Un om care nu credea în Dumnezeu, avea întotdeauna obiceiul să
spună că soarele, pământul, universul s-au făcut singure, că totul este
din nimic. Într-o zi s-a dus în vizită la un prieten, care, spre
deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe peretele
prietenului său un tablou foarte frumos, şi-l întrebă:
– Cine a pictat tabloul acesta?
– Nimeni, răspunse vecinul.
– Cum nimeni?
– Uite aşa. S-a pictat singur, s-a urcat singur pe perete şi acum este aici.
– Vorbeşti aiurea, vecine!, spuse ateul necăjit.
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi spui la fel, că toate s-au făcut singure, şi că Dumnezeu nu există. Dacă e aşa, şi dumneata trebuie să mă crezi că tabloul s-a făcut singur.
Necredinciosul şi-a plecat capul şi, din ziua aceea, n-a mai zis că nu există Dumnezeu.
sursa: http://marturieathonita.ro/s-a-facut-singur/
– Cine a pictat tabloul acesta?
– Nimeni, răspunse vecinul.
– Cum nimeni?
– Uite aşa. S-a pictat singur, s-a urcat singur pe perete şi acum este aici.
– Vorbeşti aiurea, vecine!, spuse ateul necăjit.
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi spui la fel, că toate s-au făcut singure, şi că Dumnezeu nu există. Dacă e aşa, şi dumneata trebuie să mă crezi că tabloul s-a făcut singur.
Necredinciosul şi-a plecat capul şi, din ziua aceea, n-a mai zis că nu există Dumnezeu.
sursa: http://marturieathonita.ro/s-a-facut-singur/
0 comments:
Trimiteți un comentariu