ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul inchinat Preamaritei Stapanei noastre

“Ce gand va numara si ce lauda va rosti sau ce mana va scrie cu mestesugul cartii multimea nenumarata a harurilor si bunatatilor Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, Pururea-Fecioara, pe care le-a aratat si pe care le arata din zi in zi neamului omenesc? Ea este:

Mijlocitoare arzatoare pentru toti cei ce o cheama pe langa Fiul ei, Hristos-Dumnezeu;

Liman linistit al tuturor celor clatinati de valuri;

Izbavitoare din valurile lumii si ale trupului, calauzitoarea vietii tuturor celor rataciti;

Cautatoare care intoarce pe cei pierduti;

Ajutorul si puterea celor din incercari;

Mijlocitoarea celor robiti;

Invierea lui Adam celui cazut;

Nimicirea lacrimilor Evei;

Mangaietoarea celor ce jelesc;

Scaunul Imparatului, care poarta pe Cel ce poarta toate,

Innoirea lumii invechite;

Scara ce urca la cer, pe care a coborat Dumnezeu pe pamant;

Podul ce duce pamantul la cer;

Uimirea ingerilor;

Rana demonilor;

Radacina supunerii si nestricaciunii;

Pomul cu rod nemuritor;

Cea care a lucrat Lucratorul Cel iubitor de oameni,

Cea care a facut sa infloreasca Radacina mantuirii;

Brazda care a facut sa infloreasca Spicul ce intareste inimile;

Masa ce poarta Fericirea vesnica;

Tamaia adusa lui Dumnezeu spre ajutorul nostru;

Folosul lumii;

Pricina indraznelii celor morti la Dumnezeu;

Maica Bunului Pastor;

Staulul oilor intelegatoare;

Izgonirea vrajmasilor nevazuti;

Cea care deschide usile raiului;

Glasul nesugrumat al apostolilor;

Sprijinul nebiruit al ucenicilor;

Taria si puterea crestinilor;

Zorii Zilei neinsangerate;

Nascatoarea Soarelui dreptatii;

Cea prin care a fost izgonita stapanirea diavolului mancatorului racnitor;

Cea prin care S-a aratat Mantuitorul Hristos, Prietenul oamenilor;

Cea prin care am fost izbaviti de noroiul multor pacate si am fost sloboziti de sub stapanirea feluritelor patimi;

Ridicarea oamenilor si caderea demonilor;

Stanca Vieti din care curge apa nemuririi pentru cei insetati;

Stalpul Luminii ce calauzeste si lumineaza pe cei intunecati;

Vasul cu Mana pogorata din cer;

Pamantul fagaduintei care odrasleste blandetea;

Floarea nestricaciunii;

Cununa podoabelor;

Pilda vietii ingeresti;

Pomul stufos la umbra caruia se odihnesc cei osteniti;

Nascatoarea care ne-a izbavit din robia inselatorului;

Ajutorul nostru in fata Dreptului Judecator;

Cea care sterge zapisul greselilor noastre;

Vesmantul celor goi de tot binele;

Usa tainei celei mari;

Slava neindoielnica a credinciosilor;

Cea care cuprinde pe Dumnezeu Cel Necuprins;

Scaunul sfant al Celui ce sade pe heruvimi;

Locuitoare impodobita de slava pe langa serafimi;

Cea care uneste ingeri si oameni;

Cea care a unit fecioria si nasterea, fiind in acelasi timp Fecioara far prihana si Maica a lui Imanuel;

Cea prin care s-a dezlegat blestemul, prin care s-a deschis raiul;

Cheia Imparatiei;

Pricina bunatatilor vesnice;

Vasul intelepciunii lui Dumnezeu;

Comoara Proniei Lui;

Stalpul fecioriei;

Usa Vietii;

Temeiul innoirii noastre;

Pricina milostivirii dumnezeiesti fata de oameni;

Cununa Soarelui Celui Nevazut;

Stralucirea lipsita de umbra a Luminii;

Scanteierea ce face sa straluceasca sufletele;

Tunetul ce loveste pe vrajmasi si demonii inselatori;

Cea care face sa salte Izvorul Vietii,

Baia care curata gandurile;

Potir ce revarsa bucuria;

Cortul Cuvantului lui Dumnezeu;

Sfanta Sfintelor mai presus de orice sfintenie;

Chivotul ales al Duhului Sfant;

Cununa cinstita a imparatilor ce slujesc lui Dumnezeu;

Cinstea si podoaba arhiereilor vrednici si sfinti;

Turnul neclatinat al Bisericii sobornicesti;

Meterezul neapropiat al cetatii credinciosilor;

Despre care David a spus: Cina ma va duce la cetatea cea intarita, care este adunare credinciosilor veniti din adunarile paganilor;

Cea care vindeca neputintele noastre;

Nadejdea si ajutorul sufletelor noastre.

Si ce voi mai spune, caci vremea imi lipseste pentru a povesti maretiile si renumele Preabinecuvantatei si Preaslavitei noastre Imparatese, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea-Fecioara Maria si chiar daca s-ar aduna limbile ingerilor si ale oamenilor, ele nu vor fi in stare sa laude si sa cante dupa cuviinta si vrednicie, nici eu cel neputincios, nevrednic, nestiutor si barbat, nu pot spune ce este randuit si vrednic, dar fericita Maica a Domnului Celui milostiv si iubitor de oameni va sfinti acest cuvant nepotrivit al nostru, gatit cu harul si darurile sale, iar nu cu puterea si stiinta noastra. De aceea cer tuturor prietenilor lui Dumnezeu si credinciosilor in Hristos, care lauda pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa se adune pururea, impodobiti cu ravna si cu dorinta gatelilor duhovnicesti ca sa implineasca psalmodia si lauda dumnezeiasca in acest stralucit praznic al Adormirii ei, caci e cu adevarat mare si slavita si impodobita din toate partile, si minuni mari si taine dumnezeiesti s-au savarsit intru ea.
Ingerul Gavriil, venind din nou de la Dumnezeu sa-i vesteasca moartea, i-a dat semnul de biruinta, ramura de palmier, ca sa arate ca a fost biruitoare a tuturor randuielilor firii. Dupa care Sfintii Apostoli s-au adunat din toate colturile lumii rapiti de nori; s-au strans Cei Doisprezece si multi altii care i-au urmat, veniti intr-o clipa sa slaveasca pe Sfanta si Slavita Maica a Domnului, si au descoperit acolo taina celei de-a Doua Veniri, dupa cum spune apostolul Pavel:

Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea cu Domnul vom fi. [1 Tes 4,17] , dumnezeiasca taina a rapirii de mai apoi pe nori.

Aici, la Adormirea Fecioarei, s-a savarsit marea si slavita minune, venirea intr-o clipita a unui atat de mare numar din toate colturile pamantului din tari indepartate, si oprirea lor in Sion in fata Maicii Pururea-Fecioara. Dupa care a venit Hristos, Dumnezeu Fiul, Imparatul Slavei, Domnul si Fiul sau, Care a socotit bun sa aduca la fiinta soarele si, prin venirea Duhului Sfant, prin salasluirea in sanul ei si prin intruparea din ea, a savarsit Iconomia mantuirii noastre, a fost rastignit si ingropat si a inviat a treia zi, dupa care S-a inaltat la ceruri si a sezut de-a dreapta Tatalui. Acelasi milostiv Imparat a venit si atunci cu multimile ingerilor si ale arhanghelilor, a cerut sufletul sfant si slavit al binecuvantatei si slavitei Sale Maici si l-a urcat in salasele slavite ale Tatatlui Sau,

cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [1 Co 2,9], si mai mult decat toti pentru Maica Sa fara prihana.

Din porunca Domnului, Dumnezeului si Invatatorului lor, apostolii au dus apoi din Sion in Ghetimani trupul sfant si neprihanit al Imparatesei lor si l-au asezat in mormant ca odinioara Iosif si Nicodim trupul lui Iisus. Si asa cum Domnul Slavei a inviat a treia zi, tot asa si aici a treia zi trupul Sfintei Maici n-a mai fost gasit in mormant, ci a fost mutat asa cum a vrut Fiul ei. A fost ingropata ca un mort dupa randuiala firii si a fost mutata ca Maica lui Dumnezeu pentru a intari si a face vrednica de crezare Invierea Fiului sau, Domnul, si luarea firii pe care El o imbracase din ea, intarind propria noastra inaltare si adevarata noastra nestricaciune ce va veni. Asa cum nasterea ei s-a facut in chip nestricacios, tot asa moartea ei a fost nestricacioasa. Asa cum nasterea ei a fost mai inalta decat cuvantul si decat firea, tot asa si mutarea ei a fost mai adanca decat randuiala fireasca a vremii. Si a fost lucru uimitor, caci asa cum sufletul ei a urcat la cer fara de trup, asa si trupul ei a urcat fara suflet, aratand Fiului ei si slujitorilor ei atat partasia, cat si despartirea ei. A urcat la cer prin har si sub calauzirea Fiului ei inainte de invierea obsteasca, facandu-ne sa nadajduim in invierea ce va sa vina. A fost inaltata cu totul: mai intai cu sufletul ei sfant, atunci cand a cerut-o Domnului, iar mai apoi si trupul fara prihana, dupa cum a voit Domnul. Marturisim astfel constiinta omeneasca pe care o avea Fericita si harul slavit cu care a preamarit-o Fiul ei. Asa se cinsteste de catre toti acest praznic minunat, cinstire ingerilor si a oamenilor, si impodobit cu harul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Iar sorocul praznicului slavit este bun si binecuvantat, plin de roade, impodobit intru toate, culesul e vestit, roadele pomilor si tot felul de alte roade se revarsa si aceasta e si cinstea firii noastre spre Slava Ziditorului si a Vestitorului desfatarilor raiului, si toate acestea sunt date spre cinstea acestui praznic sfant, spre desfatarea inchinatarilor sai. Bun si folositor pentru toti oamenii este acest soroc intre zilele anului, plin de folos si desfatare.
Prin inaltarea si mutarea Sfintei Fecioare, firea noastra a urcat acum la cer. Ca odinioara prin Inaltarea Fiului ei, ea s-a facut mai inalta decat tronurile, decat heruvimii si serafimii, caci s-a facut cu adevarat mai inalta decat toate fapturile nemateriale si netrupesti, si preaslavita, preabinecuvantata Maica a Mantuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, invesmantata cu slava imparateasca, inchinata de toate ostirile, puterile si stapanirile, si de tot numele dat nu numai in aceasta lume, dar si in cea viitoare, nevazuta si necunoscuta. (…)
Dar astfel de lucruri sunt mai presus de cuvantul si de puterea noastra si nu suntem in stare sa le patrundem si sa le rostim cu limba. De aceea, vom lasa deoparte tainele ascunse, caci Domnul in cer si pe pamant a facut tot ce a vrut; dupa puterile noastre insa vom multumi Domnului nostru Iisus Hristos si Maicii Sale Preabinecuvantate si Preasfinte.

Te laudam, Imparate si Daruitorule al tuturor tainelor, pentru toate bunatatile tale si pentru cea pe care ai ales-o aici spre slujba tainelor Tale!

Te laudam pe Tine, Cel ce ai luat asupra Ta patima si rastignirea si moartea pentru noi si ai socotit lucuru bun pentru numele Tau sa suferi atatea osteneli si chinuri in aceasta lume pentru Sfanta Ta Maica si pentru a o uni cu slava Ta si prin cererile si ajutorul ei sa ne daruiesti si noua viata vesnica!

