extrem, duhului melodiei. De aceea, o cântare, chiar binecunoscută, deosebită sau mai modestă, va suna în gura sa nouă, vie, fastuoasă, departe de orice rutină şi orice stereotipie.
                 Dacă Pr. Mihai Bucă, printr-un comportament natural, simplu, direct, induce celor dimprejur uneori o anume stare de voioşie şi degajare bonomă, în spatele acesteia se ascunde un duh profund liturghisitor, ce se manifestă, cu adevărat, nu numai în Altar, dar şi în strană. Căci, aceasta este vocaţia sa!

                                                                                                                         Nicolae Teodoreanu

Posted in: