Iubirea

Dumnezeul iubirii nu poate îndemna decât la iubire. Domnul Iisus ne învaţă să urâm păcatul, dar nu pe păcătos. Şi ne învaţă să fim iertători, să acoperim totul cu dragoste, căci iubirea e însoţită de iertare şi îngăduinţă.
In toată viaţa Sa pe pământ, Hristos a lucrat cu sensibilitate, cu gingăşie şi fineţe sufletească. A cunoscut şi a înţeles suferinţele tuturor. N-a trecut cu vederea pe nimeni. A vindecat pe bolnavi, a alinat pe cei deznădăjduiţi, a întins mână de ajutor celor în primejdii, a strâns la piept cu duioşie pe copii. A plâns la vestea morţii lui Lazăr, a plâns pentru soarta Ierusalimului şi plânge şi azi pentru orice durere şi suferinţă. Plânge şi pentru suferinţa ta, pe care o cunoaşte.
Iisus a văzut în fiecare om fărâma de dumnezeire din el, după chipul şi asemănarea Sa. De am avea şi noi un strop din iubirea lui Hristos!
A iubi cu iubirea Lui înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câştiga inima lui prin dragoste şi îngăduinţă. Inseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui.
Să iubim deci şi noi, să iertăm şi noi, să fim blânzi, să fim buni, să fim sfinţi chiar! Să fim oameni adevăraţi, prin Adevărul – Hristos Care ne-a iubit până la capăt.

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011)

Posted in: Predici