Te laudam pe Tine Care Te-ai dat pe Tine Insuti ca sa ne izbavesti, si Care ne-ai dat din nou pe Preasfanta Ta Maica spre ajutor in bunatatea Ta, Iubitorule de oameni si Imparatule dulce!

Te laudam si pe tine, Imparateasa binecuvantata si slavita, care ai de-a pururea milostivire de noi si suferi pentru toate chinurile noastre si ceri Fiului tau sa nimiceasca pacatele si ispitele noastre. Nu plangem moartea si ingroparea ta, ci praznuim cu slava mutarea ta, caci ai fost mutata la cer, si nu-i lasi pe cei ce locuiesc pamantul. Si desi acum esti lipsita de ostenelile si chinurile acestei vieti trecatoare si ai ajuns la fericirea negraita si nesfarsita, nu uiti insa saracia noastra de acum, ci ne mantuiesti acum inca si mai mult si ne izbavesti din toate incercarile si feluritele noastre ispite. Nu ne lasa orfani de ajutorul tau, ci lucreaza pentru noi si acopera-ne cu roua slavei tale si inchina Fiului tau si Dumnezeului nostru mijlocirea necontenita si cererea celor ce te lauda si te slavesc, caci cu adevarat acum esti Imparateasa tuturor, de-a dreapta Imparatului, cu haina tesuta de aur, impodobita si imbracata prin harul Duhului Sfant, preainfrumusetata cu podoaba si cu gateli si bogatii poporului slujesc slava ta, sufletele sfintilor si ale dreptilor, cei bogati in fapte bune, care sunt adevarata bogatie.
Prin Fiul tau si Dumnezeul tau ai acum cununa frumusetii si toiagul Imparatiei si podoaba mai presus de orice stapanire. Te rugam: nu uita poporul tau care lauda pe Fiul tau si canta numele tau, caci toate le poti pe langa Fiul tau milostiv si iubitor de oameni, Care asculta cu bunatate toate cererile si rugamintile tale, si tu insati esti milostiva pentru toti cei ce slujesc si nadajduiesc intru tine. Si purtarea ta de grija e cunoscuta din minunile tale necontenite si zilnice, si din tamaduirile sufletesti si trupesti pe care le arati pentru fiecare din cei ce se roaga. Ele sunt negraite si nenumarate, mai mult decat nisipul marii si – lucru mai inalt si mai adanc decat toate – mijlocesti pentru cei ce au pacatuit impotriva Fiului tau mai mult decat cererile proorocilor, decat sporirile si posturile dreptilor, si mantuirile castigate prin harul tau si bunatatile tale le dai pentru intreaga lume si pentru fiecare dintre oameni. De aceea frumusetea ta a placut Imparatului, i-a placut marea ta iubire de oameni, mila ta, atentia ta prevenitoare care Il imita printr-o mare milostivire. Desi si celelalte podoabe ale tale, sfintenia, intelepciunea, puterea si celelalte sunt nenumarate, prin atentia prevenitoare si prin milostivire este, mai mult decat orice, imitatoare a Fiului si Dumnezeului tau. Si asa, milostiva si iubitoare de oameni, prin mijlocirea ta in fata Lui reversi inca si mai mult peste noi milostivirea si blandetile Sale. Caci El singur e Mangaietorul nostru in fata Tatalui, Iisus Hristos Cel drept, cum spune Evanghelistul si Teologul Ioan. El este cel ce ne iarta pacatele [1 In 2, 1-2], iar tu, mijlocitoare pe langa El, abati mania si supararea Sa pornita pe buna dreptate impotriva pacatelor si neascultarilor noastre. Iar in milostivirea si blandetea Sa, reversi peste noi toate bunatatile cele mai presus de fire si darurile tale, Fecioara Sfanta!
Cu adevarat intreci marginile firii, nu numai prin nasterea mai adanca decat cunostinta, ci prin atentia ta prevenitoare ce intrece firea.

Prin tine s-a dezlegat blestemul maicii dintai,

Prin tine s-a rupt peretele vrajbei,

Prin tine s-a nimicit stapanirea mortii,

Prin tine am biruit asupra pacatului,

Prin tine s-a sadit fecioria intre oameni,

Prin tine invatam hotararea in faptele bune,

Pein tine ni s-a dat intelepciune, smerenie si iubire,

Iar noi nu ne vom arata biruitori dupa masura in care am fost biruiti, ci mult mai mult. Am fost izgoniti din Eden si prin tine am primit deopotriva cerul si Edenul. Am cules rodul pomului cunostintei si am pierdut pomul vietii, dar prin tine am dobandit pe Ziditorul pomului. Prin neascultare am fost dezbracati de vesmantul cel dumnezeiesc, dar prin tine ne-am imbracat in Dumnezeu si suntem uniti cu El si ne-a dat puterea de a ne face fii lui Dumnezeu. Acestea sunt darurile si harurile tale pentru noi, o, Fecioara si Nascatoare de Dumnezeu, care ne-ai daruit viata in care erai tu.
Si acum, dupa adormirea ta, esti inca si mai vie si praznuita si sezi impreuna cu Cel Viu si Daruitorul Vietii, Fiul tau, si vezi ca Cel nascut din tine e Unul din Treime, Cel ce  fost cuprins in tine si nu poate fi cuprins de cer si de pamant, Cl ce-ti implineste cererile cu simplitate. Pe cei pentru care ceri milostivire El ii copleseste cu bogatia, si chiar daca pacatuiesc din nou si te roaga din nou, indata faci inca o data milostivire si ceri pentru ei iertare, lucru inca si mai minunat si mai mare. Esti intr-adevar usa vietii, pururea apropiata de cei ce intra prin ea, desi prorocul te-a numit usa inchisa prin care nu trece nimeni decat numai Dumnezeu si el o lasa din nou inchisa [cf Iz 44,2]. Acum insa te-ai mutat din aceasta lume si prin mijlocirea pe langa Fiul tau si prin ajutorul si mana ta intinsa spre cei ce te roaga, aceasta usa a harului si milostivirii e deschisa pentru toti si primesti pe toata lumea si asculti toate rugaciunile.
O, comoara a tuturor bunavoirilor! O, daruitoare mai inalta decat firea! O, floare cu toate miresmele! O, faima a firii omenesti, dragostea noastra, biruinta noastra, intelepciunea noastra! O, domnie care strangi toate bunatatile pe care nicio limba nu le poate rosti si niciun gand nu e in stare sa le atinga si nicio intindere a vremii nu le poate invechi! O, dar dumnezeiesc facut oamenilor si inchinare a oamenilor catre Dumnezeu. O, cea plina de har si de slava Sfintei Treimi, salas al buntatilor Lui, mireasa nenuntita, Maica a lui Dumnezeu Imanuel. Salas al Duhului Sfant, Imparateasa a toate, vas de aur ce porti mana [Evr 9,4], toiag inflorit din radacina lui Iesei despre care Isaia spune: fericita radacina lui Iesei pentru ca o mladita va iesi din Iesei si floare din radacinile lui va inflori [Is 11,1]! Sfesnic al Luminii, pat al Imparatului [cf Cant 3,7], masa a Vietii, templu al Luminii, chivot al Sfinteniei, izvor al Nemuririi, rai intelegator, nor de lumina stalp de stralucire neclintita, potir al Painii vietii, usa a lui Dumnezeu, pe care El singur o strabate si ramane inchisa [Iz 44,2], munte cu totul sfant, Eden al celui de-al doilea Adam, cer si tron inaltat si ridicat, rug nears, chivor al sfinteniei, odihna a Domnului. Cum spune despre tine David: Inalta-te, Doamne, intru odihna Ta [Ps 131,8] si orice alt nume cu care te-au numit prorocii in chipuri si asemanari.  Cine va intelege multele tale numiri si nu se va minuna? Dar numele tau scurt si adevarat este de Maica a lui Dumnezeu, Fecioara fara prihana, Nascatoare de Dumnezeu, preabinecuvantata, Marie Pururea-Fecioara. Acesta e numele tau nou, aratat si adevarat; numele tale vechi rostite in chipuri si asemanari le-ai invatat celor noi si pe cele noi le-ai intarit celor vechi. Cu adevarat esti cartea cea vie in care a fost scris negrait Cuvantul lui Dumnezeu cu pana facatoare de viata a Duhului Sfant. Esti cu adevarat trupul Noului Testament scris dumnezeieste, al Testamentului facator de viata lasat de Dumnezeu oamenilor. Esti mijlocitoarea, rugatoarea si darul mantuirii noastre, ca una care privesti pururea spre noi si intinzi mana poporului credincios.
Priveste si acum la noi si ai mila de turma ta, poporul tau, pe care Fiul tau l-a rascumparat cu scumpul Sau sange. Roaga-te pentru el si aseaza-l in mostenirea ta, si din zi in zi milostiveste-te si indeamna pe toti oamenii impreuna si pe fiecare in parte sa se faca toti un trup ajungand la statura plinatatii duhovnicesti si sa aiba un singur Cap, pe Iisus Hristos, Fiul tau. Indulceste poporul tau si mostenirea ta si roaga-te pentru el, o, preasfanta Imparateasa, si ocroteste-l, acoperindu-l cu harul si cu ajutorul tau, si alunga din el pacatele cele nevazute ce omoara sufletele. Pazeste-l in luptele si in ispitele vazute, macar ca din pricina pacatelor noastre celor multe si a necredintelor suntem lipsiti de cuvant si vrednici de pedeapsa. Nu-ti adu aminte de faradelegile noastre, da-ne repede milostiviea ta, caci am saracit cumplit. Mantuieste-ne si departeaza pacatele noastre prin mijlocirea ta la Fiul tau. Si in aceasta viata pazeste-ne si fa-ne biruitori asupra incercarilor si asalturilor demonului si asupra ispitelor vazute si nevazute si fa sa inceteze toate pacatele noastre. Iar in veacul viitor, du-ne la salasurile cele vesnice, la locul de odihna, unde stapaneste lumina vietii lui Hristos, Fiul tau, ca de langa tine sa imparateasca poporul tau care te slaveste si sa ne bucuram de numele tau. Caci esti fericita intre femei si preabinecuvantata intre toate casele si toate semintiile, slavita in cer si pe pamant, fiindca toata limba te slaveste si te vesteste Maica a Vietii. Toata faptura e plina de lauda ta, toti slavesc prin tine Sfanta Treime in Trei Ipostase si o Singura fiinta, Dumnezeul nostru.(…)
O, prealaudatat Maica a lui Dumnezeu, care ai adus pe lume pe Sfantul Sfintilor, Cuvantul lui Dumnezeu, primeste cererea robilor tai, si pazeste-ne de tot necazul si ispita, si mantuieste-ne de chinurile vesnice, si fa-ne vrednici in viata fara de sfarsit a dreptilor de o parte din bunatatile vietii vesnice, prin Hristos, Fiul tau si Dumnezeul tau, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Parintele Sau Cel fara de inceput si cu Duhul Cel cu totul Sfant, binevoitor si de viata facator acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin”.

(in: Nasterea, Viata si Adormirea Maici Domnului, Editura Deisis, Sibiu, 2007)

Posted in: Adormirea Maicii Domnului