Capitolul 1
1. | Pildele lui Solomon, fiul lui David, |
2. | Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, |
3. | Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, |
4. | Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. |
5. | Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, |
6. | Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. |
7. | Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. |
8. | Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. |
9. | Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. |
10. | Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi, |
11. | Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, |
12. | Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. |
13. | Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, |
14. | Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!" |
15. | Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, |
16. | Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. |
17. | Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! |
18. | Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. |
19. | Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. |
20. | Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. |
21. | Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul: |
22. | "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? |
23. | Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. |
24. | Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! |
25. | Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. |
26. | De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, |
27. | Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. |
28. | Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, |
29. | Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, |
30. | Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. |
31. | Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, |
32. | Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; |
33. | Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme". |
0 comments:
Trimiteți un comentariu