La evrei era obiceiul de Paste sa fie slobozit cate un condamnat la moarte. Era atunci un talhar numit Varava. Pilat intreaba poporul: "Pe cine voiti sa slobozesc: pe Iisus sau pe Varava? Tot poporul a strigat: "Pe Varava, cerand ca Iisus sa fie rastignit. Pilat da sentinta de moarte, mai ales la remarca fariseilor ca daca va elibera pe Iisus nu este prieten al Cezarului, iar el, ca sa nu-si piarda postul, inchide ochii, nu mai vede adevarul.
O, ce judecata nedreapta! O, ce cerinta fara socoteala a poporului. Poporul acesta miluit si vindecat de Iisus a cerut sa fie liberat un talhar care facuse atatea crime in locul Fiului lui Dumnezeu si binefacatorului lor. De atunci, in cursul vremurilor, asa au facut si asa vor face multe popoare si multi judecatori nedrepti; caci dreptatea si dreptii vor fi tinuti in lanturi, adevarul inabusit, iar hotii si criminalii vor triumfa plini de bucurie saturandu-se de libertate.
Dupa o noapte de stat in inchisoare cu picioarele in butuci, de umilinta si biciuiri nemiloase, de stat cu picioarele pe table arse, Iisus este dus inauntrul curtii si imbracat intr-o mantie rosie. Pilat il arata poporului zicand: "Iata Omul! Multimea agitata de farisei si carturari au inceput sa strige ca iesita din minti: "Rastigneste-L, rastigneste-L. Ia-L, ia-L si-L rastigneste!
Ostasii il scot afara legat de maini pe Iisus si ii fac vant pe scara. El cade, lovindu-se foarte greu. O, Parinte ceresc, vezi pe iubit Fiul Tau pe care L-ai nascut mai inainte de veci! In vremea aceasta si Tatal si-a acoperit fericitii Sai ochi cu aripile serafimilor sa nu mai vada patima Fiului Sau. Unde sunteti apostolilor, unde sunteti ucenicilor? Toti acestia L-au lasat si au fugit. Acum El este omul care nu mai are pe nimeni langa El. O, soare, infricoseaza-te si voi, ceruri, suspinati. In aceasta multime de popor nu se gaseste nimeni ca sa aiba mila de El.
Durerile care au sfasiat trupul lui Iisus, bataile de la stalpi cu biciuri cu plumb la varf, cine poate sa le spuna cu de-amanuntul? Era lovit de moarte peste maini si peste spate; cand unii oboseau, altii luau bicele si-L bateau. Sangele curgea siroaie, de la cap pana la picioare, iar usturimile ii sfasiau inima de durere. Au venit apoi unii cu o coroana de spini si i-au pus-o pe cap. Coroana o puneau si o luau in mod repetat ca sa-I faca cat mai multe rani. Asa s-au implantat spinii in capul lui Iisus si unii au ramas acolo pana la ziua judecatii. Atunci ii va scoate si-i va arata lumii zicand: "Am stat cu ghimpii in cap si v-am asteptat sa va intoarceti la Mine.
De acolo L-au dus la un zid unde I-au pus o trestie in mana si ingenunchind inaintea Lui ii ziceau: "Bucura-Te, imparatul iudeilor! Unii ii smulgeau parul si barba, iar altii il scuipau in fata. S-a infiorat pamantul vazand Crucea rezemata de un zid, pregatita spre a-L primi pe Domnul. Miez de zi si arde soarele ca niciodata.
Soare, arsita si Crucea se implanta adanc in umar. Este greu pacatul lumii. Te cutremuri. Tras de funii printre loviri, cu Crucea-n spate, Dumnezeu poarta azi osanda inimilor vinovate. Ioan zice: "Doamne, cum putut-a oare tradatorul sa te vanda? / Cum l-a biruit pe Iuda pofta de arginti flamanda? / Cine-o sa ne mai invete, cine plansul sa ne-aline? / Unde ni Te duci, Iisus, ia-ne si pe noi cu Tine!
Sfarsit de suferinta, Iisus cade din cand in cand sub greutatea Crucii. O, suflete, suflete, daca L-ai vedea, ai plange intr-una si ai suspina. Inima, inima, daca L-ai simti, ai plange intr-una si L-ai preaslavi. La o cotitura a drumului ce duce spre Golgota, niste femei cu copiii in brate plangeau. Domnul se intoarce spre ele si le zice: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si pe copiii vostri ca vor veni zile grele peste voi si veti zice: muntilor, cadeti peste noi, dealuri, acoperiti-ne ca nu mai putem suferi groaza si mania aceasta!
Suie in tacere dealul, golindu-si singur paharul ce I-a fost dat sa-l bea. La o raspantie de drum, se intalneste cu Maica Sa, care nu-L mai vazuse de joi, de cand s-au despartit in Betania. Vazandu-L cu Crucea in spate, a strigat din adancul sufletului: "Fiul meu cel prea iubit! A cazut apoi lesinata in bratele sfintelor femei. E cald si Crucea este grea, sudori se scurg din fruntea Sa, iar spinii il dor amar. Convoiul il urmeaza. Vazand-o pe Maica Lui, multe femei o compatimesc, zicand: "Sarmana femeie, e mama Lui.
Altele o insulta cu vorbe urate zicand, ca daca ar fi stiut sa-L creasca nu s-ar fi ajuns aici. Cate n-a auzit Prea Curata Fecioara din gurile spurcate ale hulitorilor! Ea insa mergea cu suspinuri in urma Fiului ei zicand: "Fiul meu, unde te duci, Fiul meu! Oare mai este o nunta ca aceea din Cana Galilei sa le prefaci apa in vin? Unde mergi asa grabit Fiul meu? Sa-i saturi cu paine si peste ori sa le vindeci bolile? O, Fiul meu cel prea dulce, unde mergi asa grabit?
Impovarat de greutatea Crucii, Iisus ajunge iarasi la o raspantie, unde i se infatiseaza o fecioara numita Veronica cu o mahrama pe care I-o da Domnului sa se stearga de sudorile amestecate cu sange de pe fata Sa. Atunci S-a imprimat fata Domnului pe acea mahrama, pe care Veronica a primit-o ca rasplata si care exista si astazi in Biserica crestinilor. Fiind cald si nemancat, iar Crucea foarte grea Iisus a cazut iar sub greutatea ei. Atunci ostasii au silit pe un om, anume Simion Cirineanul, sa-I duca Crucea. Simion duce Crucea in varful Golgotei, iar Domnul arata lumii si noua umarul Sau jupuit de greutatea Crucii.
Ajunsi in varful Golgotei, Domnul zice: "Poporul Meu, ce vreti sa-Mi faceti poporul Meu, de ce voiti sa Ma rastigniti? Pentru ce, poporul Meu, pentru ca am daruit viata la cei morti in pacate, la cei batuti de soarta am impartit dreptate, pentru ca am potolit durerea in inima straina si am alinat amarul la cei care suspina? Fiindca la morti am dat viata, la orbi am dat lumina? Poporul Meu, pentru ce? Poporule indaratnic, imi dezbraci camasa de pe Mine! Cu asta imi platesti Mie, popor aprins de patimi, de ura si manie!
Domnul plange mult. Fiind intrebat, raspunde: "Cum sa nu plang, cand vad ca sufar durerile amare si vad cum astazi satana va poarta-n gheare, poporul Meu. Miez de zi. Golgota geme azi sub cea mai grea povara. Racnet ragusit de ura si doua cruci se ridica. Cuie, funii, scari si tot mai greu ciocanul pica si intre doua cruci pe culme, o alta Cruce se ridica. Piroanele reci, groase si ruginite, I-au strapuns mainile si picioarele. La ridicarea Crucii trupul se lasa greu, iar ranile de la maini si picioare se largesc. Se rupe carnea si sangele curge siroaie pe Cruce.
Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost rastignit in varful Golgotei intre doi talhari, unde a fost adapat cu fiere si otet, unde a fagaduit talharului raiul, unde a incredintat pe Maica Sa ucenicului Ioan, zicand apoi: "Savarsitu-s-a, adica s-a implinit scriptura. Si-a plecat apoi capul zicand: "Tata, in mainile Tale imi dau Duhul Meu! Ca raspuns din partea Tatalui ceresc, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si in intunericul acela umblau cei morti care inviasera printre cei vii, iar acestia din urma strigau ingroziti ca sa plece dintre ei.
Aceste semne infricosate le-au vazut si le-au trait cu totii in acele clipe de groaza. Se innoptase dintr-odata si soarele si-a stins lumina. Jos, sub Cruce, Mama Lui plange cu Maria Magdalena. Cerul se imbraca in noapte, totul prinde sa se-nfioare. Ucenicul si cu Mama Lui plang de jale. Vantul vajaie puternic; Ioan striga printre suspine: "Unde ni Te duci, Iisuse? Ia-ne si pe noi cu Tine!
Ucenicii inchisi in casa de cand L-au prins pe Invatatorul lor, stau si asteapta. N-au gustat din seara aceea nici odihna si nici somnul. Se caiau cu totii ca au parasit pe Domnul. Petru nu mai putea de-atunci sa-si stapaneasca plansul, caci de-atatea ori pe fata el s-a lepadat de Dansul.
parintele Visarion Iugulescu
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu