Felul in care Sfantul a aratat cum a murit e greu de explicat. Prin iconomia lui Dumnezeu a fost prins si robit chiar in ziua sa de nastere,14 septembrie, ziua crucii, purtand astfel grea cruce.
De pilda, o femeie care s-a dus sa se inchine icoanei lui, dintr-o data l-a vazut acolo pe Sfantul Efrem pironit pe un copac, atarnat de picioare, trupul fiindu-i stapuns de piroane mari ca si cele cu care a fost tintuit Domnul Hristos.I-au strapuns pantecele cu un taciune mare inrosit si atat l-au lovit si l-au batut, incat tot copacul era plin de sangele lui, iar carnea ii statea imprastiata imprejur. Astfel a fost martirizat. Sfantul Efrem se ruga si astfel si-a dat duhul, in acele chinuri. Mai apoi, o alta maicuta de la acea manastire povesteste cum a fost ingropat trupul Mucenicului, marturisandu-le acestea tot in urma descoperiri a Sfantului Efrem. Vreme de multe zile, trupul Sfantului a ramas jos langa dud, caci nimeni in afara de turci nu stia ce se petrece acolo, nici unul dintre crestini neindraznind sa urce in locul unde se aflau armatele turcesti.
La multe zile de la plecarea turcilor, cativa sateni crestini au urcat pe Colina Neprihanitilor si doar un caine, poate al manastirii, alerga spre locul unde a fost martirizat Sfantul Efrem. Cu adevarat, peste veacuri si acest caine a ramas in memoria Dumnezeirii, caci numai de acolo se putea vesti acest adevar. Dumnezeu nu uita nimic, nici pe cainele acesta mergand plangand si inconjurand tot timpul copacul martiriului si parca pazindu-l pe Sfantul Efrem.
Celelalte batjocoriri pe care le-a suferit Sfantul Efrem sunt nenumarate, insa merita subliniat inca ceva.Si anume ca atunci cand au venit cei trei tarani, nu se vedea trupul Sfantului agatat pe lemn, caci saracul caine nu facea decat sa fuga de la tarani la trupul lui, ca si cum ar fi vrut sa le spuna unde e trupul Mucenicului. Atunci oamenii au inteles ca este ceva acolo si, luand de jos trupul au strans tot ce se putea strange, pentru ca erau bucati din trupul lui peste tot, si apoi l-au pus in mormant.
Povesteste mai departe maicuta, careia i-a fost randuit sa vada acestea , ca acel caine s-a dus si si-a bagat botul intr-o scorbura si a mai scos o bucata din trupul Sfantului Efrem si a adus-o acolo. Iar maicuta se minuna cu cata delicatete tinea acel caine bucatica din trupul Mucenicului.
Sfantul Efrem a patimit si n-a fost cunoscut nimanui vreme de 500 de ani. Descoperirile despre el sunt minunate, cele despre patimirea sa muceniceasca, Sfantul descoperindu-le mai multor oameni. Ganditi-va numai ca maicii de acolo, de la manastire, Sfantul i s-a aratat in chilie, l-a vazut limpede,era tocmai dupa rugaciune si se intinsese putin. Era inalt, foarte slab, putin aplecat de spate, cu haina monahala, cu parul lasat pe umeri. Haina calugareasca era neagra, dar era atat de invechita, incat devenise verzui. Arata ca un monah adevarat, iar de un om cu o astfel de infatisare te-ai fi temut daca l-ai fi vazut dintr-odata in chilia ta. Si totusi Maica Macaria a simtit multa odihna cand i-a fost dat sa-l vada. El s-a apropiat de patul ei, dar nu s-a apropiat pasind, ci a fost dintr-odata langa patul ei si i s-a aplecat la ureche, gaind:
''In anul 1526, la 5 mai, la noua dimineata, a murit martirizat Sfantul Efrem cel Nou''.Atunci Maica Macaria s-a gandit:''Sa ma ridic sa notez''. Iar el a zis din nou:''In anul 1526, la 5 mai, la noua dimineata, a murit martirizat Sfantul Efrem cel Nou'', repetand aceasta de sapte-opt ori, incat Maica Macaria se gandea ca de acum va tine minte.Deci sa tinem minte dragi iubitori de Dumnezeu, iubitori ai Sfantului Efrem ca in anul 1526, la 5 mai, la 9 dimineata, a murit martirizat in chinuri groaznice, bunul Sfant Efrem cel Nou.
Asadar, aceste lucruri au fost descoperite atat de detailat, incat nici daca am fi fost de fata nu am fi vazut asemenea amanunte.Insa toate acestea s-au aratat si au ramas in memoria Dumnezeiasca, in pomenirea lui Dumnezeu, si sunt amintite acum, incat le stim si noi. Sfantul Efrem este pomenit astazi si prin el Dumnezeu a facut si face minuni nenumarate si mari, intarind din nou credinta in poporul dreptcredincios. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou.Bunul si iubitorul nostru Sfant.
Amin.
Sa mergem pe firul povesti, adevaratei si tulburatoarei povesti a Sfantului Efrem cel Nou. Cunoscandu-i martirul orice inima nu poate sa nu se tulbure...si sa nu-si doreasca al cunoaste.Deci sa pornim pe urmele bunului nostru Sfant.
In anul 1966, in ziua de 29 aprilie, monahia Macaria a primit din nou descoperire de la sfant:
''Deodata l-am vazut langa mine, venise fara sa paseasca. A soptit cu multa evlavie...
''Sfantul Efrem si-a sfarsit viata muceniceste, sub turci, in anul 1426, pe 5 mai, la ora noua dimineata.''
In seara urmatoare o alta monahie a avut un vis in care i s-a descoperit martirul Sfantului. Fusese legat cu capul in jos de un copac batran si in mijlocul pantecelui i s-a infipt o bucata de lemn aprins, care ii ardea madularele, in timp ce trupul ii era strapuns cu multe cuie.
Din ziua de 14 septembrie, cand implinea 42 de ani, Sfantul Efrem si-a inceput urcusul mucenicesc, caci vreme de opt luni si jumatate turcii l-au chinuit in fel si chip, nadajduind sa-l faca sa se lepede de Hristos si sa-l marturiseasca pe Alah drept Dumnezeu. Astfel, ziua de 14 septembrie a devenit pentru Sfantul Efrem o a doua nastere prin crucea patimirilor.
Ramanand netulburat si luminos prin rugaciune si credinta, Sfantul Efrem a fost torturat in chip cumplit de catre turci, chiar in curtea Manastirii in care se nevoise atatia ani. Apoi turcii l-au inchis intr-o camaruta mica, fara hrana sau apa, batandu-l in fiecare zi si sperand ca-l vor birui si se va lepada de Hristos pentru a deveni musulman.
Vreme de mai mult de 8 luni, Sfantul Efrem a indurat chinuri si torturi groaznice. Supus caznelor de o barbarie rar intalnita, indurand chinuri groaznice, dincolo de cuvinte, Sfantul Efrem nu se abate nici in aceste ultime clipe cumplite ale vietii sale, dand marturie despre iubirea imensa si credinta desavarsita care dealfel i-a dat forta sa-si indure cu vrednicie, cumplitul martir. Cand turcii au priceput ca, orice vor face, Sfantul va ramane credincios lui Hristos, au hotarat sa-l omoare la praznicul Invierii, spre mai multa batjocorire a crestinatatii.
Din pricina ca turcii nu au izbutit sa-l infranga pe Sfantul Efrem prin nici un fel de caznire, dar şi pentru ca el sa nu fie o pilda de staruinta in credinta in Hristos, paganii l-au spanzurat cu picioarele in sus de un dud si i-au infipt un taciune aprins in pantece. Rugaciunea catre Dumnezeu a fost nedezlipita de pe buzele Sfantului Efrem si astfel a avut putere sa biruiasca pana in sfarsit toate caznele agarenilor, iar sufletul si l-a dat lui Dumnezeu tot intru rugaciune.
In vremea celor din urma patimiri ale Cuviosului Mucenic, batjocoritorii turci strigau catre el:
„Unde este Dumnezeul tau?! De ce nu te ajuta?!”, iar Sfantul Efrem se ruga astfel:
„O, Dumnezeule, nu tine seama de cuvintele acestor oameni, ci faca-se voia Ta, caci Tu le-ai randuit pe acestea!”.
