Inaltarea Domnului

Astăzi Hristos dăruieşte Tatălui Său firea omenească mântuită şi îndumnezeită, cum ne învață Sf. Ierarh Atanasie cel Mare. Astăzi este arătarea marii taine a iubirii nespuse a lui Dumnezeu pentru om. Hristos nu doar l-a mântuit pe om, lucru care este adânc nepătruns, a făcut însă mult mai mult: a așezat pe om de-a dreapta Tatălui, l-a alipit în sânul dumnezeirii, ca să-l facă « deopotrivă cu El » Dumnezeu și Om. Taină adâncă și de necuprins: în Sfatul cel mare al lui Dumnezeu se află de astăzi (și) un Om, Mântuitorul Hristos.

 

Hristos S-a Înălțat !

Read More

INALTAREA DOMNULUI

Înălțarea Domnului

 (sinaxar)

Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. După Înălțarea Domnului, îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.

În Faptele Apostolilor (1, 9-12) aflăm faptul că timp de patruzeci de zile după Înviere, Iisus continuă să propovăduiască Evanghelia. Iisus și cei unsprezece sunt adunați lângă Muntele Măslinilor, în nord-estul Betaniei. Iisus le spune ucenicilor săi că vor primi puterea Duhului Sfânt și că ei trebuie să ducă mesajul Său în lumea întreagă apoi se înalță la cer. Doi oameni îmbrăcați în alb li s-au arătat ucenicilor și le-au spus că Iisus se va reîntoarce în același mod ca la Înălțare. Ei au spus: "Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer." (Fapte 1, 11). După acestea, ucenicii s-au reîntors în Ierusalim bucurându-se și rămânând în continuare în Templu.

Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (Faptele Apostolilor 1, 9). Și cu alte ocazii Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine necreate (despre energiile necreate a vorbit mai mult Sfântul Grigorie Palama) menite să reveleze prezenta Divinității, dar să o și ascundă.

Read More

Din invataturile parintelui Arsenie Papacioc

Arzând de dragostea pentru Hristos şi de nevoinţe mai înalte, Părintele Cleopa se retrage la pustie în munţii Stânişoarei, de pe lângă Slatina, nu însă fără prietenul său, Părintele Arsenie. Chiar dacă era “pustnic din întâmplare”, aşa cum obişnuia să se smerească Părintele Arsenie, şi iubea mai mult viaţa de obşte, a dragostei de fraţi, decât pe cea aspră a pustiei, ţine totuşi pasul alături de Părintele Cleopa în nevoinţe şi singurătate. Despre experienţa pustiei Părintele Arsenie consemnează: “N-am cedat, mi-a ajutat Maica Domnului, mi-am ţinut poziţia pustnicească. Pustia este un lucru de foarte mare laudă. Trebuie să înţelegem că rugăciunile unui pustnic ajută lumea enorm de mult. Nu există pustnicii valabile dacă nu ai toată lumea aşa cum este ea în inima ta! Eu nu eram în măsura unui pustnic… Trebuie să te duci ca un erou în pustie, după ce ai biruit lumea“.
        Pustia îl învaţa pe Părintele să înţeleagă glasul naturii şi mişcările ei, dar şi să fie exigent cu sine însuşi spre a face faţă luptei cu diavolul, care uneori se dă corp la corp în pustie. “În pustie, ne spune Părintele, problemele erau acestea: să-l poţi ţine la distanţă pe diavol. Se atinge de tine dacă te are la mână cu ceva. Nu se poate rezista decât dacă te stăpâneşte o autentică smerenie. O smerită smerenie. Niciodată nu te vezi smerit. Smerenia este arta de a sta la locul tău. Şi aş putea să spun cu îndrăzneală că: N-am fost în pustie! Atât numai că suportam rigoarea iernii care era grozavă, nu vedeai lumea, erai în pustie dar nu asta însemna pustia. Pustia înseamnă cu orice chip o stare de dincolo de fiinţa omenească, dincolo de socoteli omeneşti înalte, pentru că viaţa duhovnicească nu este o viaţă calculată, este o viaţă trăită fără cuvinte.”

Fragment din articolul “Viaţa necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc – Apostolul iubirii al Neamului românesc”, “Revista Atitudini” nr.18

Read More

Pilda oii pierdute

Pilda cu oaia cea pierdută. Ce se spune în această pildă? Că dacă cineva, cioban fiind, păstor de oi fiind, pierde o oaie din o sută de oi, le lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce şi o caută pe cea pierdută, şi când o găseşte – fiţi atenţi – „se bucură de ea şi o pune pe umerii lui şi o duce la turmă”. Sfântul Ioan Gură de Aur observă că nu o ia cu sila, nu o ia cu toiagul, ci o pune pe umerii lui şi o duce la turmă. Şi zice către prieteni şi către vecini: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, că am aflat oaia mea cea pierdută.” Şi apoi adaugă o concluzie, care singură numai dacă ar exista din Evanghelie, tot ai şti Evanghelia, şi anume zice aşa, că: „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte – fiţi atenţi – mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au trebuinţă de pocăinţă” (Luca 15, 7). Parcă te iau fiorii când te gândeşti la astfel de lucruri. Aşa a privit Domnul Hristos, cu bunătate, pe păcătoşi. Nu pentru că sunt păcătoşi, ci pentru că ar putea să nu mai fie păcătoşi şi ar putea să se întoarcă la Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 100)

Read More

Rugăciuni către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Rugăciunea întâi către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, Cuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup viețuind te-ai făcut lăcaș Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toți sfinții și cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea Sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraților, a domnilor, a supușilor, a preoților, a călugărilor și pentru sănătatea și mântuirea tuturor drept-credincioșilor creștini. Cu umilință cădem la racla cu sfintele tale moaște și le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întărește și păzește acest sfânt lăcaș, pe care ți l-ai ales sălaș, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum și toate orașele și satele și pe toți locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaște, care cu credință căzând se închină și le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate și izbăvire de supărarea duhurilor necurate și de alte boli nenumărate, care dobândindu-și dorita izbăvire și sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-I înălțăm slavă, iar ție pentru datornica mulțumire îți aducem icoasele acestea, întru care mărim și lăudăm nevoințele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile și toate ale tale fapte bune; pentru care toți zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, preaînțelepte Grigorie!

Rugăciunea a doua către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui și părăsind toate deșertăciunile lumii ca pe niște gunoaie, lăsând și pe părinții tăi, ai urmat cu toată dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătățile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ți-se ochii sufletului tău, cu toată curăția I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viață și după moarte, că așa mărește Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude și osteneli, ai aflat har și milă, că sfințindu-te privești cu cetele îngerești la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primește aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogățit cu sfintele tale moaște, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună și încuviințată celor credincioși. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ție această puțină a noastră rugăciune, și fii folositor și rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apărați de luptătorii noștri vrăjmași văzuți și nevăzuți, izbăvindu-ne și de toată ispita și necazul cel negândit și neașteptat și de chinurile cele veșnice ce va să fie și să aflăm mila în ziua Judecății a ne învrednici și noi cu tine de nespusele bunătăți, privind lumina cea preadulce și desfătată a feței lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-leaChip te-ai făcut înfrânării și prin Dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Condac - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-lea

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim Dumnezeiasca pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Preafericite Părinte, Înțelepte Grigorie.

Read More

Rugătoarea noastră către Dumnezeu

Era un monah leneş şi trândav care nu păzea făgăduinţele chipului îngeresc. El nu avea decât o faptă bună: din dragostea şi evlavia pe care o avea către Maica Domnului, stătea în fiecare zi înaintea icoanei Maicii Domnului şi rostea de 100 de ori rugăciunea cea îngerească. Şi aşa trăind el în lenevire, Dumnezeu cel Preabun şi Milostiv l-a învrednicit de a văzut o vedenie înfricoşătoare. A fost răpit de diavol şi sufletul său a mers cu diavolii la judecată. Acolo, datorită păcatelor sale, urma să meargă la chin.

Dar Maica Domnului, sculânduse de pe scaun, a zis:
-Rogu-mă Ţie, Dumnezeul meu, îngăduie să fac şi eu dreptate acestui suflet.

Şi scoţând o carte în care erau scrise rugăciunile lui, o puse pe cântarul faptelor bune. Dar diavolii au pus multe cărţi cu păcate pe partea cealaltă a cântarului şi astfel sufletul urma să meargă în Iad. Atunci, Maica Milostivirii, văzând că nu au folosit cu nimic rugăciunile, a zis:
-Adu-ţi aminte, Fiul meu, că din trupul meu ai luat fiinţa Ta cea omenească şi de aceea, te rog, dăruieşte-mi şi mie o picătură din sângele Tău cel scump pe care l-ai vărsat pentru păcătoşi, în vremea patimii Tale, Stăpâne mult milostive, fie-ţi milă de sufletul acesta pentru că pe mine mă iubea foarte mult şi se ruga la mine cu credinţă.

Zise Stăpânul:
-Fie voia Ta, Maica mea, dar să ştiţi că: „O PICĂTURĂ DIN SÂNGELE MEU ACOPERĂ TOATE PĂCATELE LUMII”.

Deci, primindu-şi împărăteasa darul şi punându-l pe cântar toţi diavolii au fugit şi s-au împrăştiat, iar sufletul a fost luat de Maica Domnului. Venindu-şi monahul în fire, a slăvit pe Dumnezeu, mulţumind Maicii Domnului că i-a arătat vedenie aşa de minunată. Şi, căindu-se, şi-a îndreptat viaţa sa şi a făcut aşa de multe fapte bune, încât toţi se minunau de el. Şi a murit, slăvind pe Dumnezeu şi
pe Maica Domnului, care l-a salvat.

Sursa: marturieathonita.ro

Read More

Pacatul mare si pacate mici

Două femei au plecat la o mănăstire. Una era cu conștiința neîmpăcată, căci săvârșise un păcat mare, cealaltă însă nu se credea așa de păcătoasă, zicând că ea a făcut numai păcate mici la viața ei.

Starețul a ascultat mărturisirea fiecăreia și le-a dat canon: uneia să aducă piatra cea mai mare pe care o va găsi, alteia să aducă 15 pietricele.

Femeile au făcut ascultare și s-au întors la părinte. Văzând că au adus pietrele cerute, starețul a zis fiecăreia să le așeze de unde le-a luat.

Cea cu pietricelele șovăia. Monahul a întrebat-o de ce ezită. "E greu să le pun la loc, sunt multe și nu țin minte locul exact al fiecăreia", răspunse ea.

"Sora ta are un singur păcat, dar îl ține minte, îl regretă și îl spală cu lacrimi mereu. Știe unde e locul pietrei sale. Dar tu, cu păcatele tale neînsemnate, nu-ți poți aduce aminte când, cui, unde și cum ai făcut rău și nu te poți pocăi pentru ele", zise starețul.

Orice păcat, oricât de mic ar părea, întinează negrăit sufletul.

Sursa: internet

Read More

Rugaciune catre Sfantul NECTARIE

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Read More

Dragostea de slava desarta

Sfântul Ioan Gură de Aur aseamănă pe cel care face faptele sale bune pentru a fi văzut de oameni cu un actor: "Actorul pare strălucitor atâta vreme cât ţine spectacolul… Când spectacolul s-a terminat, actorii apar în faţa lumii aşa cum sunt. Aşa păţesc şi cei care umblă după slava deşartă, cei care postesc numai de ochii lumii".
 

Read More

Cand se retrag dusmanii din sufletul omului

"Când un împărat vrea să-și captureze dușmanii, mai întâi le taie apa și mâncarea și astfel dușmanii se predau răpuși de foame. Tot așa și cu patimile cărnii: dacă omul se luptă cu armele postului și ale foamei, dușmanii se retrag vlăguiți din sufletul lui". (Avva Ioan Colov)

Read More

Acasa la Sfantul Gherasim din Kefalonia( Grecia)

Read More

Sfantul GHERASIM DIN KEFALONIA

​Troparul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul

Glasul al 4-lea

Viețuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocșilor și înger în trup, vindecător și de Dumnezeu purtător te-ai arătat nouă. Pentru aceasta noi, credincioșii, te lăudăm pe tine, dumnezeiescule Gherasim, că în chip vrednic ai dobândit de la Dumnezeu tămăduiri și harul veșnic, și îi vindeci pe cei bolnavi, pe demoni îi alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorăști tămăduiri. Vlăstar dumnezeiesc al Peloponesului și comoară neprădată a Kefaloniei, lauda cea mare a întregii Elade, Sfinte Gherasim de Dumnezeu purtătorule, ocrotește pe robii tăi!

Read More

Sfântul Abanoub

„Nu este alt Dumnezeu decât Domnul Sfântului Abanoub!“

Mulţi dintre noi simţim tot mai acut nevoia unor modele. A unor repere. Valori, cum le spunem cel mai adesea, care să ne convingă suficient încât să le oferim ca exemplu şi copiilor noştri. Privim în jur şi astfel de cazuri sunt prea puţine. Privim în urmă - să zicem, secolul al III-lea -, undeva în Egipt. Viaţa lui Abanoub, sfântul copil de 12 ani, merită să fie cunoscută atât de cei mari, cât şi de cei mici. Sfinţii creştini sunt modele de viaţă pentru copii, sipete ale valorilor esenţiale ale umanităţii.
Sfântul Abanoub s-a născut în satul Nehesa din Egipt, ca unic descendent al părinţilor săi. A început să meargă la biserică de la 12 ani. În sfântul lăcaş a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre credinţa creştină. Cuvintele preotului care îi încuraja pe creştini să reziste în faţa persecuţiei (283) împăratului roman Diocleţian l-au marcat profund. Într-una din zile, după ce s-a împărtăşit, copilul a părăsit biserica şi a oferit toate bunurile sale săracilor. Iubirea şi dorul pentru Veşnicie îl ardeau atât de intens, încât Abanoub a fost pe deplin convins că îşi va da viaţa, ca jertfă, în numele Domnului. Astfel, a luat drumul Samanudului, locul în care i-a apărut Arhanghelul Mihail. Îngerul i s-a înfăţişat în timpul rugăciunii, moment în care l-a înştiinţat pe băiat că va fi torturat peste trei zile. De precizat că localitatea Samanud se afla în vechime, ca şi astăzi, în Delta Nilului, în prezent asanată şi utilizată în scopuri agricole. Un aspect ce merită reţinut este acela că biserica creştină din această localitate a fost construită pe locul prin care Sfânta familie a trecut în timpul fugii sale în Egipt. Potrivit tradiţiei Bisericii Copte, Sfânta familie a locuit aici 17 zile şi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor. „Noi suntem creştini!“ Copilul de doar 12 ani a avut curajul să meargă până la conducătorul Samanudului, căruia i-a declarat credinţa creştină. Gestul său a fost interpretat ca o ofensă adusă zeităţilor păgâne, venerate de conducătorii Imperiului Roman, dar şi de majoritatea poporului. Urmările gestului lui Abanoub se pot lesne deduce. Mânia guvernatorului asupra copilului a fost atât de puternică, încât acesta a îndurat chinuri groaznice, provocate de tăierea burţii, în timp ce toate măruntaiele îi atârnau afară. În aceste clipe de grea încercare, Arhanghelul Mihail i-a fost alături lui Abanoub şi l-a vindecat pe loc. Uluit şi fără o soluţie de moment, guvernatorul l-a aruncat într-o temniţă, alături de alţi 8000 de creştini. Prezenţa sfântului cel mic în mijlocul acelor oameni, aparent nenorociţi, dar, în esenţă, atât de fericiţi, i-a încurajat şi mai mult şi i-a determinat să primească bucuroşi martiriul pentru Hristos. Cele întâmplate nu au făcut decât să-l învenineze şi mai mult pe năprasnicul guvernator. Ura împotriva băiatului era atât de mare, încât l-a atârnat, în timpul unei călătorii pe Nil, cu capul în jos, în barcă. A fost momentul pentru o nouă minune. În timp ce sărbătorea momentul, conducătorul s-a rănit într-un pahar, care i s-a spart în mână, ceea ce l-a adus în imposibilitatea de a mai mişca membrul superior. Mai mult, toţi soldaţii din barcă au orbit. Doar tiranului i-a fost lăsată lumina ochilor: să-l poată vedea pe Abanoud, căruia îi curgea sângele din gură şi din nas. Şi de această dată Arhanghelul Mihail i-a venit în ajutor, i-a şters sângele de pe faţă, i-a oblojit rănile. „O, băiete, cred într-adevăr în Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor! Acum, roagă-te Domnului tău să ne facă bine, pe mine şi pe soldaţii mei, şi noi ne vom încreştina, pentru că am văzut minunea!“, a implorat guvernatorul. Iar sfântul a răspuns: „Dumnezeu este viu şi toate acestea se vor întâmpla, dar nu aici, ci la Itreep (n.r., locul de destinaţie al bărcii), ca tot poporul să ştie că nu este alt Dumnezeu decât Isus Hristos!“ Atunci soldaţii au izbucnit în plâns şi au zis: „Noi suntem creştini!“ Şi aşa s-a întâmplat. Când au ajuns la Itreep, soldaţii şi-au predat armele, s-au încreştinat şi au fost martirizaţi până la ultimul. Tortura. Martiriul. Izbăvirea Spre deosebire de aceştia, îndată ce s-a văzut pe ţărm, guvernatorul a revenit la vechile metehne. Fără nici o remuşcare sau urmă de conştiinţă, a dispus imediat torturarea lui Abanoub. Această a doua schingiuire a fost cu mult mai dură decât cea dintâi. Băiatul a fost legat pe un pat de fier, sub care a fost încins un foc mare, după care trupul i-a fost presat între două roţi de lemn, mari, ca de moară. Şi asta nu a fost tot. I s-au băgat mai apoi două beţe de fier, încinse, în ochi. Puterea cerească nu l-a părăsit pe Abanoub şi l-a salvat, ca de fiecare dată. Acele miracole i-au adus pe calea cea bună pe foarte mulţi păgâni. Descumpănit, guvernatorul a vrut cu orice chip să-l vadă mort. Însă dorinţa nu i s-a îndeplinit nici măcar atunci când a ordonat să-i taie mâinile şi picioarele cu un topor. Un înger a venit şi l-a vindecat din nou. A fost momentul în care Abanoub s-a ridicat, a păşit în faţa poporului, care asista la tortură, şi i-a strigat: „Nu este alt Dumnezeu, în cer şi pe pământ, decât Domnul Sfântului Abanoub!“ Sfârşitul lui Abanoub a fost pecetluit de guvernatorul Alexandriei, Armanius, care, după ce l-a torturat îndelung, i-a tăiat capul. Astăzi, sfintele sale moaşte se află în biserica din Samanud. În interiorul aşezământului de cult, cunoscut ca „Biserica Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Abanoub din Samanud“, mai există şi părticele din moaştele a 8000 de martiri creştini din primele secole. De asemenea, în curtea sfântului lăcaş se găseşte o fântână, din care se spune că au băut membrii Sfintei familii, în timpul şederii lor în localitatea din Delta Nilului. Creştinii din toată lumea îngenunchează la moaştele sfântului Abanoub şi mai apoi beau din apa vechii fântâni, iar cei cu o credinţă puternică trăiesc minuni vindecătoare.( sursa :  www.Ziarul Lumina.ro)

Read More

Uitam ...

"Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte pe care ni le oferă viaţa. Uităm să privim cerul, să observăm stelele, să auzim păsările, greierii, să admirăm pomii, florile, lucrurile frumoase. Uităm să fim veseli, pentru că-i lăsăm pe alţii să ne indispună. Uităm să dăruim, pentru că suntem prea preocupaţi să adunăm. Uităm să legăm prietenii şi uităm să le menţinem. Uităm oamenii care au însemnat mult pentru noi cândva, şi-i uităm pe cei care ne iubesc. Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi, dar nu le uităm pe cele urâte. Uităm să întindem o mână unui suferind. Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să îmbrăţişăm. Uităm să spunem „mulţumesc” „te rog” „iartă-mă” „te iubesc”. Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative. Uităm să fim fericiţi cu ceea e avem, pentru că suntem prea concentraţi cu ceea ce nu avem. Uităm până şi de Dumnezeu pe Care Îl invocăm doar atunci când avem temeri sau neajunsuri. Uităm să iertăm. Uităm să iubim. Uităm să trăim, căci suntem prea ocupaţi să existăm…"

Read More

Marturisirea Credintei

”Oamenii buni nu ţin cuvântul lui Hristos scris pe hartie, pentru ca hartia este in afara omului şi poate fi pierdută. Nici în minte nu-l ţin, pentru ca mintea se afla la suprafaţa fiinţei, si poate uita. Ci îl ţin întru cele mai dinlăuntru, în inima curata si bună, unde nu se poate pierde, nici nu se poate uita, ci unde creşte ca aluatul si dă în spic ca grâul, veselindu-l pe om ca vinul şi mângâindu-i viaţa lui ca untdelemnul, ca să strălucească precum soarele.” (Sf. Nicolae Velimirovici)

Read More

Rugaciune la Maica Domnului

Maica Domnului, ridică-mi din adâncuri trupul greu,

Fă-mă zbor spre înălțime, dor aprins de Domnul meu,

Dă-mi râvnire să-mi duc crucea fără să mă uit ‘napoi,

Rădăcina ușurează-mi, aripa să n-o-ncovoi.

Sunt pământ și duh – ajută-mi, Maica Domnului, acum

Să găsesc drumul de mijloc pe împărătescul drum,

Să fiu țarină mănoasă și cuvântul semănat

Să-l întorc înspre Lumină, împlinit în rod bogat.

Nicio singură sămânță în zadar să nu fi fost,

Fă ca toate să-ncolțească în adevăratul rost:

Să nu fiu nici drum de piatră, nici pe lângă drum să fiu,

Să n-am sufletul la vremea secerișului – pustiu.

Îmi ajută, Preacurată, să fiu roditor pământ

Care, înmulțind talantul, să rodească-n Duhul Sfânt;

Țarina inimii mele curățește-o; ajutor

Dă-mi, să nu mă poticnească vrajba buruienilor.

Fă-mă rază de lumină, să nu mă îngrop în trup,

Vraja-nșelătoare-a tinei, cu grăbire să o rup;

Blând să mă aduc la Domnul, ca al zilei zor curat,

Trup și suflet să îmi fie cântec binecuvântat.

Izbăvește-mă de lume și de duhul ei nebun

Și-mi ajută ca puterea în Hristos să îmi adun,

Să n-am altă trebuință, altceva să nu-mi doresc,

Decât: casă rugăciunii Domnului să mă gătesc.

Și să zic și eu cu Pavel care nu trăia în el

Că Hristos trăiește-n mine și să pot și eu, la fel,

Spre a Domnului slăvire să-mi duc viața și să fiu

Dragoste nebiruită, din acest ceas prea târziu.

Mult am rătăcit pe cale… Maica Domnului, să-mi stai

Spre povățuire. Încă: și putere să îmi dai

Și gând bun, și împlinire gândului ce mi l-ai dat;

Grăunciorul meu de tină, du-l, Stăpână, la-mpărat.

Și m-așază la picioare-I, și m-ajută să-I sărut

Tălpile însângerate, rănile ce L-am durut

Când mă căuta cu lacrimi printre-ai Săi răstignitori,

Iar eu viețuiam păgână, mult rănindu-L deseori.

Maică Preacurată, du-mă și mă-nchină Domnului,

Roagă-L să imi dea iertare și, primindu-mă-ntre-ai Lui,

Să-mi ajute să Il bucur pe cât chin amar I-am fost

Și să împlinesc de-a pururi dăruitul drum cu rost.

Dă ulei candelei mele și fitil ne-mpuținat

Și-mi ajută cu iubire să ard Domnului curat;

Fă-mă flăcăruie, Doamnă, ca din rugul tău cândva

Și scânteie-mi dăruiește, în Lumină să pot sta.

Iar în ceasu-mi de pe urmă, ia-mi suflarea și o du

Domnului, să se închine – și iertare-I cere tu,

Că mult poate rugăciunea-ți… Mântuiește-mă cum știi,

Preacurată Maică Sfântă, binecuvântată fii!

Read More

DE APELAT...

Postez pentru voi lista cu numerele de urgenta, păstrează aceste numere, nu se știe cind vei avea nevoie..

DUMNEZEU SA VA AJUTE+

☎📞🙏Cand esti intristat suna Ioan 14
☎📞🙏Cand iti greseste aproapele suna Psalmul 27
☎📞🙏Cand ai pacatuit suna la Psalmul 51
☎📞🙏Cand esti preocupat suna la  Matei 6: 19-34
☎📞🙏Cand esti in pericol suna la  Psalmul 91
☎📞🙏Cand ti se pare ca Dumnezeu nu te asculta, suna la Psalmul 139
☎📞 🙏Cand credinta ta e incercata, suna la Fapte A. 11
☎📞🙏Cand te simti singur si speriat , sună la  Psalmul 23

🌼 Te rog , trimite aceste numere de urgenta, pentru ca nu stii cine ar putea fi imbarbatat prin ele...🙏🙏😇

Read More