IUBIREA..."Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră
un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte
grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să
se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până
să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la
fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd
despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea
medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică
conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu
preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii... Îmi
răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum
face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi
povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de
mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia
putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar
batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este
el...
Şi-atunci îl întreb mirată: "Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi
micul dejun împreună?". Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi
răspunde:
"E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea".
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la
bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: "Asta este
dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!... Căci, în fond,
aşa este dragostea adevărată ...nu neapărat fizică şi nici romantică în
mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce
va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat."
SURSA:Julia Ziav http://www.facebook.com/photo.php?fbid=458618234174045&set=a.155249294510942.25858.155049277864277&type=1&theater