Din cele descoperite Maicii Macaria in chip dumnezeiesc, aflam ca atunci cand turcii l-au atarnat pe Sfantul Efrem de dud, l-au batut pana l-au sleit de puteri. Ca sa il trezeasca din starea de sfarseala, au inceput sa-l traga de barba si sa i-o smulga. Din pricina multelor batai, hainele Sfantului erau numai zdrente, trupul fiindu-i acoperit mai mult de rani si sange decat de vesminte. Privelistea era cutremurator de jalnica. Cu toate acestea, indracirea turcilor nu avea masura si pofta lor nebuna nu ii saturau de sange. Atunci, unul dintre chinuitori a luat un taciune aprins si, luandu-si avant, l-a infipt cu toată puterea in pantecele Sfantului Efrem. Durerea va fi fost atat de mare, incat mintea omeneasca nu poate sa si-o inchipuie si sa o cuprinda in cuvinte. Sangele curgea din pantece, insa turcii nu s-au oprit nici acum. Trupul Sfantului se zvarcolea de durere si toate madularele ii erau o rana. Apoi, din pricina suferintei, Sfantul si-a pierdut puterea de a mai grai si s-a rugat Domnului in taina sa ii ierte pacatele. Din gura lui au tasnit sange si saliva, iar pamantul dimprejur era deja inrosit de sange si de bucati din carnea lui. Gandindu-se ca a murit, turcii l-au dat jos din copac, iar trupul Sfantului a cazut la pamant, indracirea lor nu avea sat in cruzime, asa incat au inceput sa loveasca cu piciorul in Sfant si sa-l bata cu toata puterea. Dupa o vreme, Sfantul Efrem a deschis ochii si a rostit:
„Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu”... si odata cu aceste cuvinte sufletul lui a parasit trupul. Era la ora 9 dimineata, in ziua de 5 mai a anului 1426 – fiind atunci Martea Luminata, a treia zi de Pasti. Turcii au facut acest lucru spre a defaima si uratii marele praznic al Invierii Domnului, insa cu siguranta ca la plecarea lor din viata aceasta, Dumnezeu le-a aratat ca acela pe care l-au chinuit cu atata bestialitate a dobandit viata fara de moarte.
Turcii au batjocorit si ciopartit trupul Sfantului dupa ce acesta si-a incredintat duhul in mainile lui Dumnezeu, ca mai apoi ramasitele pamantesti au fost adunate si ingropate cu cinste de catre tarani crestini din imprejurimile Manastirii.
Acest Sfant al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni.
Viata sa sfanta si sfarsitul crunt dar preafericit au fost nestiute de oameni, mai bine de 500 de ani, nimeni nu a stiut nimic despre acest Mare Mucenic. Insa prin descoperirea sfintelor sale moaste,Preafericitul Efrem, s-a facut cunoscut pana la marginile pamantului. In data de 3 ianuarie 1950,prin revelatie dumnezeiasca monahia Macaria descopera, Sfintele Moaste ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, astfel fiind cunoscute viata si patimirile sale.
De aceea, Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, este sarbatorit de doua ori pe an:
*pe 3 ianuarie-ziua aflarii Sfintelor sale Moaste si
*pe 5 mai -ziua adormirii sale intru Domnul, in urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic.
Minunile la moastele Sfantului Marelui Mucenic Efrem, aratarile lui in vis sau aevea, ajutorul grabnic oferit celor in nevoi, nenumaratele tamaduiri s-au facut cunoscute in numeroase scrieri. Marturiile fiind stranse la inceput de maica Macaria, iar dupa moartea ei, de maicile de la manastirea Sfantului. Odata citind martirul si cunoscand minunile lui devi parte din el, simtindu-l foarte aproape, nu poti sa nu iubesti un astfel de Sfant si mai ales sa il doresti ca ocrotitor al casei tale. Bucuria intalnirii, cu un mare sfant prin care Dumnezeu a lucrat imbelsugat facerile sale de bine este una ce nu se confunda, pentru orice om cu adevarat credincios.
Sfintii sunt vii,mai vii ca noi.Ceea ce au facut ei in trup , fac si dupa plecarea lor din trup.Viata ne invata ca sfintii sunt alaturi de noi, mai ales atunci cand le cerem ajutorul. Moastele si nu numai sunt marturia vietii nemuritoare pe care sfintii o primesc nu numai in sufletul, ci si in trupul lor muritor. Fericit este poporul care are in mijlocul sau comori de asa mare pret!
''Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosului Lui.''
''Noule intre Sfinti, cel ce ai ramas nestiut multi ani,facatorule de minuni,Sfinte Efrem vrednicule de lauda,prin harul tau sfinteste pe toti cei ce vin si cad cu multa credinta la moastele tale cele izvoratoare de mir, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre!
AMIN
sursa:https://www.facebook.com/sfantulefrem.celnou
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu