Urme n neaua inimii

Cad din cer fulgi de zăpadă
Peste sufletu-mi sărman,
Ce-şi doreşte iar să vadă
Tineri adunaţi grămadă
Ca în fiecare an.

Ţurţuri agăţaţi de grindă,
Braţul lor în gol se-ntind...
Azi nu-i nimenea în tindă
Inima să mi-o aprindă
Cu un minunat colind.

Nu mai e ca altă dată…
Totul parcă ni-e vrăjmaş.
Iar colinda-ndătinată
A început a fi uitată
Şi la sat şi la oraş

Rezemat stă de-o ulucă
Un Străin cu ochi de cer.
Zgribulit, zici că-i nălucă
N-are unde să se ducă
Plânge-n noapte, plânge-n ger...

Dragostea dintâia oară
I-a deschis inima mea...
Şi-aud paşii cum coboară,
Paşii Lui de-odinioară,
Lăsând urme-n fulgi de nea.
sursa:http://soaptededor.blogspot.it

Posted in: iubirea de Dumnezeu,Poezie