Fascinanta lor poveste de dragoste aduce împreună vraja inocentă a basmului cu dorurile romanticilor şi cu trezvia vieţii duhovnic
eşti, într-o nestemată a literaturii medievale unică în Vieţile Sfinţilor.
Capacitatea lor de a întregi în plan spiritual un model de cuplu creştin îi face azi deosebit de preţioşi.
Demult, cetatea Muromului a fost tulburată de un duh necurat, care o ispitea noaptea pe soţia cneazului. Întrebându-l cum poate fi alungat, cneaghina află că pieirea i-o vor aduce “braţul şi sabia lui Petru Agrikov”.
Petru, fratele mai mic al cneazului, îndrumat de un înger, găseşte o sabie în biserica mănăstirii de maici a Înălţării Sfintei Cruci. Intr-o zi, vazindu-si fratele in 2 locuri simultan, a inteles ca cel, ce sedea cu sotia lui Pavel, e zmeul si l-a omorit. Cind l-a lovit cu sabia, a fost stropit de sângele zmeului iar locurile unde a nimerit pe corp l-au umplut de lepră.
După străduinţe zadarnice de vindecare, ajunge la Fevronia, o fată săracă, vestită pentru puterile ei tămăduitoare. Sluga lui Petru intra intr-o casa, unde era o tinara ce tesea. Ea vorbea prin ghicitori, si sluga a rugat-o sa-i explice, ce avea in vedere. Si intelese astfel, ca fata poseda o intelepciune speciala. Ea i-a spus ca ar putea vindeca cneazul, dar cu o singura conditie – el va trebui sa o ia de sotie. Petru acceptă şi este vindecat, dar refuză să-şi respecte făgăduinţa. Se umple din nou de lepră şi se întoarce ruşinat la Fevronia, implorând-o din nou să îl vindece, iar fata îi impune aceeaşi condiţie. Petru consimţi şi o luă de nevastă.
La scurtă vreme, cneazul muri şi conducerea Muromului îi reveni fratelui său mai mic, Petru. Astfel, şi Fevronia ajunse cneaghină. Însă boierii nu o iubeau, pentru că era de obârşie umilă. O invinuise ca stringe dupa masa farmiturile, de parca ar duce foame. Odata Petru ii deschise pumnul, in care a strins farmiturile si a vazut ca acolo era tamiie. De atunci nu o mai incercase niciodata. Boierii insa nu se lasau si i-au propus sa plece, luind cu ea toate bogatiile, pe care ar dori sa le ia. Ea a ales sa-si ia cu sine doar sotul. Petru se supuse voii soţiei şi cei doi părăsiră cetatea şi înalta dregătorie. Pe drum, câteva semne minunate făcute de Fevronia îl îmbărbătează.
Boieri nu s-au impotrivit, crezind fiecare ca va fi ales cneaz in locul lui Petru. Si astfel sotii sfinti parasise Muromul, calatorind cu corabia pe riul Oka. In timp ce plateau, vazuse Fevronia, cum o sluga o priveste cu nesat. S-a apropiat de el si l-a rugat sa bea apa din riu, luind apa mai intii de pe o parte a corabiei, apoi de pe alta parte. Dupa ce el a gustat apa, ea l-a intrebat, daca apa luata din diferite locuri a riului difera la gust. Sigur ca era aceeasi! Atunci ea i-a spus, ca asa si natura feminina e unica, si nu are de ce sa se uite la alte femei, decit la sotia sa. Seara au tras la mal sa cineze. Au improvizat o construtie necesara pentru a pregati mincarea, taind cativa copacei tineri. Dupa cina Fevronia a infipt copacii taiati in pamint si a zis ca dimineata ei vor deveni copaci mari si inverziti. Asa s-a si intimplat.
Boierii, neputind sa ajunga la consens, au inteles ca fara cnejii sfinti nu pot conduce tinutul, si i-au chemat inapoi. Ei s-au intors si au domnit in pace si dragoste, mereu facind dupa legile Domnului si respectind vointa Sa, fiind poporului sau cneji milostivi si grijulii.
Se rugau Domnului sa moarta in acelasi timp si au lasat testament sa fie inmormintati in acelasi sicriu, care era special pregatit din piarta pentru amindoi. Cu citiva ani inainte de moarte s-au calugarit. Petru a luat numele David, iar Fevronia – Efrosinia. Pe cind Efrosinia broda chipurile sfintilor pe o tesatura bisericeasca, trimise David la ea un sol cu vestea ca se pregateste de moarte. Efrosinia l-a rugat sa mai astepte, pentru a termina lucrarea. Peste un timp trimite David inca o data solul cu cuvintele ca moare, ea il roaga si a doua oara sa o mai astepte. A treia data David ii transmite ca nu mai poate astepta, moare. Efrosinia, mai avind inca putin de brodat pentru a termina lucrarea, totusi a intepat acul in tesatura, a prins cu grija ata in jurul acului si a murit si ea.
Oamenii s-au gindit ca nu e bine sa-i inmorminteze in acelasi sicriu, fiindca erau calugari. Si i-au pus in sicrie diferite in diferite manastiri, iar sicriul din piatra il lasase pustiu in catedrala Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Dimineata au gasit sicriile goale, iar corpurile au fost gasite in sicriul comun. Oamenii n-au inteles ce s-a intimplat si iarasi i-au plasat in locuri diferite. A doua zi corpurile sfintilor au fost gasite din nou in sicriul comun. Si intelesera in sfirsit, ca asa e voia Domnului si i-au inmormintat impreuna. In prezent moastele lor se afla in Manastirea Sfintei Treimi in orasul Murom.
Se considera ca data mortii lor e 8 iulie 1228. In Rusia ziua de 8 iulie e zi de sarbatoare oficiala –“Ziua familiei, dragostei si fidelitatii”, ce se serbeaza din 2008 in numele Sfintilor Petru si Fevronia.
Capacitatea lor de a întregi în plan spiritual un model de cuplu creştin îi face azi deosebit de preţioşi.
Demult, cetatea Muromului a fost tulburată de un duh necurat, care o ispitea noaptea pe soţia cneazului. Întrebându-l cum poate fi alungat, cneaghina află că pieirea i-o vor aduce “braţul şi sabia lui Petru Agrikov”.
Petru, fratele mai mic al cneazului, îndrumat de un înger, găseşte o sabie în biserica mănăstirii de maici a Înălţării Sfintei Cruci. Intr-o zi, vazindu-si fratele in 2 locuri simultan, a inteles ca cel, ce sedea cu sotia lui Pavel, e zmeul si l-a omorit. Cind l-a lovit cu sabia, a fost stropit de sângele zmeului iar locurile unde a nimerit pe corp l-au umplut de lepră.
După străduinţe zadarnice de vindecare, ajunge la Fevronia, o fată săracă, vestită pentru puterile ei tămăduitoare. Sluga lui Petru intra intr-o casa, unde era o tinara ce tesea. Ea vorbea prin ghicitori, si sluga a rugat-o sa-i explice, ce avea in vedere. Si intelese astfel, ca fata poseda o intelepciune speciala. Ea i-a spus ca ar putea vindeca cneazul, dar cu o singura conditie – el va trebui sa o ia de sotie. Petru acceptă şi este vindecat, dar refuză să-şi respecte făgăduinţa. Se umple din nou de lepră şi se întoarce ruşinat la Fevronia, implorând-o din nou să îl vindece, iar fata îi impune aceeaşi condiţie. Petru consimţi şi o luă de nevastă.
La scurtă vreme, cneazul muri şi conducerea Muromului îi reveni fratelui său mai mic, Petru. Astfel, şi Fevronia ajunse cneaghină. Însă boierii nu o iubeau, pentru că era de obârşie umilă. O invinuise ca stringe dupa masa farmiturile, de parca ar duce foame. Odata Petru ii deschise pumnul, in care a strins farmiturile si a vazut ca acolo era tamiie. De atunci nu o mai incercase niciodata. Boierii insa nu se lasau si i-au propus sa plece, luind cu ea toate bogatiile, pe care ar dori sa le ia. Ea a ales sa-si ia cu sine doar sotul. Petru se supuse voii soţiei şi cei doi părăsiră cetatea şi înalta dregătorie. Pe drum, câteva semne minunate făcute de Fevronia îl îmbărbătează.
Boieri nu s-au impotrivit, crezind fiecare ca va fi ales cneaz in locul lui Petru. Si astfel sotii sfinti parasise Muromul, calatorind cu corabia pe riul Oka. In timp ce plateau, vazuse Fevronia, cum o sluga o priveste cu nesat. S-a apropiat de el si l-a rugat sa bea apa din riu, luind apa mai intii de pe o parte a corabiei, apoi de pe alta parte. Dupa ce el a gustat apa, ea l-a intrebat, daca apa luata din diferite locuri a riului difera la gust. Sigur ca era aceeasi! Atunci ea i-a spus, ca asa si natura feminina e unica, si nu are de ce sa se uite la alte femei, decit la sotia sa. Seara au tras la mal sa cineze. Au improvizat o construtie necesara pentru a pregati mincarea, taind cativa copacei tineri. Dupa cina Fevronia a infipt copacii taiati in pamint si a zis ca dimineata ei vor deveni copaci mari si inverziti. Asa s-a si intimplat.
Boierii, neputind sa ajunga la consens, au inteles ca fara cnejii sfinti nu pot conduce tinutul, si i-au chemat inapoi. Ei s-au intors si au domnit in pace si dragoste, mereu facind dupa legile Domnului si respectind vointa Sa, fiind poporului sau cneji milostivi si grijulii.
Se rugau Domnului sa moarta in acelasi timp si au lasat testament sa fie inmormintati in acelasi sicriu, care era special pregatit din piarta pentru amindoi. Cu citiva ani inainte de moarte s-au calugarit. Petru a luat numele David, iar Fevronia – Efrosinia. Pe cind Efrosinia broda chipurile sfintilor pe o tesatura bisericeasca, trimise David la ea un sol cu vestea ca se pregateste de moarte. Efrosinia l-a rugat sa mai astepte, pentru a termina lucrarea. Peste un timp trimite David inca o data solul cu cuvintele ca moare, ea il roaga si a doua oara sa o mai astepte. A treia data David ii transmite ca nu mai poate astepta, moare. Efrosinia, mai avind inca putin de brodat pentru a termina lucrarea, totusi a intepat acul in tesatura, a prins cu grija ata in jurul acului si a murit si ea.
Oamenii s-au gindit ca nu e bine sa-i inmorminteze in acelasi sicriu, fiindca erau calugari. Si i-au pus in sicrie diferite in diferite manastiri, iar sicriul din piatra il lasase pustiu in catedrala Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Dimineata au gasit sicriile goale, iar corpurile au fost gasite in sicriul comun. Oamenii n-au inteles ce s-a intimplat si iarasi i-au plasat in locuri diferite. A doua zi corpurile sfintilor au fost gasite din nou in sicriul comun. Si intelesera in sfirsit, ca asa e voia Domnului si i-au inmormintat impreuna. In prezent moastele lor se afla in Manastirea Sfintei Treimi in orasul Murom.
Se considera ca data mortii lor e 8 iulie 1228. In Rusia ziua de 8 iulie e zi de sarbatoare oficiala –“Ziua familiei, dragostei si fidelitatii”, ce se serbeaza din 2008 in numele Sfintilor Petru si Fevronia.
.jpg)
Postări
