    |
- De ce în general, bisericile au ferestrele înguste şi înalte, iar geamurile sunt din sticlă mată?
Pentru că Esenţialul îl găsim în Biserică, nu în afara ei.
Pentru că la rugăciune trebuie să ne adunăm mintea nu să o risipim cu privelişti
Pentru că Esenţialul îl găsim în Biserică, nu în afara ei.
Pentru că la rugăciune trebuie să ne adunăm mintea nu să o risipim cu privelişti
şi gânduri lumeşti.
Pentru că frumuseţea unei Biserici nu este dată de aşezarea ei într-un peisaj mirific de care ochiul se bucură privind prin fereastră ci de oamenii frumoşi sufleteşte, care se adună la rugăciune în ea:
**********************************************
- De ce preotul îmbrăcându-se la slujbe cu veşminte scumpe propovăduieşte smerenia şi modestia? Nu există un dezacord între ceea ce face şi ceea ce spune?
Veşmintele pe care le îmbracă preotul când slujeşte, nu sunt ale lui ci ale Bisericii, iar Biserica este a lui Dumnezeu.
Dacă ar fi ale lui le-ar folosi tot timpul, nu numai în Biserică.
În popor conştiinţă acestui lucru se manifestă atunci când oamenii se ating uşor de veşmintele preoţeşti, precum oarecând, femeia cu scurgere de sânge s-a atins de Veşmintele lui Hristos.
Credincioşii ortodocsi ştiu că preotul nu poartă o haină oarecare, ci una “sfinţită”, adică închinată slujirii lui Dumnezeu.
Hainele preotului sunt cele purtate pe sub veşminte şi în viaţa de zi cu zi. Dacă acele sunt foarte scumpe atunci putem vorbi de un dezacord între ce spune şi învaţă şi ceea ce face el însuşi.
************************************************
- De ce trebuie neapărat să mergem la Biserică şi nu e suficient să ne rugăm acasă?
Biserica este ridicată spre Slava lui Dumnezeu, este locul despre care Mântuitorul a spus: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”(Matei 18, 20).
Mergem la Biserică pentru că acolo putem sta la Masa lui Dumnezeu, precum oarecând Sfinţii Apostoli, în Joia Mare la Cina cea de Taină. În toate Bisericile răsună chemarea: „Cu Frică de Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi” pentru că: „Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă”. Iar cel ce se apropie, pregătit fiind, primeşte Odorul Cel Nepreţuit: Sfâna Euharistie!
Ce poate fi mai minunat decât aceasta?
Cum putem spune că-l iubim pe Dumnezeu dacă îi ignorăm pe casnicii Săi (Efeseni 2,19), adică pe sfinţi?
Cum putem spune că-L iubim pe Dumnezeu dacă nu mergem în Casa Lui (Ioan 14,2).
Ce fiu bun şi ascultător uită de Casa Părintească?
Ce este Biserica pentru noi, dacă nu "Acasa"?
Ne dorim ca Dumnezeu să vină în casa noastră, în familia noastră, în inima noastră, dar a merge şi noi, la rândul nostru în Casa Lui ni se pare neesenţial sau prea obositor.
Mântuitorul împreună Maica Sa şi Dreptul Iosif au călătorit cu bucurie câteva zile până la Ierusalim pentru a se închina la Templul zidit acolo, iar nouă astăzi ni se pare foarte obositor un drum de 10 minute până la Biserică, iar slujba lungă şi plictisitoare.
Trebuie să ne rugăm în tot timpul şi în tot locul, dar mai ales în Biserică, iar prezenţa noastră la Sfintele Slujbe este o mărturisire a credinţei noastre, răsplătită din belşug cu „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Împărtăşirea Duhului Sfânt” ce se revarsă peste toţi care „cu credinţă cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră de se roagă”!
Cu dragoste Părintele Ciprian!
Pentru că frumuseţea unei Biserici nu este dată de aşezarea ei într-un peisaj mirific de care ochiul se bucură privind prin fereastră ci de oamenii frumoşi sufleteşte, care se adună la rugăciune în ea:
**********************************************
- De ce preotul îmbrăcându-se la slujbe cu veşminte scumpe propovăduieşte smerenia şi modestia? Nu există un dezacord între ceea ce face şi ceea ce spune?
Veşmintele pe care le îmbracă preotul când slujeşte, nu sunt ale lui ci ale Bisericii, iar Biserica este a lui Dumnezeu.
Dacă ar fi ale lui le-ar folosi tot timpul, nu numai în Biserică.
În popor conştiinţă acestui lucru se manifestă atunci când oamenii se ating uşor de veşmintele preoţeşti, precum oarecând, femeia cu scurgere de sânge s-a atins de Veşmintele lui Hristos.
Credincioşii ortodocsi ştiu că preotul nu poartă o haină oarecare, ci una “sfinţită”, adică închinată slujirii lui Dumnezeu.
Hainele preotului sunt cele purtate pe sub veşminte şi în viaţa de zi cu zi. Dacă acele sunt foarte scumpe atunci putem vorbi de un dezacord între ce spune şi învaţă şi ceea ce face el însuşi.
************************************************
- De ce trebuie neapărat să mergem la Biserică şi nu e suficient să ne rugăm acasă?
Biserica este ridicată spre Slava lui Dumnezeu, este locul despre care Mântuitorul a spus: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”(Matei 18, 20).
Mergem la Biserică pentru că acolo putem sta la Masa lui Dumnezeu, precum oarecând Sfinţii Apostoli, în Joia Mare la Cina cea de Taină. În toate Bisericile răsună chemarea: „Cu Frică de Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi” pentru că: „Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă”. Iar cel ce se apropie, pregătit fiind, primeşte Odorul Cel Nepreţuit: Sfâna Euharistie!
Ce poate fi mai minunat decât aceasta?
Cum putem spune că-l iubim pe Dumnezeu dacă îi ignorăm pe casnicii Săi (Efeseni 2,19), adică pe sfinţi?
Cum putem spune că-L iubim pe Dumnezeu dacă nu mergem în Casa Lui (Ioan 14,2).
Ce fiu bun şi ascultător uită de Casa Părintească?
Ce este Biserica pentru noi, dacă nu "Acasa"?
Ne dorim ca Dumnezeu să vină în casa noastră, în familia noastră, în inima noastră, dar a merge şi noi, la rândul nostru în Casa Lui ni se pare neesenţial sau prea obositor.
Mântuitorul împreună Maica Sa şi Dreptul Iosif au călătorit cu bucurie câteva zile până la Ierusalim pentru a se închina la Templul zidit acolo, iar nouă astăzi ni se pare foarte obositor un drum de 10 minute până la Biserică, iar slujba lungă şi plictisitoare.
Trebuie să ne rugăm în tot timpul şi în tot locul, dar mai ales în Biserică, iar prezenţa noastră la Sfintele Slujbe este o mărturisire a credinţei noastre, răsplătită din belşug cu „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Împărtăşirea Duhului Sfânt” ce se revarsă peste toţi care „cu credinţă cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră de se roagă”!
Cu dragoste Părintele Ciprian!
http://www.facebook.com/parintele.ciprian
.jpg)
Postări
