Episcopii Ortodoxe Romane a Italiei,
Intregului cler, cinului monahal si tuturor credinciosilor romani si de limba romaneasca drept-slavitori care asculta sau citesc aceasta Scrisoare Pastorala,
Har voua si pace de la Hristos Cel inviat din morti,
iar de la Noi, arhieresti si parintesti binecuvantari!
Preacuvioase / Preacucernice Parinte,
Preacuviosi Parinti/ Maici Stareti/e
Iubiti Credinciosi,
Hristos a inviat!
Dam slava Bunului si Preamilostivului Dumnezeu, Tatal nostru cel iubitor de oameni cu iubire de mama, ca ne-a invrednicit, prin obladuirea Sfantului si Mangaietorului Sau Duh, sa ajungem inca o data la Slavitul si Luminatul Praznic al Invierii Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!
In zilele pline de truda, de griji, de ganduri de neliniste si de nesiguranta, pe care ne este dat sa le traim, perioada postului, Saptamana Patimilor si, acum, praznicul Invierii, au darul de a ne atrage si de a ne indrepta mintea si inima dinspre aceste griji spre Acela care ne spune atat de mangaietor si de incurajator in Evanghelie: ”Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara” (Mt. 11, 28-30).
Daca lumea in care traim nu mai stie parca sa se opreasca din ”goana” in care se afla ca pe un povarnis care numai spre ”fericire” si ”implinire” nu pare sa duca, noi crestinii avem privilegiul si binecuvantarea de a ne indrepta nadejdea de ”mai bine” spre Cel care vrea sa impartaseasca cu fiecare dintre noi odihna Sa, indemnandu-ne si asteptandu-ne sa Il luam in seama…
Inca de la facerea lumii, Dumnezeu a randuit, prin porunca, o zi de ”odihna” dupa ”truda” celor sase zile ale saptamanii (cf. Ies. 20, 8), in amintirea ”odihnei Sale” dupa cele sase zile ale Facerii lumii (cf. Fac. 2, 2). Iar la sfarsitul lucrarii Sale mantuitoare, dupa implinirea propovaduirii si a vestirii Imparatiei cerurilor, dupa patimirea Sa cea de buna-voie, El Insusi S-a odihnit in inima pamantului, in mormant, punand inceput de Viata Noua prin slavita Sa Inviere din morti, asa cum am auzit cantandu-se si la Canonul Sambetei celei Mari: ”Ziua a saptea astazi o ai sfintit, pe care ai binecuvantat-o mai inainte de incetarea lucrarilor; ca le schimbi pre toate si noi le faci, odihnindu-te, Mantuitorul meu, si rezidindu-le” (Stihira, Cantarea a IV-a).
Domnul Hristos Cel inviat Care este Invierea si Viata si Odihna, ni se face astazi Odihna, dupa ce El Insusi S-a odihnit in mormant, pogorandu-Se din nou pana in iadul existentei si al vietii noastre pentru a ne aduce adevarata izbavire si adevarata pace. Caci ne spune Scriptura ca: ”Mai de pret este un pumn plin de odihna decat doi pumni plini de truda si de vanare de vant” (Eclez. 4, 6) si ”Mai buna este o bucata de paine uscata, in pace, decat o casa plina cu carne, dar cu vrajba” (Pild. 17, 1).
Asadar, cei ce ”auziti astazi glasul Lui, nu va invartosati inimile voastre”! (cf. Evr. 4, 7). Pentru ca aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa! (Ps. 117, 24)
Drept aceea, Sus sa avem inimile! Sa le avem catre Domnul Hristos Cel inviat! Caci numai in El si cu El putem afla odihna si tihna sufleteasca de care avem atata nevoie dupa truda si osteneala la care ne supune lumea aceasta si ”duhul” ei. Mai ales ca ni se propun atatea si atatea feluri de a ne ”odihni” si care numai odihna nu ne aduc… Sa se cerceteze fiecare pe sine si sa constate ca toate cele pe care ni le pune inainte lumea nu ne indulcesc decat foarte putin si superficial, terminandu-se la fel de repede ca si guma de mestecat… De aceea, astazi avem prilejul sa luam aminte la Cel care ni S-a aratat pe Sine ca fiind Pastorul cel Bun (cf. In. 10, 11) si sa-I urmam cu incredere, caci ne spune prin psalmistul (Ps. 22, 1): Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi. In loc cu verdeata, acolo m-a salasluit, la apa odihnei m-a hranit. Și tot el ne indeamna: Gustati si vedeti ca bun este Domnul! (Ps. 33, 9)
Domnul nostru S-a intrupat ca sa ne aduca Harul si Adevarul (cf. In. 1, 17), sa ne aduca Cuvantului Lui care este Duh si este Viata (cf. In. 6, 63), stiind ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4). Dar nu a ramas doar la aceasta ci S-a dat pe Sine mortii pentru viata lumii (cf. In. 6, 51) si S-a frant pe Sine, facandu-Se noua Painea Vietii, Painea Care S-a pogorat din cer si din Care, daca mananca cineva NU MAI MOARE (cf. In. 6, 35, 48, 50, 58). Aceasta Paine Vie este insusi Trupul Domnului Hristos Cel mort pe Cruce si inviat din morti si insusi Cinstitul si Preacuratul Sau Sange. Pentru a ne face partasi la Viata cea fara de moarte pe care ne-o impartaseste Hristos Cel inviat, suntem chemati sa luam aminte si sa ne facem ascultatori cuvintelor Lui (In. 53-58):
Adevarat va zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata intru voi.
Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are Viata vesnica si Eu IL VOI INVIA pe el in ziua cea de apoi. Caci Trupul Meu este ADEVARATA MANCARE si Sangele Meu, ADEVARATA BAUTURA.
Cel ce mananca Trupul meu si bea Sangele meu ramane intru Mine si Eu intru El. Precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine, va trai prin Mine.
Aceasta este Painea Care S-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta Paine, VA TRAI IN VEAC.
Cel care ne spune aceste cuvinte, ne-a fagaduit sa fie cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului (cf. Mt. 28, 20). Acela este si astazi in mijlocul nostru! De aceea se cade sa ne curatim simtirile si sa vedem pre Hristos stralucind, cu neapropiata lumina a Invierii (Cantarea 1, Canonul Invierii), pentru ca:
Pastile Cel sfintit astazi noua S-a aratat. Pastile Cel nou si sfant, Pastile Cel tainic, Pastile Cel preacinstit, Pastile Hristos Izbavitorul, Pastile Cel fara prihana, Pastile Cel mare, Pastile credinciosilor, Pastile Cel care a deschis noua usile Raiului, Pastile Cel ce sfinteste pe toti credinciosii! (Stihirile Pastilor).
Pe Acesta sa-L primim cu totii in inimi si in case si sa-L vestim tuturor acelora care nu Il cunosc sau care s-au indepartat de El sau L-au uitat! Si celor ce ne iubesc si celor ce ne urasc, celor de aproape si celor de departe, celor ce zac in patul suferintelor si celor care ii asista si ii ingrijesc, celor din inchisori si celor din familiile lor, celor saraci si pribegi si insingurati, celor incercati de vitregiile naturii si tuturor celor care nu se pot bucura impreuna cu noi, caci pentru noi toti Hristos a inviat!
Lumina cea stralucitoare a Invierii se revarsa astazi pana intru cele mai de jos ale pamantului la toti cei din veac adormiti, stramosi, parinti si frati ai nostri, maici si surori, pentru care Domnul Hristos Cel Inviat a sfaramat incuietorile cele vesnice care tineau pe cei legati (Irmos, Cantarea a 6-a, Canonul Invierii) si a dezlegat durerile celor ferecati, daruindu-le iertare si odihna, caci si pentru ei Hristos a inviat!
De aceea cu totii sa-I strigam cu bucurie, rugandu-L:
O, Pastile Cel mare si preasfintit, Hristoase, o, Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua mai deplin a ne impartasi cu Tine, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale!
Fie ca Luminosul Praznic al Invierii Domnului din acest an sa reverse belsug de Har, de pace si de bucurie peste fratiile voastre si peste toti cei pe care ii purtati in inimi si ii pomeniti, facandu-va tuturor parte de odihna cea care covarseste intreaga fiinta si o implineste!
Hristos a inviat!
Al vostru de tot binele cel spre mantuire doritor si,
inaintea lui Dumnezeu, cu staruinta rugator,
† EPISCOPUL SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei
.jpg)
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu