Va veni prigoana- este randul nostru sa marturisim Credinta

Va veni prigoana. Este rândul nostru să mărturisim credința Este rândul nostru să mărturisim credința. Au fost zorii, iar acum am ajuns la apus. Lavra Peșterilor de la Kiev este astăzi un loc-cheie pe pământ. Căci acolo unde a fost începutul, acolo va fi începutul sfârşitului. Muntele Peșterilor, pe care se înalță Grădina Maicii Domnului, a fost ales de Dumnezeu de la început, ca muntele Sinai și Ierusalimul. Aici se află centrul duhovnicesc al Ortodoxiei din Rusia. Preacuviosul Antonie a fost adus aici de Duhul Sfânt. Aici, în pământul din peșteri, este pusă prima sămânță a celei mai bogate recolte din grânarul lui Dumnezeu. Prin urmare, toate forțele iadului s-au ridicat acum împotriva Lavrei, asupra simbolului credinței în Hristos pe pământul nostru. Dacă rădăcina va fi tăiată, lumea se va rostogoli cu vuiet în prăpastie, iar în Apocalipsă se spune că la sfârşitul timpului „fiara… va ieşi din abis” (Apocalipsa, 17:8). Dumnezeu ne-a descoperit viitoarele încercări prin ultimul preacuvios și mărturisitor al Lavrei Peșterilor de la Kiev, prin arhimandritul Avramie (Kuyava, în schimă Agapit). Cu trei săptămâni înainte de adormirea sa în Domnul, părintele Avramie a stat de vorbă cu un fiu duhovnicesc apropiat din obștea Lavrei. Cu binecuvântarea lui, aducem la cunoștința cititorilor cuvintele cuviosului duhovnic, care sunt importante pentru fiecare credincios. – Este o bucurie să trăiești în mănăstire, dar inevitabil vor veni suferințe și persecuții! Trebuie să rămânem până la moarte! Ei vor să calce în picioare credința și să întemeieze o lume fără Dumnezeu. Ne așteaptă inevitabil mărturisirea! A venit vremea! Zorii au trecut, iar acum a venit apusul. Diavolul s-a mâniat rău pe creștini. Suntem deja în pragul vremii când nu oamenii, ci satana va conduce statul. Doamne, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine, dă-mi putere să nu pier! Au venit vremuri cumplite. Aș dori ca acestea să nu se întâmple cu noi și să treacă pe alături. „Suntem păcătoși, luați-ne trupul, dar să ne ferească Dumnezeu să ne pierdem sufletul”, aceasta trebuie să fie atitudinea noastră. Vom cere: „Doamne, ajută-ne”, „Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine nu avem”. Nu putem să avem nicio nădejde în lucruri bune. Va exista presiune pentru a smulge oamenii din Biserică și a-i forța să creadă așa cum învață Occidentul. Trebuie să rămânem fermi: principalul lucru este să nu ne pierdem credința! Există multe credințe strâmbe, dar nu toate sunt mântuitoare. Pierderea adevăratei credințe în suflet este un lucru groaznic: harul va pleca și cu nimic nu îl vei putea întoarce. Aceasta este moartea. Viața este scurtă, dar ne așteaptă Împărăția cea veșnică a cerurilor. A venit timpul: este rândul nostru să mărturisim credința. Ajută-ne, Doamne, să nu fie numai cu cuvântul, ci și prin fapte. Ultimul creștinism. De aceea, vrăjmașul se străduiește atât de mult să ne smulgă credința. Este scris că nu trebuie să ne fie frică. Aceasta ne așteaptă. Trebuie să ne rugăm. Dacă vom suferi răul de la cineva, să-i iertăm pe toți. Să credem cu tărie: Dumnezeu a înviat, El este biruitorul morții! Judecata de Apoi va arăta totul: unde sunt forțele lui Dumnezeu și unde sunt forțele vrăjmașului. Au fost și mai demult exiluri, foamete, muncă silnică, dar poporul lui Dumnezeu era ca sub un Omofor, chiar simțea și bucurie. Doar că nu trebuie să ne bazăm pe noi înșine. Fără Dumnezeu să nu ieșim nici măcar în prag. Dacă răbdăm, atunci ne vom sfinți cu ajutorul lui Dumnezeu. Vor fi multe înșelăciuni, se vor răspândi zvonuri mincinoase pentru a întina autoritatea spirituală a celor pe care oamenii îi cinstesc și în care se încred. Aceștia vor fi alungați din mănăstire, dar Dumnezeu îi va mântui pe cei care se tem de El. Ne vor bate, dar durerea se va micșora. Am trecut ​​și eu prin asta (preotul a arătat pe deget ceva de genul cum se bagă un ac sub un unghie). Dumnezeu îi va ajuta și nu-i va părăsi pe slujitorii Săi credincioși. Nu trebuie să vă temeți de durere, căci Dumnezeu o va potoli, iar Puterile Îngerești vă vor ajuta. Dumnezeu să ne dea har, să ne ajute pe noi și pe aproapele nostru. Odată te-ai născut și cu o moarte ești dator. Mulți fac trucuri pentru a-l intimida pe om, pentru a-l smulge de la Dumnezeu. Diavolul vrea să distrugă cât mai mulți oameni. Cât ne-a mai rămas? Poate încă un an, doi, cinci ani… (a fost spus în 2020) Dar va fi. Nu este nevoie să vă aprovizionați cu case, bogăție – acest lucru nu ne va ajuta, nu ne va mântui. Vor fi minciuni, înșelăciune. Toată lumea va fi încercată. În frunte stau străinii – americanii. Întreaga lume a acceptat codul numeric personal, s-a semnat… Acum miza va fi pe vaccinuri, vor fi forţați preoții și călugării. Dar dacă se va scufunda Biserica, oamenii nu se vor mântui. Am crezut că după ce Biserica a primit libertate, va fi prosperitate pentru mulți ani, dar au trecut douăzeci de ani și totul s-a întors pe dos… Nu ne așteaptă bucuria, ci întristarea. Fiți atenți. Nu trebuie să vă supărați pe asupritori și prigonitori. Iertați-i pe toți. Fiecare om greșește în felul său, dar uneori, după ce a căzut, se ridică. Nu spuneți nimic despre autorități. Să ne facem datoria, iar Dumnezeu nu va rămâne dator. Principalul lucru pentru noi este credința. Trebuie să ne ferim de rău. Nu trebuie să ținem în minte răul față de aproapele nostru. Dumnezeu va cere răspuns de la păstori, de la arhipăstori, pentru fiecare om pe care li l-a trimis, pentru fiecare fiu duhovnicesc, dacă i-a dat suficientă îndrumare pentru mântuire. Dar dacă cineva nu primește îndrumarea necesară de la duhovnicul său, dar cere sincer sfat bun de la Dumnezeu, dorește să fie mântuit, Dumnezeu îl va ajuta întotdeauna. În vremea noastră, există posibilitatea de a te spovedi mai des, de a te împărtăși mai des, ca nicio ispită să nu te ia prin surprindere. Este necesar doar să nu comitem păcate de moarte și să fim permanent în duhul pocăinței. Este important să înțelegem în ce mediu trăim, în ce împrejurări. Până când Dumnezeu nu ne va chema pe calea mărturisirii deschise, trebuie să-ți păstrezi starea duhovnicească în taină. Diavolul încearcă să ne calomnieze. Persecuția deschisă va izbucni în orice moment. A venit timpul mărturisirii. Lumea se apropie de sfârșit. Toată natura strigă – timpul este foarte scurt… https://www.aparatorul.md/

Read More

Sfantul Ioan Iacob

Sfântul Ioan Iacob, românul nostru cu moaștele întregi la Hozeva, iese adeseori din raclă și călătoarește în chip nevăzut pentru a ajuta pe cei ce-l cheamă în rugăciune.

Ieri a plouat la Hozeva. Iată cum are încălțămintea.

Read More

Acatistul Sfantului Ioan Rusul

(27 mai)

Troparul Sfantului Ioan Rusu

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca, tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-l sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapanit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel in care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa imparta lumii intregi bincuvantarile lui Dumnezeu, sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata invataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvantul Celui Ce a zis: "Cine crede in Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie", si pentru aceasta noi te laudam:

Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;
Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;
Bucura-te, odrasla sfanta a pamantului rusesc trimisa la tainic apostolat;
Bucura-te, mostenitor al infranarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;
Bucura-te, ca ai crescut intr-o familie binecredincioasa;
Bucura-te, ca ai luptat impotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cand ai primit crucea robiei;
Bucura-te, ca intarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;
Bucura-te, ca scuiparile nu au intinat frumusetea ta launtrica;
Bucura-te, piatra de care s-au sfaramat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 2:

"Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Hristos nu imi esti tu stapan. Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad", i-ai spus stapanului turc, cantand in inima ta: Aliluia!

Icosul 2:

Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind invataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecandu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugandu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice inselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:

Bucura-te, ca nu ai cartit impotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;
Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;
Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti intre animale, ai vietuit ingereste;
Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;
Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;
Bucura-te, ca te impartasesti in fiecare saptamana cu Sfintele Taine;
Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;
Bucura-te, ca ai purtat in minte si in inima pilda sa jertfelnica;
Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna incercarilor ai iesit;
Bucura-te, ca prin statornicia in credinta esti pilda tuturor;
Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 3:

Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si inchinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapanului tau o farfurie cu mancare, din Procopie pana la Mecca, pe care lucru neputand sa-l inteleaga, toti au strigat: Aliluia!

Icosul 3:

Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapanului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care iti cantam:

Bucura-te, ca nu te-ai indoit in credinta ta, avand nadejde neclintita in Dumnezeu;
Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mancare;
Bucura-te, ca desi turcii au ras de tine, ai simtit binecuvantarea cereasca;
Bucura-te, ca sapanul tau intorcandu-se acasa a inceput sa te cinsteasca;
Bucura-te, ca pana si cei intunecati la minte au priceput sfintenia ta;
Bucura-te, ca la inmormantarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;
Bucura-te, din randuiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savarsite de tine;
Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratandu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;
Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;
Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;
Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvantatoare;
Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 4:

Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!

Icosul 4:

Degeaba a incercat vrajmasui mintuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au infricosat si au fugit, lasand in urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cantandu-ti:

Bucura-te, nou Ilie prin ravna catre cele ceresti;
Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfanta;
Bucura-te, ca nu imbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamant;
Bucura-te, ca deasupra mormantului tau a stralucit o lumina cereasca;
Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;
Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvantare;
Bucura-te, ca inchinandu-se lor, gasesc scapare din framantarile lor;
Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cand au fost aruncate in foc;
Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor;
Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratand sfintenia ta;
Bucura-te, ca a fost adus in Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 5:

Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cata multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale afland noi, Ii multumim Celui Ce te-a proslavit intre cei iubiti ai Sai, si Ii cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmand Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari in ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:

Bucura-te, impreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;
Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;
Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;
Bucura-te, vistierie nesfarsita de tamaduiri;
Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa iti multumeasca;
Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;
Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;
Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;
Bucura-te, ca ungandu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;
Bucura-te, alinatorul durerilor celor in suferinta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 6:

Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temandu-se ca isi va pierde viata, dar tu te-ai aratat in vis nepoatei sale, indemnand-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va intampla nimic rau si ca vei tine chiar tu mana celui care il va opera, el a primit cu incredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cantat Domnului cu multumire: Aliluia!

Icosul 6:

Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:

Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;
Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;
Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei;
Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;
Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 7:

"Sfinte Ioane, ma urasti?" - a intrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parandu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu insa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut implinirea cuvintelor tale, i-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a intors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim in toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa iti putem canta:

Bucura-te, reazem al celor impovarati de greutatile vietii;
Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;
Bucura-te, cel ce nu te-ai maniat pe Arhondula care a cartit impotriva ta;
Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;
Bucura-te, ca deznadejdea care o bantuia i-ai schimbat-o in nadejde;
Bucura-te, ca la vremea randuita de Domnul, ea s-a invrednicit sa aiba copii;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;
Bucura-te, ca ne-ai intarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;
Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mantuitorului;
Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa intariti din ele;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 8:

Ca o fiara urla Caterina, cand era chinuita de diavol, inspaimantandu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se indoiasca la ajutorul tau, si aparandu-i in vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, inaintea ta rugandu-te sa ii eliberezi pe toti cei care sunt robiti de ingerii cazuti, ca sa cante impreuna cu noi Celui Ce a infrant puterile intunericului: Aliluia!

Icosul 8:

Cazi inaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor in lupta duhovniceasca si sa dobandim tarie in credinta noi, cei ce te laudam:

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;
Bucura-te, purtatorule de Duh Sfant care ai mijlocit tamaduirea lor;
Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai infricosat pe diavoli;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;
Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;
Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii ii izbavesti;
Bucura-te, cel ce avand harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;
Bucura-te, ca si in vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;
Bucura-te, ca impreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;
Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 9:

Precum s-a intors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tanarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa isi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a intors cuprins de pocainta inapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului indurarilor: Aliluia!

Icosul 9:

Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si intoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut in pacat, fiind prinsi in cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa iti cante alaturi de noi:

Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfantului Stelian;
Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te intristezi de caderile lor;
Bucura-te, mangaiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;
Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta implinita;
Bucura-te, ca vazandu-si fiul acasa s-a bucurat impreuna cu cetele ingeresti;
Bucura-te, ca te ingrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se intoarca la cele rele;
Bucura-te, ca ii linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;
Bucura-te, ca dai nadejde in mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;
Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili randuiala lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ne inveti sa uram pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad in el;
Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;
Bucura-te, ca ne indemni sa ne rugam unii pentru altii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 10:

Desi vaduva care fusese lipsita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plangerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, incurajand-o sa se duca la judecata pentru a dobandi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decat cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi in ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Ii canta Dreptului Judecator: Aliluia!

Icosul 10:

Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau ii ajuti, ci si pe multi din cei greu incercati de nevoi. Sa nu ramana departe de mila ta cei pe care ii poti ajuta, ca vazand puterea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o insele;
Bucura-te, ca ai asezat-o in casa care i-a ramas mostenire;
Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;
Bucura-te, ca ai sarit in ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;
Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;
Bucura-te, ca traiesti fericirea celor insetati de dreptate;
Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucura-te, luptator destoinic impotriva inselatoriei, furtisagului si nedreptatii;
Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;
Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot insela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;
Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam in necazuri;
Bucura-te, cel care ii imbraci pe cei saraci si ii hranesti pe cei flamanzi;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 11:

De multe ori uitam sa ii praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminand pamantul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri impreuna cu ei cand cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a randuit ca aparatori ai nostri Ii multumim Domnului prin cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

"Asa sunt uitati prietenii?", l-ai intrebat pe batranul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blanda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se inchine tie, si sa-ti cante impreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:

Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;
Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;
Bucura-te, ca prin aceasta am fost indemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;
Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batranul Nicolae;
Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;
Bucura-te, ca s-au inaltat catre tine rugaciunile sale smerite;
Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;
Bucura-te, ca nu te indepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;
Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;
Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;
Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 12:

Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapan. Ajuta-ne ca pana la sfarsitul vietii noastre sa ramanem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu incetam lauda: Aliluia!

Icosul 12:

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut in Biserica Sa, unde a inflorit si Sfantul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cand iti aducem cantari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:

Bucura-te, icoana zugravita de Imparatul Ceresc spre intarirea credinciosilor;
Bucura-te, temei de impacare al celor biruiti de manie si rautate;
Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;
Bucura-te, dar dumnezeiesc in vietile noastre greu incercate de felurite necazuri;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata ii indreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, dascalul si indrumatorul nostru pe calea virtutii;
Bucura-te, indreptatorul celor fara de socoteala;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama in primejdii;
Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;
Bucura-te, ca ne dai ajutor cu imbelsugare in toata vremea;
Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram impreuna cu tine in Rai;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13:

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu indestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cantari: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusu 

O, Sfinte Ioane, intru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemandu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica cine a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?

Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitand prin rugaciune o farfurie de mancare din Procopie pana la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.

Aducandu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvantate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramane fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scarbiti si in pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, ingenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa manie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.

Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor, ca astfel, in pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste la vreme de boala !

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.

De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.

Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mintuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!

Read More

Ganduri duhovnicesti

Ce gând frumos! De citit și de încercat...

"Vă dau o idee bună pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-o zi

Dragilor vreau să vă dau o idee buna pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-o zi pe când plecam la școala cu fetițele noastre. Se întâmplă uneori dimineața să nu mai avem vreme să facem rugăciunea și atunci încerc să compenesez această lipsă, rugându-ne pe drum în mașină până la grădiniță și școală.

Uneori cântăm, alteori zicem rugăciuni scurte, dar alte ori parcă mai degrabă aș discuta cu Sofia și Ilinca pe un gând despre Dumnezeu.

Într-o zi mi-a venit ideea ca fiecare din noi să-și aleagă acum o persoană dragă și până seară să se roage pentru ea, de câte ori își aduce aminte. Fetele au fost foarte încântate și în fiecare dimineață îmi amintesc că e momentul să le dau un gând bun despre Dumnezeu și să ne alegem pentru cine ne vom ruga.

Am luat această mică provocare în serios și de câte ori mi-aduceam aminte, mă rugăm pentru cel ales în ziua aceea. Dar nu mă rugam doar simplu: „Doamne ajută-l pe Bogdan” ci îmi aduceam aminte de detalii din viața lui și faceam tot felul de cereri lui Dumnezeu: de binecuvântare, de ajutor în diferite lucruri pe care le face, de iertare de păcate, și în felul acesta puteam pune mai mult suflet în rugăciune.

Mare mi-a fost bucuria când rugându-mă pentru un prieten el m-a sunat și a doua zi când ne-am întâlnit l-am simțit mai aproape sufletului meu, mi-era mai drag decât de obicei.

Într-o altă zi, m-am întâlnit seara întâmplător, într-un loc în care era foarte puțin probabil ca el să apară, cu prietenul pentru care mă rugasem de dimineață. M-am bucurat mult, și mi-am dat seama atunci că e bineplăcut lui Dumnezeu gândul acesta, de a alege pe cineva și de a ne ruga pentru el toată ziua.

Aș vrea să încerc într-o zi să mă rog și pentru o persoană care nu mi-e dragă, sau pentru persoanele care-mi sunt indiferente, sau în altă zi pentru o pesoană publică, pentru unul din conducătorii țării sau a Bisericii. Sunt modalități prin care putem să ne dezghețăm sufletul, dacă e împietrit în ne-iubire și egoism.

Roagă-te pentru șeful tău o zi întreagă ! Roagă-te pentru unul din profesorii tăi! Roagă-te pentru un vecin ! Roagă-te pentru un coleg de muncă pe care-l vezi întristat! Roagă-te pentru săracul de la colțul străzii pe care tocmai l-ai miluit! Roagă-te pentru cel ce știi că ține supărare pe tine! Roagă-te pentru soția ta / soțul tău o zi întreagă! Roagă-te pentru mama ta, tatăl tău, pentru sora sau fratele!

Ne putem ruga și pentru cei adormiți, că mare nevoie au și ei de dragostea noastră, care izvorăște tot din dragostea Mântuitorului Hristos.

Să cerem ajutor sfinților zilei și Maicii Domnului ca să mijlocească la Dumnezeu, să ne dea putere să ne rugăm pentru aproapele nostru. Nu e lucru puțin să te rogi pentru o persoană de dimineața până seara. Încercați acest lucru și veți trăi minuni!

Deprinzându-ne zilnic cu rugăciunea, ne vom apropia de Dumnezeu, și unii de alții."

(Claudiu Balan) – ortodoxiatinerilor.ro

Read More

Inaltarea Domnului

Astăzi Hristos dăruieşte Tatălui Său firea omenească mântuită şi îndumnezeită, cum ne învață Sf. Ierarh Atanasie cel Mare. Astăzi este arătarea marii taine a iubirii nespuse a lui Dumnezeu pentru om. Hristos nu doar l-a mântuit pe om, lucru care este adânc nepătruns, a făcut însă mult mai mult: a așezat pe om de-a dreapta Tatălui, l-a alipit în sânul dumnezeirii, ca să-l facă « deopotrivă cu El » Dumnezeu și Om. Taină adâncă și de necuprins: în Sfatul cel mare al lui Dumnezeu se află de astăzi (și) un Om, Mântuitorul Hristos.

 

Hristos S-a Înălțat !

Read More

INALTAREA DOMNULUI

Înălțarea Domnului

 (sinaxar)

Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. După Înălțarea Domnului, îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.

În Faptele Apostolilor (1, 9-12) aflăm faptul că timp de patruzeci de zile după Înviere, Iisus continuă să propovăduiască Evanghelia. Iisus și cei unsprezece sunt adunați lângă Muntele Măslinilor, în nord-estul Betaniei. Iisus le spune ucenicilor săi că vor primi puterea Duhului Sfânt și că ei trebuie să ducă mesajul Său în lumea întreagă apoi se înalță la cer. Doi oameni îmbrăcați în alb li s-au arătat ucenicilor și le-au spus că Iisus se va reîntoarce în același mod ca la Înălțare. Ei au spus: "Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer." (Fapte 1, 11). După acestea, ucenicii s-au reîntors în Ierusalim bucurându-se și rămânând în continuare în Templu.

Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (Faptele Apostolilor 1, 9). Și cu alte ocazii Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine necreate (despre energiile necreate a vorbit mai mult Sfântul Grigorie Palama) menite să reveleze prezenta Divinității, dar să o și ascundă.

Read More

Din invataturile parintelui Arsenie Papacioc

Arzând de dragostea pentru Hristos şi de nevoinţe mai înalte, Părintele Cleopa se retrage la pustie în munţii Stânişoarei, de pe lângă Slatina, nu însă fără prietenul său, Părintele Arsenie. Chiar dacă era “pustnic din întâmplare”, aşa cum obişnuia să se smerească Părintele Arsenie, şi iubea mai mult viaţa de obşte, a dragostei de fraţi, decât pe cea aspră a pustiei, ţine totuşi pasul alături de Părintele Cleopa în nevoinţe şi singurătate. Despre experienţa pustiei Părintele Arsenie consemnează: “N-am cedat, mi-a ajutat Maica Domnului, mi-am ţinut poziţia pustnicească. Pustia este un lucru de foarte mare laudă. Trebuie să înţelegem că rugăciunile unui pustnic ajută lumea enorm de mult. Nu există pustnicii valabile dacă nu ai toată lumea aşa cum este ea în inima ta! Eu nu eram în măsura unui pustnic… Trebuie să te duci ca un erou în pustie, după ce ai biruit lumea“.
        Pustia îl învaţa pe Părintele să înţeleagă glasul naturii şi mişcările ei, dar şi să fie exigent cu sine însuşi spre a face faţă luptei cu diavolul, care uneori se dă corp la corp în pustie. “În pustie, ne spune Părintele, problemele erau acestea: să-l poţi ţine la distanţă pe diavol. Se atinge de tine dacă te are la mână cu ceva. Nu se poate rezista decât dacă te stăpâneşte o autentică smerenie. O smerită smerenie. Niciodată nu te vezi smerit. Smerenia este arta de a sta la locul tău. Şi aş putea să spun cu îndrăzneală că: N-am fost în pustie! Atât numai că suportam rigoarea iernii care era grozavă, nu vedeai lumea, erai în pustie dar nu asta însemna pustia. Pustia înseamnă cu orice chip o stare de dincolo de fiinţa omenească, dincolo de socoteli omeneşti înalte, pentru că viaţa duhovnicească nu este o viaţă calculată, este o viaţă trăită fără cuvinte.”

Fragment din articolul “Viaţa necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc – Apostolul iubirii al Neamului românesc”, “Revista Atitudini” nr.18

Read More

Pilda oii pierdute

Pilda cu oaia cea pierdută. Ce se spune în această pildă? Că dacă cineva, cioban fiind, păstor de oi fiind, pierde o oaie din o sută de oi, le lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce şi o caută pe cea pierdută, şi când o găseşte – fiţi atenţi – „se bucură de ea şi o pune pe umerii lui şi o duce la turmă”. Sfântul Ioan Gură de Aur observă că nu o ia cu sila, nu o ia cu toiagul, ci o pune pe umerii lui şi o duce la turmă. Şi zice către prieteni şi către vecini: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, că am aflat oaia mea cea pierdută.” Şi apoi adaugă o concluzie, care singură numai dacă ar exista din Evanghelie, tot ai şti Evanghelia, şi anume zice aşa, că: „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte – fiţi atenţi – mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au trebuinţă de pocăinţă” (Luca 15, 7). Parcă te iau fiorii când te gândeşti la astfel de lucruri. Aşa a privit Domnul Hristos, cu bunătate, pe păcătoşi. Nu pentru că sunt păcătoşi, ci pentru că ar putea să nu mai fie păcătoşi şi ar putea să se întoarcă la Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 100)

Read More

Rugăciuni către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Rugăciunea întâi către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, Cuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup viețuind te-ai făcut lăcaș Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toți sfinții și cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea Sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraților, a domnilor, a supușilor, a preoților, a călugărilor și pentru sănătatea și mântuirea tuturor drept-credincioșilor creștini. Cu umilință cădem la racla cu sfintele tale moaște și le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întărește și păzește acest sfânt lăcaș, pe care ți l-ai ales sălaș, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum și toate orașele și satele și pe toți locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaște, care cu credință căzând se închină și le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate și izbăvire de supărarea duhurilor necurate și de alte boli nenumărate, care dobândindu-și dorita izbăvire și sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-I înălțăm slavă, iar ție pentru datornica mulțumire îți aducem icoasele acestea, întru care mărim și lăudăm nevoințele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile și toate ale tale fapte bune; pentru care toți zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, preaînțelepte Grigorie!

Rugăciunea a doua către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui și părăsind toate deșertăciunile lumii ca pe niște gunoaie, lăsând și pe părinții tăi, ai urmat cu toată dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătățile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ți-se ochii sufletului tău, cu toată curăția I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viață și după moarte, că așa mărește Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude și osteneli, ai aflat har și milă, că sfințindu-te privești cu cetele îngerești la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primește aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogățit cu sfintele tale moaște, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună și încuviințată celor credincioși. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ție această puțină a noastră rugăciune, și fii folositor și rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apărați de luptătorii noștri vrăjmași văzuți și nevăzuți, izbăvindu-ne și de toată ispita și necazul cel negândit și neașteptat și de chinurile cele veșnice ce va să fie și să aflăm mila în ziua Judecății a ne învrednici și noi cu tine de nespusele bunătăți, privind lumina cea preadulce și desfătată a feței lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-leaChip te-ai făcut înfrânării și prin Dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Tropar - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Condac - Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-lea

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim Dumnezeiasca pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Preafericite Părinte, Înțelepte Grigorie.

Read More

Rugătoarea noastră către Dumnezeu

Era un monah leneş şi trândav care nu păzea făgăduinţele chipului îngeresc. El nu avea decât o faptă bună: din dragostea şi evlavia pe care o avea către Maica Domnului, stătea în fiecare zi înaintea icoanei Maicii Domnului şi rostea de 100 de ori rugăciunea cea îngerească. Şi aşa trăind el în lenevire, Dumnezeu cel Preabun şi Milostiv l-a învrednicit de a văzut o vedenie înfricoşătoare. A fost răpit de diavol şi sufletul său a mers cu diavolii la judecată. Acolo, datorită păcatelor sale, urma să meargă la chin.

Dar Maica Domnului, sculânduse de pe scaun, a zis:
-Rogu-mă Ţie, Dumnezeul meu, îngăduie să fac şi eu dreptate acestui suflet.

Şi scoţând o carte în care erau scrise rugăciunile lui, o puse pe cântarul faptelor bune. Dar diavolii au pus multe cărţi cu păcate pe partea cealaltă a cântarului şi astfel sufletul urma să meargă în Iad. Atunci, Maica Milostivirii, văzând că nu au folosit cu nimic rugăciunile, a zis:
-Adu-ţi aminte, Fiul meu, că din trupul meu ai luat fiinţa Ta cea omenească şi de aceea, te rog, dăruieşte-mi şi mie o picătură din sângele Tău cel scump pe care l-ai vărsat pentru păcătoşi, în vremea patimii Tale, Stăpâne mult milostive, fie-ţi milă de sufletul acesta pentru că pe mine mă iubea foarte mult şi se ruga la mine cu credinţă.

Zise Stăpânul:
-Fie voia Ta, Maica mea, dar să ştiţi că: „O PICĂTURĂ DIN SÂNGELE MEU ACOPERĂ TOATE PĂCATELE LUMII”.

Deci, primindu-şi împărăteasa darul şi punându-l pe cântar toţi diavolii au fugit şi s-au împrăştiat, iar sufletul a fost luat de Maica Domnului. Venindu-şi monahul în fire, a slăvit pe Dumnezeu, mulţumind Maicii Domnului că i-a arătat vedenie aşa de minunată. Şi, căindu-se, şi-a îndreptat viaţa sa şi a făcut aşa de multe fapte bune, încât toţi se minunau de el. Şi a murit, slăvind pe Dumnezeu şi
pe Maica Domnului, care l-a salvat.

Sursa: marturieathonita.ro

Read More

Pacatul mare si pacate mici

Două femei au plecat la o mănăstire. Una era cu conștiința neîmpăcată, căci săvârșise un păcat mare, cealaltă însă nu se credea așa de păcătoasă, zicând că ea a făcut numai păcate mici la viața ei.

Starețul a ascultat mărturisirea fiecăreia și le-a dat canon: uneia să aducă piatra cea mai mare pe care o va găsi, alteia să aducă 15 pietricele.

Femeile au făcut ascultare și s-au întors la părinte. Văzând că au adus pietrele cerute, starețul a zis fiecăreia să le așeze de unde le-a luat.

Cea cu pietricelele șovăia. Monahul a întrebat-o de ce ezită. "E greu să le pun la loc, sunt multe și nu țin minte locul exact al fiecăreia", răspunse ea.

"Sora ta are un singur păcat, dar îl ține minte, îl regretă și îl spală cu lacrimi mereu. Știe unde e locul pietrei sale. Dar tu, cu păcatele tale neînsemnate, nu-ți poți aduce aminte când, cui, unde și cum ai făcut rău și nu te poți pocăi pentru ele", zise starețul.

Orice păcat, oricât de mic ar părea, întinează negrăit sufletul.

Sursa: internet

Read More

Rugaciune catre Sfantul NECTARIE

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Read More

Dragostea de slava desarta

Sfântul Ioan Gură de Aur aseamănă pe cel care face faptele sale bune pentru a fi văzut de oameni cu un actor: "Actorul pare strălucitor atâta vreme cât ţine spectacolul… Când spectacolul s-a terminat, actorii apar în faţa lumii aşa cum sunt. Aşa păţesc şi cei care umblă după slava deşartă, cei care postesc numai de ochii lumii".
 

Read More

Cand se retrag dusmanii din sufletul omului

"Când un împărat vrea să-și captureze dușmanii, mai întâi le taie apa și mâncarea și astfel dușmanii se predau răpuși de foame. Tot așa și cu patimile cărnii: dacă omul se luptă cu armele postului și ale foamei, dușmanii se retrag vlăguiți din sufletul lui". (Avva Ioan Colov)

Read More

Acasa la Sfantul Gherasim din Kefalonia( Grecia)

Read More

Sfantul GHERASIM DIN KEFALONIA

​Troparul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul

Glasul al 4-lea

Viețuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocșilor și înger în trup, vindecător și de Dumnezeu purtător te-ai arătat nouă. Pentru aceasta noi, credincioșii, te lăudăm pe tine, dumnezeiescule Gherasim, că în chip vrednic ai dobândit de la Dumnezeu tămăduiri și harul veșnic, și îi vindeci pe cei bolnavi, pe demoni îi alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorăști tămăduiri. Vlăstar dumnezeiesc al Peloponesului și comoară neprădată a Kefaloniei, lauda cea mare a întregii Elade, Sfinte Gherasim de Dumnezeu purtătorule, ocrotește pe robii tăi!

Read More

Sfântul Abanoub

„Nu este alt Dumnezeu decât Domnul Sfântului Abanoub!“

Mulţi dintre noi simţim tot mai acut nevoia unor modele. A unor repere. Valori, cum le spunem cel mai adesea, care să ne convingă suficient încât să le oferim ca exemplu şi copiilor noştri. Privim în jur şi astfel de cazuri sunt prea puţine. Privim în urmă - să zicem, secolul al III-lea -, undeva în Egipt. Viaţa lui Abanoub, sfântul copil de 12 ani, merită să fie cunoscută atât de cei mari, cât şi de cei mici. Sfinţii creştini sunt modele de viaţă pentru copii, sipete ale valorilor esenţiale ale umanităţii.
Sfântul Abanoub s-a născut în satul Nehesa din Egipt, ca unic descendent al părinţilor săi. A început să meargă la biserică de la 12 ani. În sfântul lăcaş a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre credinţa creştină. Cuvintele preotului care îi încuraja pe creştini să reziste în faţa persecuţiei (283) împăratului roman Diocleţian l-au marcat profund. Într-una din zile, după ce s-a împărtăşit, copilul a părăsit biserica şi a oferit toate bunurile sale săracilor. Iubirea şi dorul pentru Veşnicie îl ardeau atât de intens, încât Abanoub a fost pe deplin convins că îşi va da viaţa, ca jertfă, în numele Domnului. Astfel, a luat drumul Samanudului, locul în care i-a apărut Arhanghelul Mihail. Îngerul i s-a înfăţişat în timpul rugăciunii, moment în care l-a înştiinţat pe băiat că va fi torturat peste trei zile. De precizat că localitatea Samanud se afla în vechime, ca şi astăzi, în Delta Nilului, în prezent asanată şi utilizată în scopuri agricole. Un aspect ce merită reţinut este acela că biserica creştină din această localitate a fost construită pe locul prin care Sfânta familie a trecut în timpul fugii sale în Egipt. Potrivit tradiţiei Bisericii Copte, Sfânta familie a locuit aici 17 zile şi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor. „Noi suntem creştini!“ Copilul de doar 12 ani a avut curajul să meargă până la conducătorul Samanudului, căruia i-a declarat credinţa creştină. Gestul său a fost interpretat ca o ofensă adusă zeităţilor păgâne, venerate de conducătorii Imperiului Roman, dar şi de majoritatea poporului. Urmările gestului lui Abanoub se pot lesne deduce. Mânia guvernatorului asupra copilului a fost atât de puternică, încât acesta a îndurat chinuri groaznice, provocate de tăierea burţii, în timp ce toate măruntaiele îi atârnau afară. În aceste clipe de grea încercare, Arhanghelul Mihail i-a fost alături lui Abanoub şi l-a vindecat pe loc. Uluit şi fără o soluţie de moment, guvernatorul l-a aruncat într-o temniţă, alături de alţi 8000 de creştini. Prezenţa sfântului cel mic în mijlocul acelor oameni, aparent nenorociţi, dar, în esenţă, atât de fericiţi, i-a încurajat şi mai mult şi i-a determinat să primească bucuroşi martiriul pentru Hristos. Cele întâmplate nu au făcut decât să-l învenineze şi mai mult pe năprasnicul guvernator. Ura împotriva băiatului era atât de mare, încât l-a atârnat, în timpul unei călătorii pe Nil, cu capul în jos, în barcă. A fost momentul pentru o nouă minune. În timp ce sărbătorea momentul, conducătorul s-a rănit într-un pahar, care i s-a spart în mână, ceea ce l-a adus în imposibilitatea de a mai mişca membrul superior. Mai mult, toţi soldaţii din barcă au orbit. Doar tiranului i-a fost lăsată lumina ochilor: să-l poată vedea pe Abanoud, căruia îi curgea sângele din gură şi din nas. Şi de această dată Arhanghelul Mihail i-a venit în ajutor, i-a şters sângele de pe faţă, i-a oblojit rănile. „O, băiete, cred într-adevăr în Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor! Acum, roagă-te Domnului tău să ne facă bine, pe mine şi pe soldaţii mei, şi noi ne vom încreştina, pentru că am văzut minunea!“, a implorat guvernatorul. Iar sfântul a răspuns: „Dumnezeu este viu şi toate acestea se vor întâmpla, dar nu aici, ci la Itreep (n.r., locul de destinaţie al bărcii), ca tot poporul să ştie că nu este alt Dumnezeu decât Isus Hristos!“ Atunci soldaţii au izbucnit în plâns şi au zis: „Noi suntem creştini!“ Şi aşa s-a întâmplat. Când au ajuns la Itreep, soldaţii şi-au predat armele, s-au încreştinat şi au fost martirizaţi până la ultimul. Tortura. Martiriul. Izbăvirea Spre deosebire de aceştia, îndată ce s-a văzut pe ţărm, guvernatorul a revenit la vechile metehne. Fără nici o remuşcare sau urmă de conştiinţă, a dispus imediat torturarea lui Abanoub. Această a doua schingiuire a fost cu mult mai dură decât cea dintâi. Băiatul a fost legat pe un pat de fier, sub care a fost încins un foc mare, după care trupul i-a fost presat între două roţi de lemn, mari, ca de moară. Şi asta nu a fost tot. I s-au băgat mai apoi două beţe de fier, încinse, în ochi. Puterea cerească nu l-a părăsit pe Abanoub şi l-a salvat, ca de fiecare dată. Acele miracole i-au adus pe calea cea bună pe foarte mulţi păgâni. Descumpănit, guvernatorul a vrut cu orice chip să-l vadă mort. Însă dorinţa nu i s-a îndeplinit nici măcar atunci când a ordonat să-i taie mâinile şi picioarele cu un topor. Un înger a venit şi l-a vindecat din nou. A fost momentul în care Abanoub s-a ridicat, a păşit în faţa poporului, care asista la tortură, şi i-a strigat: „Nu este alt Dumnezeu, în cer şi pe pământ, decât Domnul Sfântului Abanoub!“ Sfârşitul lui Abanoub a fost pecetluit de guvernatorul Alexandriei, Armanius, care, după ce l-a torturat îndelung, i-a tăiat capul. Astăzi, sfintele sale moaşte se află în biserica din Samanud. În interiorul aşezământului de cult, cunoscut ca „Biserica Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Abanoub din Samanud“, mai există şi părticele din moaştele a 8000 de martiri creştini din primele secole. De asemenea, în curtea sfântului lăcaş se găseşte o fântână, din care se spune că au băut membrii Sfintei familii, în timpul şederii lor în localitatea din Delta Nilului. Creştinii din toată lumea îngenunchează la moaştele sfântului Abanoub şi mai apoi beau din apa vechii fântâni, iar cei cu o credinţă puternică trăiesc minuni vindecătoare.( sursa :  www.Ziarul Lumina.ro)

Read More