Între anii 1951-1952 se picta biserica din satul Colmegeşti-Vâlcea. Pe schelă, între pictori lucra şi pictorul Marin Stăndulescu din satul mai sus numit.
Printre altele el adesea spunea vorbele acestea: ,,În viaţa mea am fost un păcătos, însă am avut mare evlavie la Maica Domnului, cum am şi acum. Când pictez o icoană cu chipul Maicii Domnului, mă rog ei să mă ajute să o pictez, cu toate că sunt păcătos”.
Iată însă că într-o zi, pe când Marian Stăndulescu picta acoperişul de deasupra turlei bisericii, a călcat greşit şi s-a prăbuşit de pe schelă, de la o înălţime de 25-30 metri. Toţi credeau că a şi murit. După zece minute însă, el a deschis ochii, deşteptat ca dintr-un vis şi a spus:
- Daţi-mi o cană cu lapte să beau.
Cei din jur, făcându-şi cruce l-au întrebat:
- Cum ai scăpat cu viaţă, frate Marine?
Şi el a răspuns:
- În clipa când cădeam de pe turn, m-am rugat cu credinţă Maicii Domnului zicând;
Maica Domnului, ajută-mi! Şi îndată am simţit sub mine ca nişte aripi, care mă sprijineau până ce am ajuns jos.
După ce a băut cana cu lapte, pictorul Marin Stăndulescu a urcat din nou pe schelă şi a lucrat până seara târziu http://www.popasduhovnicesc.ro/.
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu