Capitolul 1
| 1. | Pildele lui Solomon, fiul lui David, |
| 2. | Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, |
| 3. | Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, |
| 4. | Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. |
| 5. | Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, |
| 6. | Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. |
| 7. | Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. |
| 8. | Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. |
| 9. | Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. |
| 10. | Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi, |
| 11. | Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, |
| 12. | Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. |
| 13. | Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, |
| 14. | Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!" |
| 15. | Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, |
| 16. | Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. |
| 17. | Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! |
| 18. | Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. |
| 19. | Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. |
| 20. | Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. |
| 21. | Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul: |
| 22. | "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? |
| 23. | Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. |
| 24. | Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! |
| 25. | Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. |
| 26. | De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, |
| 27. | Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. |
| 28. | Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, |
| 29. | Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, |
| 30. | Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. |
| 31. | Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, |
| 32. | Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; |
| 33. | Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme". |
0 comments:
Trimiteți un comentariu